vineri, 31 august 2012
sâmbătă, 18 august 2012
Despre democratia constitutionala si destructurarea statului
Democratia inseamna puterea poporului - demos (popor, multime) si kratos (putere).
cum se manifesta aceasta putere?
in esenta, prin vot.
in deciziile importante, cetatenii sunt chemati sa voteze.
votul nu poate fi exprimat oricum si in orice domeniu.
exista legi care reglementeaza dreptul de vot si chestiunile in care multimea decide.
trebuie sa ai drept de vot, adica sa ai o anumita varsta, sa nu fi fost condamnat cu pierderea dreptului de vot, castiga cel care are majoritatea in primul tur, sau in al doilea samd.
trebuie sa respecti niste reguli, carevasazica.
fiindca democratia nu inseamna ca poporul isi exercita puterea pur si simplu, procesul este reglementat.
democratia e structurata de legislatie, constitutia fiind piatra unghiulara a ei
.
democratia nu exista pur si simplu, ci este o democratia constitutionala.
democratia pura este atunci cand poprul decide in orice, el face toate regulile.
vreti impozite?
hai la vot!
nimeni nu ar vrea
vreti abolirea pedespelor cu inchisoarea?
nu vrem
vreti sa-l condamnam la moarte pe X sau Y, care e vrajitor, antipatic, din opozitie etc?
vrem!
etc etc.
statul nu poate exista fara specialisti si fara legi, poporul nu are competente absolute si nu are nici drepturi absolute.
democratie nu inseamna ca "fac ce vreau eu", nici macar cand "eu" inseamna "toti".
in zilele noastre se intampla un fenomen incredibil: o parte a clasei politice asmute multimea impotriva justitiei, incercand, in mod constient sau nu, sa destructureze democratia constitutionala.
asta fiindca justitia pune bete in roate preluarii puterii absolute cu orice pret, inclusiv a incalcarii legilor.
de vina sunt procurorii care ancheteaza, nu votantii care voteaza multiplu, de vina e Presedintele care tipa din gura de sarpe ca e incalcata Constitutia, nu cei care o incalca.
Democratia constitutionala e pe moarte in Romania, si nu vad semne prea bune ca va fi salvata.
Haosul se va instala cat de curand, sub scuza puterii populare.
Cand "boborul" isi va da seama de greseli, va fi prea tarziu.
nimeni nu iubeste procurorii sau impozitele...
dar distrugandu-le, te distrugi pe tine
cum se manifesta aceasta putere?
in esenta, prin vot.
in deciziile importante, cetatenii sunt chemati sa voteze.
votul nu poate fi exprimat oricum si in orice domeniu.
exista legi care reglementeaza dreptul de vot si chestiunile in care multimea decide.
trebuie sa ai drept de vot, adica sa ai o anumita varsta, sa nu fi fost condamnat cu pierderea dreptului de vot, castiga cel care are majoritatea in primul tur, sau in al doilea samd.
trebuie sa respecti niste reguli, carevasazica.
fiindca democratia nu inseamna ca poporul isi exercita puterea pur si simplu, procesul este reglementat.
democratia e structurata de legislatie, constitutia fiind piatra unghiulara a ei
.
democratia nu exista pur si simplu, ci este o democratia constitutionala.
democratia pura este atunci cand poprul decide in orice, el face toate regulile.
vreti impozite?
hai la vot!
nimeni nu ar vrea
vreti abolirea pedespelor cu inchisoarea?
nu vrem
vreti sa-l condamnam la moarte pe X sau Y, care e vrajitor, antipatic, din opozitie etc?
vrem!
etc etc.
statul nu poate exista fara specialisti si fara legi, poporul nu are competente absolute si nu are nici drepturi absolute.
democratie nu inseamna ca "fac ce vreau eu", nici macar cand "eu" inseamna "toti".
in zilele noastre se intampla un fenomen incredibil: o parte a clasei politice asmute multimea impotriva justitiei, incercand, in mod constient sau nu, sa destructureze democratia constitutionala.
asta fiindca justitia pune bete in roate preluarii puterii absolute cu orice pret, inclusiv a incalcarii legilor.
de vina sunt procurorii care ancheteaza, nu votantii care voteaza multiplu, de vina e Presedintele care tipa din gura de sarpe ca e incalcata Constitutia, nu cei care o incalca.
Democratia constitutionala e pe moarte in Romania, si nu vad semne prea bune ca va fi salvata.
Haosul se va instala cat de curand, sub scuza puterii populare.
Cand "boborul" isi va da seama de greseli, va fi prea tarziu.
nimeni nu iubeste procurorii sau impozitele...
dar distrugandu-le, te distrugi pe tine
marți, 14 august 2012
Despre olimpism - o viziune impotriva curentului
Legatura intre performanta economica a unei tari si performantele sportivilor ei la Olimpiada este evidenta.
daca comparam ierarhia medaliilor de la Olimpiada de la Londra cu ierarhia Produsului intern brut (PPP), constatam ca 8 din primele 12 sunt in ambele clasamente.
asta inseamana ca tarile bogate performeaza mai bine.
de ce?
In primul rand fiindca sporturile s-au profesionalizat, e nevoie de multi ani de pregatire si de multe investitii, ca sa obtii un sportiv de nivel international.
performanta costa.
Olimpismul zilelor noastre este foarte diferit de ideea de performanta sportiva pur si simplu.
Olimpiada a devenit un spectacol media, o zona in care natiunile isi pot afirma valoarea ca si natiuni, o zona in care interesele comerciale si politice sunt mai mult decat evidente.
Olimpiada este o competitie pasnica intre state, pe timp de pace.
Iar statele fac totul ca sa castige, exact ca si in confruntarile ne-pasnice.
tarile bogate si tarile nationalisto-centrice au interese maxime la Olimpiada.
banii, infrastructura si media sunt mobilizate catre succesul olimpic.
Romania este o tara medie-mica cu un interes enorm catre Olimpiada, mostenit de pe vremea comunistilor, cand era unul dintre putinele lucruri remarcabile intr-o tara strivita si cenusie.
pe vremea aceeea, statul preluase modelul comunist de dezvoltare a sportului, cu activitate puternic dirijata si centralizata.
gimnastica este exemplul cel mai elocvent- un singur centru de pregatire, un singur antrenor, metode dure spre foarte dure de pregatire, resurse cvasi-nelimitate.
exact ce fac chinezii si in zilele noastre, in toate sporturile.
comunismul aproape ca a disparut din politica romaneasca, dar nu si din mintile romanilor.
ne-ar place sa luam multe medalii de aur, sa fim din nou mandri ca suntem romani, desi acum ruleaza un alt film.
unul in care statul este slab si neputincios si in care copii au acces la infinit de multe alternative ale sportului de performanta.
acum trebuie sa convingi si sa sponsorizezi, nu mai poti forta pe nimeni sa faca sport de performanta.
iar statul nu mai poate contribui corespunzator, are alte prioritati si nu are resurse.
suntem oarecum saraci, pe pozitia 47 in lume dupa GDP (PPP) si pe 73, dupa GDP(PPP)/locuitor.
amanunte AICI
noua ne trebuiesc strazi, autostrazi, scoli si spitale moderne samd.
de ce ar trebui sa ne intereseze atat de mult sporturile olimpice?
ca sa ne demonstram noua insine ca suntem mai buni decat suntem?
cum putem face asta fara sa ne mintim singuri?
chiar ne intereseaza cu adevarat sportul de performanta, sau ne intereseaza doar olimpismul ca vehicul media, comercial si politic?
raspunsul real este ca nu ne intereseaza sportul de performanta, avem incredibil de multi campioni mondiali si europeni (sporturi neolimpice) de care n-a auzit nimeni, sporturi complet neinteresante pentru masa larga de romani- fitness, kempo, bowling pentru orbi samd
avem multi sportivi de performanta de top, complet necunoscuti.
dar avem foarte multi fotbalisti extrem de prosti, fara niciun fel de rezultate internationale, care ne ocupa peisajul in fiecare zi.
sportul de performanta nu face parte din sistemul de valori romanesc.
nici macar sportul normal, "de :masa", nu e prea popular.
nu performanta ne intereseaza pe noi, ci fudulia!
nu avem un cult catre sport, ci un cult catre lauda de sine!
ne intereseaza Olimpiada fiindca acolo natiunile isi arata muschii si am vrea si noi sa avem cate ceva de aratat.
dar nu ne putem minti singuri.
poate ar trebui sa decidem ca nu e totusi asa interesant sa-ti arati muschii pe la Olimpiada.
exista si asa ceva in lume, comunitati imense de oameni ale caror interese catre Olimpiada sunt minime: indienii, de exemplu.
subcontinentul indian, cu vreo 1,7 miliarde locuitori, a participat cu vreo 120 de sportivi la Olimpiada (Romania a avut 103), si a luat 6 medalii, desi populatia lui este mai mare decat a Chinei, care a luat 88 (Romania 9).
asadar exista culturi care nu cauta confruntarea sportiva cu orice pret si care trateaza cu o deferenta moderata aceste jocuri.
de ce ar trebui sa ne intereseze pe noi atat de tare Olimpiada?
noi, o tara medie spre mica, saracuta, cu grave probleme in invatamant, in economie, in politica?
oare nu este circul (olimpic) prea important?
oare sportul olimpic nu e tichia de margaritar a capului plesuv?
daca comparam ierarhia medaliilor de la Olimpiada de la Londra cu ierarhia Produsului intern brut (PPP), constatam ca 8 din primele 12 sunt in ambele clasamente.
asta inseamana ca tarile bogate performeaza mai bine.
de ce?
