marți, 14 mai 2019

Oda lui Ryanair

Nu sunt genul care sa manance kkt, care merge cu low costul si dupa aia il face cum ii vine la gura, ca bagajul e prea mic, ca locurile sunt prea inghesuite samd.
Astea sunt comentarii de analfabeti, care nu stiu sa citeasca toate conditiile calatoriei, sau comentarii de ipocriti, care se viseaza la first class, dar n-au bani decat de low cost.

Eu nu fac parte din niciun din categoriile de mai sus, merg cu low costul si ma cazez ieftin, ca sa pot cheltui nemasurat pentru chestii care chiar imi plac.
Si care-i plac mai ales nevesti-mii, care e moarta dupa plimbari in strainatate.

Ryanair e o figura aparte printre low-costuri.

In primul rand e imensa, are patru sute si ceva de avioane si e cea mai mare companie low-cost din Europa.
Iar, dupa ultimele date, e si cea mai mare companie aeriana europeana, dupa numarul de calatori, fiindca in martie a depasit Lufthansa, cu toate subsidiarele ei.

E huge, carevasazica!

Are o flota foarte noua, de 6-7 ani vechime medie, numai Boeing 737.
Compania e infiintata in 1985, a transportat peste 1.100.000.000 de pasageri, fara ca sa inregistreze niciun deces, ceea ce reprezinta cel mai bun istoric de securitate aviatica din lume, in prezent.

La tarife n-are concurenta, cel putin nu in Romania.
Cand incep campaniile de reduceri, aloca deobicei juma de milion de bilete ieftine!!! Am zburat de trei ori cu ei.
Prima data mi s-a parut oribil, era un avion mai vechi, de vreo zece ani, si m-a disperat inghesuiala si designul, ma dureau ochii de atat galben si albastru.

A doua oara, avionul era mai nou, scaunele aveau scaune cu design imbunatatit, cu spatar subtire si aveai loc oarecum suficient.M-a distrat si chestia cu loteria, am cumparat si eu niste bilete (nu sunt jucator).

A treia oara m-am invatat minte, mi-am luat loc la culoarul de urgenta, ca sa-mi intind piciorusele si un bagaj suplimentar de mana (care e standard la cursele de linie).
Cu toate astea, a fost mult mai ieftin decat o cursa regulata, cam la doua treimi din pret.

A fost o mica problema: avionul trebuia sa decoleze la 6.45 si a decolat la vreo opt ore dupa!
M-am enervat, evident, mai ales ca intarzierea a fost anuntata in doua etape, prima de 3 ore si ceva si apoi restul...

Ne-au dat ceva de mancare si de baut moca, da am preferat sa ne ducem acasa si sa ne intoarcem.
Tinerii de la gate au avut nervi de fier, lumea striga si protesta, injurau tot, de la Ryanair pana la guvern samd, dar ei au rezistat eroic, fara sa ridice vocea.
Zici ca nu erau romani!

Stiam ca avem dreptul la despagubiri, conform legislatiei europene, 400 de euro de fiecare. 
Banii i-am primit fix la o luna de la cursa cu pricina. 
N-a trebuit decat sa depun un formular online, pe care l-am completat chiar in aeroport, in timp ce asteptam sa decolam.

 Chapeau!
 Eu o sa mai merg cu ei!

luni, 25 martie 2019

Lupta cu mine insumi

Cam tot timpul am fost gras, de mic copil.

In cel mai bun caz supraponderal, dar cel mai adesea gras bine sau extrem de gras.
Ajunsesem in pragul maximului de obezitate pe scara obezitatii, gradul 3, cand BMI depaseste 40.

Atunci a aparut un moment in care nu ma mai suportam, ma uitam in oglinda si eram ascuns intre niste forme rotunjite bine, ca o imagine a fostului eu care incepe sa fie napadit de o plapuma grasoasa.

Atunci am declansat (pentru a cata oara?) o cura intensa de autodistrugere numita, cel mai frecvent, cura de slabire.

Cura de slabire nu e secventa "normala" a realitatii, este secventa in care incerci sa-ti omori fratele porc, iar el rezista, se opune, lupta pentru supravietuire.

In timp ce ingrasarea are o justificare fiziologica, strangi resurse pentru o ipotetica supravietuire in conditii dificile, slabirea nu are nicio justificare,e  doar semnul unei autodistrugeri, in timp ce organismul incearca sa supravietuiasca.

Slabirea nu e un proces facil, oricum ai lua-o.
Iti trebuie nervi tari ca se sinucizi putin in fiecare zi, sa-ti chinui corpul si mintea, imputinandu-te.

