din fire sunt entuziast si ambitios.
si-mi place ca toate actiunile in care ma implic sa aiba succes.
nici deplasarea lotului la Europene n-a facut exceptie.
un proiect platit de stat, gandit de cativa oameni - putini- din bowling si adus la indeplinire de alti sapte.
dar e foarte greu sa convingi alti sase romani sa faca lucrurile “on the right way”.
adica sa dea tot ce pot mai bun pe pista si sa aiba un comportament onorabil in afara ei.
as zice chiar imposibil.
cu toate astea sunt multumit, echipa si-a facut treaba unde era mai important, iar rezultatele au fost peste asteptarile tuturor.
ne-am intors sanatosi, cu masinile intregi si cu un bagaj de amintiri impresionant.
din pacate traversarea Europei cu masina a devenit o corvoada si ne puteam lipsi de ea.
si de dormitul ca in tabara, 4 in camera.
din pacate experienta “romanilor in strainatate” nu s-a schimbat prea mult in ultimii 20 de ani.
tot mai fura de prin hoteluri, tot mai inghesuie mancarea de la bufetul suedez in geanta (de laptop - acum), tot se mai plimba in slapi si in trening prin sala de sport.
in plus se opun sau critica orice decizie:
- de ce sa vin cu echipamentul oficial la antrenament si nu cu blugii?
- de ce sa nu-mi vad de laptopul meu in timpul jocului ?
- de ce sa ne intoarcem in trei zile si nu in doua ?
- de ce sa nu joace bucurestenii cu bucurestenii si constantenii cu constantenii ?
- de ce sa nu plec eu cu avionul, ca eu n-am rabdare sa merg trei zile cu masina, dar sa-mi carati voi bagajele, bilele si sa faceti si-un ocol de de vreo doua ore sa ma duceti la aeroport?
- de ce sa nu fie cum vrem noi si sa fie cum vrei tu ?
cersirea de tricouri si “memorabilia” de la sfarsitul concursului a luat forme grotesti.
18 tricouri obtinute dand la schimb unul singur inseamna ca te-ai “descurcat”.
lipsa de bani nu justifica nimic, oamenii au platit bilet de avion suplimentar, au spart sute de euro la shopping samd
este vorba de un specific romanesc de care nu mai scapam.
din punctul asta de vedere dezamagirea a fost totala.
mai ales ca era vorba de jucatori din Bucuresti, oras care este deobicei un vector al progresului in toate domeniile.
de data asta provincia a dat o lectie de conduita sportiva si de bun simt.
dar speranta moare ultima.
trebuie sa aducem cat mai multi copii la bowling, care sa fie antrenati si educati “ on the right way” de la inceput.
ca sa avem si noi si ei un viitor...