In primul rand fiindca sporturile s-au profesionalizat, e nevoie de multi ani de pregatire si de multe investitii, ca sa obtii un sportiv de nivel international.
performanta costa.
Olimpismul zilelor noastre este foarte diferit de ideea de performanta sportiva pur si simplu.
Olimpiada a devenit un spectacol media, o zona in care natiunile isi pot afirma valoarea ca si natiuni, o zona in care interesele comerciale si politice sunt mai mult decat evidente.
Olimpiada este o competitie pasnica intre state, pe timp de pace.
Iar statele fac totul ca sa castige, exact ca si in confruntarile ne-pasnice.
tarile bogate si tarile nationalisto-centrice au interese maxime la Olimpiada.
banii, infrastructura si media sunt mobilizate catre succesul olimpic.
Romania este o tara medie-mica cu un interes enorm catre Olimpiada, mostenit de pe vremea comunistilor, cand era unul dintre putinele lucruri remarcabile intr-o tara strivita si cenusie.
pe vremea aceeea, statul preluase modelul comunist de dezvoltare a sportului, cu activitate puternic dirijata si centralizata.
gimnastica este exemplul cel mai elocvent- un singur centru de pregatire, un singur antrenor, metode dure spre foarte dure de pregatire, resurse cvasi-nelimitate.
exact ce fac chinezii si in zilele noastre, in toate sporturile.
comunismul aproape ca a disparut din politica romaneasca, dar nu si din mintile romanilor.
ne-ar place sa luam multe medalii de aur, sa fim din nou mandri ca suntem romani, desi acum ruleaza un alt film.
unul in care statul este slab si neputincios si in care copii au acces la infinit de multe alternative ale sportului de performanta.
acum trebuie sa convingi si sa sponsorizezi, nu mai poti forta pe nimeni sa faca sport de performanta.
iar statul nu mai poate contribui corespunzator, are alte prioritati si nu are resurse.
suntem oarecum saraci, pe pozitia 47 in lume dupa GDP (PPP) si pe 73, dupa GDP(PPP)/locuitor.
amanunte AICI
noua ne trebuiesc strazi, autostrazi, scoli si spitale moderne samd.
de ce ar trebui sa ne intereseze atat de mult sporturile olimpice?
ca sa ne demonstram noua insine ca suntem mai buni decat suntem?
cum putem face asta fara sa ne mintim singuri?
chiar ne intereseaza cu adevarat sportul de performanta, sau ne intereseaza doar olimpismul ca vehicul media, comercial si politic?
raspunsul real este ca nu ne intereseaza sportul de performanta, avem incredibil de multi campioni mondiali si europeni (sporturi neolimpice) de care n-a auzit nimeni, sporturi complet neinteresante pentru masa larga de romani- fitness, kempo, bowling pentru orbi samd
avem multi sportivi de performanta de top, complet necunoscuti.
dar avem foarte multi fotbalisti extrem de prosti, fara niciun fel de rezultate internationale, care ne ocupa peisajul in fiecare zi.
sportul de performanta nu face parte din sistemul de valori romanesc.
nici macar sportul normal, "de :masa", nu e prea popular.
nu performanta ne intereseaza pe noi, ci fudulia!
nu avem un cult catre sport, ci un cult catre lauda de sine!
ne intereseaza Olimpiada fiindca acolo natiunile isi arata muschii si am vrea si noi sa avem cate ceva de aratat.
dar nu ne putem minti singuri.
poate ar trebui sa decidem ca nu e totusi asa interesant sa-ti arati muschii pe la Olimpiada.
exista si asa ceva in lume, comunitati imense de oameni ale caror interese catre Olimpiada sunt minime: indienii, de exemplu.
subcontinentul indian, cu vreo 1,7 miliarde locuitori, a participat cu vreo 120 de sportivi la Olimpiada (Romania a avut 103), si a luat 6 medalii, desi populatia lui este mai mare decat a Chinei, care a luat 88 (Romania 9).
asadar exista culturi care nu cauta confruntarea sportiva cu orice pret si care trateaza cu o deferenta moderata aceste jocuri.
de ce ar trebui sa ne intereseze pe noi atat de tare Olimpiada?
noi, o tara medie spre mica, saracuta, cu grave probleme in invatamant, in economie, in politica?
oare nu este circul (olimpic) prea important?
oare sportul olimpic nu e tichia de margaritar a capului plesuv?
vineri, 10 august 2012
Ce e prin creierele romanilor
un sondaj recent de opinie releva ca 53% dintre ei s-ar intoarce la comunism.
detalii AICI
avand in vedere ca o treime din populatie nu a stiut pe pielea ei ce e ala comunism, avand sub 30 de ani, inseamna ca aproximativ 80% din populatia de peste 30 de ani ar vrea inapoi la comunism.
cam asta e procentul prostilor, puturosilor, nostalgicilor, pensionarilor din sistemul de stat, activistilor etc etc
mi-ar place sa traiesc intr-o Romanie restransa, cu 4-5 milioane de locuitori, unde nimeni sa nu vrea inapoi in comunism, care sa se isterizeze numai cand aude de asa ceva.
Intr-o Romanie utopica, plina de oameni harnici si inteligenti.
detalii AICI
avand in vedere ca o treime din populatie nu a stiut pe pielea ei ce e ala comunism, avand sub 30 de ani, inseamna ca aproximativ 80% din populatia de peste 30 de ani ar vrea inapoi la comunism.
cam asta e procentul prostilor, puturosilor, nostalgicilor, pensionarilor din sistemul de stat, activistilor etc etc
mi-ar place sa traiesc intr-o Romanie restransa, cu 4-5 milioane de locuitori, unde nimeni sa nu vrea inapoi in comunism, care sa se isterizeze numai cand aude de asa ceva.
Intr-o Romanie utopica, plina de oameni harnici si inteligenti.
sâmbătă, 4 august 2012
Romania - o tara anormala
conceptul de "normal" este cel mai greu de definit, fiindca admite cate o interpreatare pentru fiecare om in parte.
asocierea lui "normal" cu o categorie larga, ca de exemplu "o tara" este o intreprindere aproape utopica.
dar viata pare sub semnul SF-ului in ultima perioada, asa ca e oarecum justificat sa folosesti inclusiv categorii utopice.
asadar cum ar putea fi definita o "tara normala"?
probabil ca fiind o tara cu granite bine definite, cu un sistem politic clar stabilit si cu lideri alesi democratic.
o tara unde oamenii isi vad de treburile lor, iar liderii de condusul tarii.
o tara in care exista legi clare, care sunt respectate, iar cand nu, exista un sistem judiciar, care restabileste ordinea sau aplica pedepsele corespunzatoare.
din toate cele de mai sus, doar granitele ne mai sunt bine definite.
- sistemul politic e intors cu susul in jos, cei care erau ieri intr-un partid acum sunt in cel opus
- liderii nu sunt alesi democratic, neavand voturi populare in spate
- oamenii sunt complet alienati de lupta politica, care macina tara
- legile nu sunt clare, Constitutia noastra fiind cea mai proasta dintre cele pe care le stiu
- sistemul judiciar lucreaza dupa bate vantul politicii si dupa cum dicteaza interesele "umane" ale judecatorilor ei. mai nou, la CCR unul o vrea pe fi-sa in locul lui (monarhie judiciara?), unul tremura pentru confratii lui unguri, altii sunt sub o presiune imensa sa-si paraseasca locul inamovibil etc
dupa toate constatarile de mai sus, Romania nu e o "tara normala"
iar eu ma simt complet anormal in acesta tara anormala, sunt nervos si alienat.
deci sunt normal?
asocierea lui "normal" cu o categorie larga, ca de exemplu "o tara" este o intreprindere aproape utopica.
dar viata pare sub semnul SF-ului in ultima perioada, asa ca e oarecum justificat sa folosesti inclusiv categorii utopice.
asadar cum ar putea fi definita o "tara normala"?
probabil ca fiind o tara cu granite bine definite, cu un sistem politic clar stabilit si cu lideri alesi democratic.
o tara unde oamenii isi vad de treburile lor, iar liderii de condusul tarii.
o tara in care exista legi clare, care sunt respectate, iar cand nu, exista un sistem judiciar, care restabileste ordinea sau aplica pedepsele corespunzatoare.
din toate cele de mai sus, doar granitele ne mai sunt bine definite.
- sistemul politic e intors cu susul in jos, cei care erau ieri intr-un partid acum sunt in cel opus
- liderii nu sunt alesi democratic, neavand voturi populare in spate
- oamenii sunt complet alienati de lupta politica, care macina tara
- legile nu sunt clare, Constitutia noastra fiind cea mai proasta dintre cele pe care le stiu
- sistemul judiciar lucreaza dupa bate vantul politicii si dupa cum dicteaza interesele "umane" ale judecatorilor ei. mai nou, la CCR unul o vrea pe fi-sa in locul lui (monarhie judiciara?), unul tremura pentru confratii lui unguri, altii sunt sub o presiune imensa sa-si paraseasca locul inamovibil etc
dupa toate constatarile de mai sus, Romania nu e o "tara normala"
iar eu ma simt complet anormal in acesta tara anormala, sunt nervos si alienat.
deci sunt normal?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)