In esenta, nu exista decat o singura metoda: foame si sport.
Foame, fiindca trebuie sa reduci alimentatia la un nivel insuficient, ca altfel nu slabesti.
Sportul e necesar ca sa poti arde grasimile eficient, altfel ar dura o vesnicie.
Sportul te tine activ si sanatos si e foarte greu sa slabesti fara sa faci nimic, mai ales cand esti sedentar, cum sunt eu.
Ce vedeti pe la concursurile de slabit televizate reprezinta maximul de aberatie si  e complet contraindicat.
In primul rand, efortul fizic este mult exagerat. Slabitul sanatos presupune efort aerob sustinut si de lunga durata.
 Aia ii chinuie ore intregi cu ridicat greutati si mancat mai nimic, sub 1000 de calorii pe zi, desi concurentii sunt aproape niste elefanti.
Ceea ce fac ei e impotriva a tot ceea ce spune medicia si stiinta pregatirii sportive, doar pentru maxim de audienta.
Emisiuni fara scrupule, ma mir ca n-a murit nimeni pana acum.
Din toate episoadele de la Biggest Loser, de exemplu, daca au ramas vreo doi slabi..


Modul in care faci foamea e bine sa fie sub supraveghere medicala, lucru pe care eu nu l-am facut niciodata.
Intotdeauna am avut ambitia sa fac lucrurile singur, chiar daca faceam niste prostii sinistre, cateodata.

Aspectul psihologic in cura de slabire e esential.
Trebuie sa ai nervii tari, chiar foarte tari.
In primul rand, fiindca te lupti cu foamea.
Ti-e foame in permanenta, iar asta doare, la un moment dat.
In plus, rutinele zilnice sunt complet date poeste cap: nu mai poti manca cand vrei, nu mai poti manca de nervi, de placere,  samd.
Trebuie sa mananci doar cat sa supravietuiesti.
Intri in survivor mode, cel putin in modul in care procedez eu.
Presiunea psihologica e imensa.

Trebuie sa fii disciplinat, ca altfel nu ajungi nicaieri.
Ca sa slabesti cateva kg pe saptamana, cum fac eu, iti trebuie o viata sportiva, ca un atlet profesionist, nu poti merge cu jumatati de masura.

Mancarea e masurata, efortul fizic la fel, trebuie sa te hidratezi suficient, sa te odihnesti.
Hidratarea trebuie tinuta la limita de jos, fiindca slabirea e in esenta deshidratare, dar nu vrei sa-ti distrugi organismul lasandu-l fara apa, il pui doar un pic in avarie.
Nu trebuie fortata deshidratarea, fiindca efectele pot fi dramatice, si fizice si psihologice, multe pe termen lung.
Distrugerea rinichilor e una dintre consecinte.

Depresia devine prietenul tau, iar in ultimele faze, cand e din ce in ce mai greu sa dai cateva sute de grame jos, apare delirul.

Acum sunt departe de fazele finale, delirante, sunt doar pe la inceputul lungii calatorii, Intensitatea subtierii kilogramelor e undeva in zona medie de intensitate, intr-o zona de de relativ confort, in jur de 3kg/saptamana.

Am trecut prin faze teribile, in trecut, cand am dat jos 20 de kg intr-o luna, desi nu eram prea gras atunci. 
10 zile de delir, ultimele 2 teribile.

Acum sunt cu douazeci de ani mai batran, eforturile  necesare sunt mult mai mari, iar efectele mult mai mici.
Corpul  opune rezistenta, metabolismul e lent, vointa a mai scazut in intensitate.
Un  genunchi e paradit si asteapta bisturiul, asa ca alergarea a iesit din meniu si m-a lasat fara un aliat de baza.

Dar...
Sunt mai senin acum si pun mai putina presiune pe mine ca deobicei.
Am timp sa reflectez si sa ma autonalizez.
O gramada de timp.


luni, 4 februarie 2019

Time to be a whitster

Hipsterii sunt tinerii fara preocupari sociale sau politice, cu certe preferinte in materie de muzica, haine, biciclete si mod de viata.
O subcultura enclavizata in societatea moderna.

Etimologia cuvantului este incerta, geneza lui fiind prin America anilor '30-'40, in perioada de glorie a jazzului.

Nu pot fi un hipster, fiindca sunt batran, gras, nu-mi plac muzicile hipsteresti si bicicletele cu o singura viteza.
Dar pot sa ma port ca un hipster, sa nu-mi placa societatea si politica, sa ma refugiez printre prieteni, citind, vazand si ascultand ce-mi place si pisandu-ma pe societatea romaneasca.

Nu stiu niciun termen care sa-i defineasca pe seniorii cu parul alb (nu sunt blond, ma vopsesc, stiti?), care prefera sa traiasca cool, ignorand masele si preferand compania celor asemenea lor.

Whitster mi se pare un termen bun, de la white(hair) plus terminatia obisnuita, -ster.
Din categoria asta ar putea fi iubitorii de jazz si de rock, de filme de nisa, de exercitii fizice, de excursii prin tari exotice si de masini sport, de zic ceilalti ca au puta mica. Si iubitori de motoare, desigur.

