duminică, 1 martie 2015

Spleen

Ieri si azi am fost la campionatele nationale, unde mai multi jucatori antrenati de mine in trecutul apropiat sau in prezent au iesit campioni nationali sau si-au dat recorduri, s-au calificat in finale samd.

Niciunul nu mi-a zis macar un " multumesc".
Se pare ca antrenorul roman e o un soi de servitor al Ego-ului, e o chestie care doar livreaza ceea ce i se cuvine jucatorului prin nastere.

Daca antrenorul e strain, toate reusitele i se datoreaza, desigur.
Sau daca antrenorul te gaseste jucand prin sala, esti jucatorul lui pe viata, tot ceea ce vei realiza vreodata i se datoreaza lui, ca el te-a descoperit, chiar daca nu te-a invatat, in mod esential, nimic.
Asta e.

Moving on!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu