E dificil sa fii antrenor de bowling in Romania.
In primul rand, bowlingul nefiind un sport banos, e imposibil sa fii antrenor "profesionist" in Romania.
Cei mai buni jucatori din lume castiga 2-3 sute de mii de dolari pe an, iar in Romania nu stiu daca exista mai mult de un jucator care castiga mai mult decat cheltuie.
E vorba de venituri de sute de euro pe luna, si nu multe sute.
Asa ca antrenorul e un lux, majoritatea celor care sunt dispusi sa plateasca un antrenor sunt jucatori middle-age, care vor sa invete, sau sa-si imbunantateasca tehnica.
Nu poti trai din ce castigi ca antrenor, asa ca eu prefer sa antrenez gratis pentru performanta.
In zona de performanta, antrenamentele se intind pe ani de zile, iar progresele vin lent, in etape.
De aceea pregatirea unul jucator de performanta dureaza mult si e mare consumatoare de timp, bani si nervi, mai ales daca e adolescent!!!!
Dar, din cand in cand, ai satisfactii deosebite, cum a fost azi.
Un jucator ii spunea altuia ca n-a facut niciodata antrenament serios, ca am fost doar eu, care i-am spus diverse chestii.
In realitate, vorbim de peste doi ani de antrenamente, cu o constructie de la aproape zero, de la fundamentale.
Zeci de ore one to one, plus alte zeci de ore la echipa.
Nimic serios!
Doar rezultatele, desigur: openuri castigate la categoria B, promovarea la A, un titlu national, front-runner in clasamentul national individual samd.
Tot azi, un pusti foarte talentat, pe care il pregatesc de doi ani, a fost luat in primire cu sfaturi de catre un pseudo-antrenor, in timpul concursului!
Un tip fara niciun fel de studii, un cookie-cutter oarecare, care a abandonat bowlingul multi ani si acum are o foame imensa de musterii.
Spune niste banalitati old school cu o voce si o mina de zici ca detine adevarul absolut.
Copilul a ascultat si a facut prostii, care au dus la rezultate slabe.
Astea au fost satisfactiile mele pe ziua de azi.
Sa fie primite!