Viata whitsterilor se duce in grupuri mici de prieteni, care ignora societatea si isi duc viata ca si cum ar fi frumoasa si fara de sfarsit.

Good to be a whitster!

duminică, 3 februarie 2019

Am parasit Romania, nu bowlingul!

Una dintre consecintele comunicarii libere este ca ajungi sa cunosti oamenii.
"Just bowling" m-a ajutat sa comunic usor si sa cunosc foarte bine comunitatea de bowling romaneasca.
Si m-am ingrozit!
Nu am avut niciodata o comunicare atat de intensa cu comunitati asa de mari de romani, iar concluziile, nu prea pozitive, le gasiti mai jos.

Romanilor nu le plac regulile, limitele, legile samd. 
Oricat de simpla si de laxa e o regula, ei sunt dispusi s-o incalce.
Acum avem cel mai lejer dresscode din istorie: in esenta trebuie sa porti tricoul de echipa si sa nu porti blugi. 
Cu toate astea, au fost 3 care au primit amenda doar la ultimul turneu, desi au fost 4 cei care l-au incalcat.
La europenele din 20o9 echipa nationala era sa ma linseze, cand am sesizat arbitrul ca unul din jucatorii nostri inchisese ilegal, dupa ce bila cazuse in sant.

Acum cateva saptamani le-am stricat bucuria unora, cand am anulat un strike ilegal, unde masina atinsese popicul. 
Mai bine sa fim prieteni, decat sa repectam regulile.
Tribul e mai important decat legea!

Romanilor nu le place justitia, decat atunci cand sunt ei victimele. 
Cand sunt victime, tipa din gura de sarpe, fac petitii, contestatii, se agita monstruos!
Altfel sunt "milosi", dispusi sa ierte greselile altora, daca nu sunt indreptate impotriva lor. Ba mai mult, se indreapta impotriva celor care cer dreptate!

Aici am nenumarate exemple: la un meci la care au fost exclusi 2, unul pentru fumat si unul pentru alcool, am fost luat de par, ca sa fiu pedepsit (eu facusem sesizarea).

Jucatorii galateni care au jucat fara vize medicale au fost iertati, chiar daca era un rezultat care influenta podiumul campionatului national pe echipe. Eee, si tu acum, le-au adus dupa doua zile!!!
Altadata, cativa jucatori pedepsiti cu galben s-au revoltat: "De ce trebuie sa platim amenda?"

Ca arbitru, am eliminat un jucator care fuma in timpul unei pauze si am fost pedepsit eu, ca nu i-am dat galben pentru parasirea spatiului de joc si i-am dat direct rosu.
Adica justitia poate fi diferita, pentru prieteni si pentru neprieteni.

Inclusiv greselile presedintelui pot fi trecute cu vederea : "lasa-l saracul, ca oricum i se termina mandatul !" Dar faptele si daunele nu se prescriu odata cu mandatul, stii?

Sindromul " Gigi Becali": daca sunt bogat, le stiu pe toate si am dreptate in orice. 
Si aici am mai multe exemple, dar nu le voi da, nu vreau sa para ca toate lucrurile le vad alb-negru.

Romanii nu stiu sa lucreze in grupuri. 
Orice discutie colectiva se transforma intr-o cearta lunga, cu rezultate incerte. Nu avem educatia deciziilor colective, iar aici cred ca nivelul si calitatea educatiei sunt decisive. 

Copiii sunt invatati de mici sa asculte de autoritatea parintilor, a profesorilor, nu sunt invatati sa gandeasca singuri sau sa ia decizii colective, bazate pe gandirea proprie.
La noi Biroul Federal si Adunarea Generala nu vor, nu sunt interesate, nu stiu si nu pot sa lucreze eficient, deobicei voteaza ce li se propune. 
Aici cred ca am inceput un pic de revolutie, oamenii au inceput sa constientizeze puterea grupului si a inceput un rodaj in proceduri, argumentari, deliberari si decizii.

Sindromul "Olivia Steer": toti ne pricepem la orice si toate opiniile sunt egale, indiferent ca apartin unor nulitati sau unor experti.
Studiile si experienta nu au nicio importanta in Romania, important cine e mai credibil. 
Toata lumea se pricepe! 
Sunt doua sute si ceva de jucatori in Romania si cel putin cateva mii de antrenori: parinti, rude, privitori, jucatori amatori samd. 
Toti se pricep, exact ca in fotbal si ca in politica.

Incercati sa aflati cati dintre cei care sunt antrenori au studii de specialitate si de ce nivel.
In mod frecvent, jucatori de bowling mi-au intrerupt antrenamentele, considerand ca ceea ce predau eu nu e "ce trebuie". 
E vorba de alti jucatori, nu de cei pe care-i antrenam, care vedeau ce  faceam si voiau sa se bage in seama. 
Plus parinti, alti "antrenori", Gigi Becali, Donald Trump samd

Romanii sunt orgoliosi.
Ei ar vrea sa sa invete, dar fara sa recunosca ca i-ai invatat tu! 
Sau vor sa te contrazica, fiindca nu accepta existenta unui ierarhii, in care antrenorul spune si elevul face. 
In bowling este o atitudine agravata de faptul ca mai toti jucatorii sunt batrani pentru sportul de performanta (marea majoritate peste 30 de ani), s-au apucat tarziu de sport si au deja personalitatea formata, au un status social inalt samd.

Am nenumarate exemple.
Ce e interesant ca uneori nu constientizeaza atitudinea asta.
Am avut un elev, care a facut un salt enorm, datorita unei corecturi de timing, intr-o singura sesiune, iar explicatia lui a fost ca a baut o bere si de aia i-a iesit asa bine.
Altul mi-a explicat ca e mai bine sa dea la brooklyn, de  ce tot tin eu sa dea in pocket?

Multi prefera sa altereze ce i-am invatat, ca sa nu para ca fac exact ce le-am spus sau, pur si simplu, ca sa fie originali.
Adaptarea tehnicii e o chestiune pozitiva, in esenta, dar deseori se face inconstient, sau  "dupa ureche", iar efectele pot fi contraproductive. 
Personalizarea tehnicii trebuie facuta sub supravegherea unui antrenor, este partea cea mai delicata si specializata, nu "hai sa incerc sa fac ca mine!"

Alti elevi ma contrazic pe fata, in timpul antrenamentului. 
Singurii carora le accept lucrul asta sunt copiii si adolescentii, pe care vreau sa-i educ ca sa aiba constiinta critica, sa judece tot ce fac, nu sa ia de-a gata. 
Nu vreau sa creez copii "credinciosi", care sa ia de bune toate povestile care li se indruga, fiindca asa voi creste niste adulti creduli si submisivi, o masa de manevra.

Strainii sunt intodeauna mai buni
Au venit multi antrenori straini la noi, adusi pe principiul ca sunt mult mai buni decat ai nostri. 
De fapt, cu doua exceptii, un grec si un finlandez, au clacat lamentabil, pe termen lung.

Asta e ca o consecinta a lipsei spiritului critic, nu tot ce zboara se manaca. 
Am avut doi antrenori americani, unul, fosta vedeta, care era genial (a venit doar o zi), si un altul, care era o nulitate. 
Ambii au fost tratati la fel, dar ultimul a fost mult mai bine platit, fiindca stia cum sa se vanda.
Nu spun ca romanii sunt mai buni, ci doar ca trebuie sa alegi valoarea, nu natia.

Sa moara capra vecinului
In Romania nu primesti niciodata recunoasterea cuvenita, decat dupa ce mori, in cel mai bun caz!
Indiferent de ceea ce faci, indiferent de rezultate, de straduinta, de banii pe care-i cheltui, de timpul pe care-l aloci, de studiile pe care le ai, n-o sa primesti decat vagi urme de recunostinta, de la grupuri extrem de mici de oameni.
Ba dimpotriva, toti cauta sa te denigreze, sa te conteste si sa te ingroape!
Valorile autentice sunt nevoite sa emigreze, aici e tara mancatoriei si a contestatiei.
Toate valorile Romaniei s-au afirmat in afara tarii sau dupa ce au murit.
Intamplator?

Cand ma intorc din strainatate, unde respectul si recunoasterea valorii sunt canoane bine stabilite, totul e deprimant.
Nu e ca atunci cand dai in gropi, venind din Bulgaria, e mult mai rau: vezi un grup de ostili care e gata sa muste din tine, desi tu tocmai ai obtinut cel mai bun rezultat din cariera. 
Si eventual sa-ti explice cat de prost esti tu si cat de destepti sunt ei!

Asa ca eu am parasit Romania, sufletul meu zboara liber...
Corpul se taraste pe aici, inca.

joi, 31 ianuarie 2019

Cea mai tare realizare a mea

Nu mi-a fost niciodata clar cam ce ar trebui sa fac in viata.

Am aptitudini moderate pentru mai multe domenii, dar nimic exceptional, specific,  asa ca alegerile mele au fost tot timpul dificile.

Dupa ce ca nu stralucesc la modul absolut la nimic, mai sunt si ultracompetitiv, vreau sa fac perfect tot ce fac.
Sa zicem ca ar fi niste premise bune pentru o depresie cronica.

Ocupatiile mele au fost teribil de diferite, pe durate variabile.
De pian, de exemplu, m-am tinut doar vreo 2 ani, prin studentie, pana cand am intalnit cativa copilasi cu ureche absoluta si m-am lamurit ca sunt departe de varf.

La bowling m-am lamurit, tot cam in 2 ani, ca n-o sa fiu cel mai bun jucator din lume. 
Mi-am gasit altele de facut, prin si pe langa bowling.

E un loc in care am stralucit, de-adevaratelea si de care sunt foarte mandru.
Nu e vorba de ce-am facut ca jucator, nici macar de ce-am facut ca antrenor.

Principalul mea mandrie e blogul "Just Bowling".

Blogul a modificat in mod esential comunicarea in bowling,  a adus informatii, transparenta, discutii libere samd. A adus cu el si toate consecintele pe care le aduce comunicarea directa si libera, pozitive sau nu.

A fost un soi de masterat in comunicare, intr-un domeniu pe care nu mi l-am propus niciodata, in mod explicit.

Totul a inceput cu rezultatele de la diverse competitii, plus fotografii si videouri, fiindca prin 2009 nu gaseai online rezultatele la fel de usor cum le gasesti azi si nu prea exista streaming online. 

Evolutia fireasca, dupa blog, a fost modificarea modului in care se comunica in interiorul federatiei. Am adus teleconferinta ca mod de lucru in board, prin intermediul telefoniei.

Sedintele prin comunicare electronica au fost introduse in statutul federatiei si a devenit unicul mod de lucru, practic. Evident,dupa ceea, s-au folosit si  alte platforme tehnice- Whattsapp, Skype etc.

Rezultatele online au fost alt breakthrough, dupa ce am descoperit Google Drive: arbitrajul se efectueaza direct in Google spreadsheets si rezultatele pot fi vizualizate online, live.

Nu stiu daca mai exista vreun sport in lume in care oricine poate vedea live fisa de arbitraj, adica exact ce completeaza arbitrul.
Acum rezultatele sunt preluate de pe Google pe site-ul federatiei, dar acolo trebuie sa-i dai refresh manual.

Revenind la blog, Just Bowling e o denumire inselatoare, acolo nu e  vorba doar de bowling.
A fost o platforma de comunicare, care a avut ca miez bowlingul, dar a depasit cu mult granitele lui.

Deseori am facut jurnalism de investigatie, alteori am cazut in jurnalismul monden gen gossip, am mai facut mici monografii de specialitate, jurnalism critic etc.

Uneori informatia facea diferenta, veneam cu lucruri pe care nu le stiau altii, nici macar cei din Bucuresti.
Alteori provocam, scoteam de pe fixul normalului oamenii si obiceiurile lor, pornind de la lucruri pe care eu nu le consideram in ordinea fireasca.

"Miscatul" oamenilor e un scop si o metoda. 
Ce nu te misca ti-e indiferent, te lasa  rece, nu schimba nimic.

Scosul celorlati din starea lor normala e un mod de a fi pentru mine, de mic copil.
Intodeauna faceam chestii neobisnuite, incepand de la gradinita.

Ce e interesant e ca nu faceam lucrurile ca sa-i impresionez pe ceilalti, efectele asupra lor erau o consecinta, eu asa ma purtam, in mod natural.
Parca  as fi dorit sa fiu artist doar pentru mine si, ca un rezultat, le ofeream un spectacol celorlalti. 
Imi joc mereu propria viata

La batranete am inceput sa devin un pic constient de modul meu de-a fi, dar nu chiar pe de-antregul, spontaneitatea a ramas principala metoda.
Asta a adus momente memorabile, dar si tot felul de tampenii., poate chiar mai memorabile.

Just Bowling a transformat din temelii comunicarea din bowling, a devenit noua realitate electronica. 

Just Bowling a fost un specatcol, un show, un scandal!

Just bowling & me!

marți, 29 ianuarie 2019

N-am trantit usa destul de tare?

Plecarea mea a fost oarecum cu scandal, fiindca am dezvaluit nenorociri prin federatie si apoi m-am carat.
Multi m-au acuzat ca am agitat apele si apoi am lasat un dezastru in urma.

Viziunea mea e un pic diferita.

Federatia asta s-a facut fiindca eu mi-am dorit asta intr-un mod monstruos si am actionat in consecinta.
Am fost ca un nebun  care si-a urmarit obsesia pana la capat, dupa ce altii, inaintea mea, au esuat in mod repetat.

Dra, la un moment dat, am detonat o bomba informationala care a facut ca bowlingul sa fie dat afara din federatia de popice si sa ne putem face propria noastra federatie. Bomba continea multe probleme financiare, in esenta.

Apoi lucrurile au luat-o pe alt drum, diferit de cel propus de mine.  Oferta mea a fost sa tin 2 ani federatia gratis, pana accesam fonduri MTS, dar a fost declinata, cluburile au hotarat ca altii sunt mai potriviti sa conduca bowlingul.

Realizarea federatiei, ca atare, a fost facuta de altii, in principal de colega noastra, jurista.

Nu am fost prea suparat, fiindca am putut sa raman independent, sa joc, sa construiesc jucatori si echipe samd.
Faceam ce-mi placea, fara stresul de a fi liderul care-si ia toate injuraturile si scuipaturile (cam asa e la noi).

A fost o perioada de 3-4 ani in care am tot sperat sa vina copii din spate, sa existe o mica speranta. Au venit cativa copii talentati, dar nu chiar top.
Dupa mondialele feminine 2017 eram deprimat, fiindca stiam ca nu trebuia sa ne ducem acolo, ca riscam sa fim ultimii, dar am cedat rugamintilor prietenilor.

M-am bucurat enorm, la inceputul lui 2018, cand presedintele a reusit sa acceseze bani de la buget, era un balon de oxigen! 
L-am sprijinit neconditionat pe presedinte, era un erou!

Asta a durat vreo 3 luni, pana cand am inceput sa observ chestii.
Intai a trebuit sa imprumut federatia, apoi banii nu mi-au venit inapoi la timp, iar, mai apoi, cheltuielile pareau facute discretionar si fara noima.

Prin mai au inceput tensiunile, cand presedintele insista ca trebuie sa trimitem lot de 6 fete, desi era clar ca nu aveam destule jucatoare decente; ca trebuie sa facem niste openuri pentru care nu aveam buget; ca trebuie facute tabere pentru copii, dar s-a rzgandit samd. 
Parea ca am intrat intr-o zona nebuloasa, de haos.

Ceea ce m-a deranjat enorm a fost ca la turneul din septembrie, de la Poiana, in loc sa le dea juniorilor cupele de la B si banii, a ales sa le faca morala: le reprosa ca nu au pic de respect fata de federatie, ca el a facut multe pentru ei, iar ei nu stau pana la sfarsitul concursului.
Adevarul era ca  se intarziase foarte mult, iar unul dintre copii unul pierdea trenul, iar celalalt oricum ajungea foarte tarziu acasa si mai avea si teme.

In plus, formatul era cu eliminare succesiva, cei de la B nu aveau finala separata, dar de asta nu-si daduse seama domnul presedinte decat cand a constatat ca are 8 jucatori ramasi si 16 diplome de acordat...
Si a inceput sa tipe la bietii copii, de fata si cu parintii.

Atunci mi-am dat seama ca o luase razna. 
Ulterior a inceput sa tipe la multi altii, le facea reprosuri, le inchidea telefoanele samd. 
Parea o atitudine care depasea comportamentul normal.

In octombrie, cand (in fine) s-a facut Adunarea Generala, am disperat brusc, cand am vazut ca fostul secretar de la popice concureaza pentru aceeasi pozitie la bowling.
Ala ne contrase si ne umilise mereu cat a fost la popice, plus ca era un tip obedient.
Mi se parea ca lucrurile devin dubioase, urma sa se formeze un binom discretionar.

De nervi, si la rugamintile prietenilor (iarasi), am hotarat sa candidez si eu.
Si, spre surpriza mea, am fost ales!

Atunci m-am gandit ca e momentul sa punem federatia pe un fagas normal, sa respectam statutul, sa ne organizam, sa facem regulamente acolo unde nu sunt, sa fie o implicare si o decizie colectiva.
Am impus disciplina financiara, am pornit campionatul in timp record, sedinte peste sedinte de BF, unde s-au luat decizii colective,  parea ok.  
Procese verbale online, transparenta totala!
Miros de revolutie!
Toata lumea a reactionat pozitiv, toti si-au platit taxele la termen, comisiile au inceput sa se completeze si sa lucreze in mod sustinut, cu proceduri, formulare samd.

Totul bun si frumos, pana am luat la puricat actele din urma, unde era dezastru. 
Asta desi la cont nu am avut acces deloc, iar la extrasele de cont doar din octombrie incolo. 
Presedintele tinea cu dintii de ele!

Conform statutului, eu eram responsabil pentru activitatea operativa a federatiei, inclusiv cea financiara si legala. 
Presedintele are atributii mai ca Iohannis asa, cu rol de reprezentare, nu executiv.
Iar secretarul cam ca Veorica, cu guvernarea.
Doar ca eu nu sunt Veorica, eu am mustata!

Ceilalti au avut probleme in a accepta ce e scris negru pe alb in statut (portocaliu pe alb, pe siteul federatiei), despre rolul secretarului.
Toti credeau ca e o doar o problema personala intre mine si presedinte.

Suspiciunea a durat pana am facut o analiza  a actelor de pana atunci, unde am constatat o gramada de probleme,  incalcari ale statutului si mari probleme financiare.
Nu exista niciun PV al BF in tot anul 2018, desi e prevazut in statut!!!!
Niciun arbitru nu a semnat vreodata vreun contract sau stat de plata si nu s-a platit niciun impozit pentru niciunul.
Nu exista nicio incasare evidentiata in casa pentru niciunul  dintre cel 3 openuri din vara, desi in Bucuresti am si semnat contracte de sponsorizare a federatiei, pentru cuantumul taxelor de intrare.
Eram si in incetare de plati, datoriile depaseau disponibilul (si acum suntem la fel).

Au inceput sa realizeze, putin cate putin, ca e nu e chiar o chestiune de ignorat, ba chiar ca e groasa rau.
Ce gasisem in finantele de la popice era o gluma proasta, fata de ce era la noi.

Am sustinut, cu probe, ca Presedintelui trebuie sa i se ceara demisia. 
N-au vrut si au imbracat-o intr-un vot de neincredere. 
Zero valoare.

Am propus, si s-a votat, ca sa ne intrerupem salariile in 2019, fiindca federatia nu putea sustine salarii din fonduri proprii si nimeni nu a aprobat niciodata asa ceva.
Eu mi-am cerut concediu fara plata, presedintele nu. 
Ne sfida pe fata.

Era clar ca nu ajung la nicio concluzie nici cu boardul, nici cu presedintele.

Mi-am dat seama ca poate facusem o greseala majora, am facut federatia doar dintr-o ambitie personala prosteasca, cluburile nu erau pregatite sa-si duca singure o federatie.
Aveau nevoie de un tatuc, care sa le conduca! 
Sau de o mamuca.
Iar ele sa doarma linistite.

Asa ca am hotarat sa plec, oricum eram uzat si deprimat de mai multa vreme, nu vedeam nicio perspectiva sportiva si nici organizationala.
Cel putin nu in viata asta.

In plus, nu-mi mai permit sa cheltui niciun leu pentru bowling, voi avea doua fete studente in strainatate.

M-am bucurat, totusi, cand am auzit ca boardul a hotarat sa convoace  Adunarea Generala, sa se rezolve problemele si, eventual, sa demita presedintele.

Parea ca, in sfarsit, federatia intra pe fagasul ei normal, cluburile isi vor lua destinul in mana lor.

Da sa vezi chestie, lipsa cojones, nimeni nu mai vrea sa semneze convocarea, ca poate ramanem fara buget de la stat, ca  a intrat presedintele in greva, ca nu mai face nimic, ca nu mai depune dosarul daca nu-l imbunam, ca hir si mir...

In prezent, presedintele e inactiv, nu s-a prezentat la sedinta de BF, nu mai face plati, de aceea la ultimul turneu arbitrul a ramas neplatit, nu mi-a platit salariul pe decembrie, desi banii de la minister au intrat de anul trecut.

Timp de 3 ani nu am avut buget, pana anul trecut, cand am avut.
Iar anul trecut s-a ales praful de el,  am ramas si cu datorii, banii-s ochiul dracului, nu? 
Ar mai fi fost nevoie de management si de control, desigur.
Adica am fi avut nevoie de o organizatie functionala, nu de un tatuc care zbiara la copii!

Bowling gratuit?
Adica vreo mie si ceva de lei pe luna de sala?
Nu pot sustine salile/cluburile asa ceva? 
Ca e singurul lucru care a contat, cu adevarat, in 2018.
Aia e singura diferenta dintre 2018 si restul anilor, fara buget MTS.

Eu am plecat trantind usa, in speranta ca voi trezi locatarii din somn.
Inca nu stiu daca am trantit-o destul de tare...

luni, 28 ianuarie 2019

Cum arata o despartire

Plecarea mea din bowling e un pic atipica, din mai multe puncte de vedere.
Unul ar fi ca plec, dar ca nu dispar.
Adica continui sa exist, fizic, dar nu mai particip.

Despartirile sunt deobicei insotite de disparitie, ori mori, ori te cari definitiv.

Aici e un altfel de fenomen, te cari doar cu mintea si cu sufletul, dar corpul ti se mai plimba pe acolo. As zice ca e o varianta rara, mai dificil de gestionat.

"Don't look back!" ar trebui ar fie axioma oricarei despartiri de succes!

Invers fata de Orfeu, care a intors capul si si-a pierdut iubita.
Daca vrei s-o uiti, nu intoarce capul!
Altfel urmeaza iar regrete, lacrimi, sex de impacare samd.
Pur si simplu nu functioneaza!

Orfeu au rebours!

Despartirea mea de bowling a produs ceva reactii, mai putine decat ma asteptam, dar foarte surprinzatoare.

Asta mi-a permis sa developez multe dintre relatiile mele cu oamenii din jur (animalele n-au avut reactii, habar n-au despre ce vorbesc eu).

Au fost cativa, la care tineam mult, pe care i-am ajutat multi ani  si au avut o reactie minima sau 0.
Astia m-au deprimat, dar au fost cei mai folositori,  mi-am dat seama ca am luat cea mai buna decizie posibila.

Au fost altii, care au tras de mine, cu energie, cu emotie: nu se poate, hai inapoi!
Cu unii am avut interactii izolate in trecut, dar ei m-au impresionat cat mai mult, mi-au aratat ce efecte mari poti produce la distanta.

Au fost si surprize neplacute, iar astea chiar au fost mari, ca sunt pesimist din fire, e greu sa am surprize negative: unul m-a injurat, iar unul m-a sunat imediat, ca sa-mi preia activitatea, daca tot ma las.

Altul, cu care am colaborat intens ani de zile nu mi-a zis niciun cuvintel. Si e singurul om caruia ii raman dator pentru ajutorul si oportunitatile pe care mi le-a oferit in bowling. Si pentru disputele intense, desigur.

Altul, cu care sunt in relatii predominant negative, care m-a denigrat in public in mod repetat, a fost unul dintre putinii care m-a sunat si singurul care s-a oferit sa ma ajute!!!

Surprize-surprize!

Multi s-au bucurat, mai mult sau mai putin pe fata.
Altii m-au avertizat ca multi se vor bucura.

Unul a pus pariu cu mine ca peste 2 ani sunt inapoi.

Alt aspect este ca nu e o decizie intempestiva, de moment.

Cel mai greu a fost sa explic asta, ca a fost o decizie care zacea in latenta de cativa ani si ca nu e rezultatul a ceea ce se intampla acum prin federatie.

E pur si simplu incheierea unui capitol al vietii mele.
Unul foarte lung, foarte surprinzator si foarte intens.
De succes, as zice.

Not looking back...

sâmbătă, 26 ianuarie 2019

Am revenit la prima dragoste


Adica am revenit la blogul original, din care s-a desprins "just bowling", si care acum revine la origini, adica la scriitura personala, egoista, trufasa.

Cu bowlingul am terminat-o, spre surprinderea multora.
A fost un proces lung, o sastisire care s-a intins pe ani de zile.
A fost ca un tablou cu sute de amanunte minuscule, un soi de Hieronymus Bosch al bowlingului.

Am inteles cam de prin 2009 ca mare scofala ca jucator n-o sa fac, adica n-o sa ies campion mondial si nici prin PBA n-o sa fac mare branza.
Asa ca m-am indreptat spre coaching, spre care m-am aruncat cu capul inainte, full options!

Am cutreierat toata lumea, ca sa studiez,  si am reusit sa-mi potolesc intrucatva setea de cunoastere.
Dupa 11 ani pot sa spun cu mana pe inima ca nivelul de cunostinte si de inteligenta necesar unui antrenor/jucator de bowling nu trebuie sa fie prea ridicat.
Si nici nu e.

Tehnologia are, in general, un rol minor in pregatirea jucatorilor, de aia n-o sa vezi prea multi ingineri implicati.
Lucrurile au inceput sa se schimbe in ultimii 2 ani, de cand cu aparitia lui Specto, unde Or Aviram este guru-ul ingineresc din spatele sistemului.

Aparitia lui Specto  a permis demolarea unor teorii anterioare, cum ar fi L-31, care, ca o culme a prostiei, este inca predata de marile scoli de antrenori, americana si europeana, desi datele culese de Specto arata ca e un  bullshit total.

De unde se vede ca stinta si credinta pot salaslui confortabil in acelasi om, daca omul crede ceva  auzit de la altcineva, iar daca ochii ii spun contrariul, asta nu genereaza nicio tensiune gnoseologica.

In Romania e si mai rau, fiindca e o tara credincioasa, unde mitul e rege.
Aici adevarul este egal cu puterea de convingere.
Aici poti sa spui orice, daca esti convingator, esti Jesus!

Realitatea poate sa fie complet diferita, totusi.
Exemplu: cineva spune ca trebuie sa faci release-ul intr-un anumit fel, cu varful degetelor inspre popice, elevul executa crezand ca face asa, dar roteste degetele lateral pe bila (cum e si normal), lovitura iese perfect, iar elevul e fericit ca a descoperit un antrenor bun!!!
Religia bate stiinta, in Romania!

Si nu numai! Si pe la jucatorii profesionisti, americani sau mai stiu eu de care, nivelul stiintific e la cam la nivelul abacului.

Am avut elevi "stiintifici", care faceau exact ce le spuneam si au reprezentat o adevarata delectare intelectuala. Le spuneam: relaxeaza mana in timpul swingului (conform teoriei pendulului liber), ei relaxau mana si le cadea bila din mana! Ha, ha, ha!

Mi-a placut de Fred Borden, poate cel mai mare antrenor ever.
In primul rand, pentru vorbele lui celebre: "The only rule in bowling is that there are no rules".
Apoi, cand a fost intrebat daca e adevarat ca viteza picioarelor genereaza viteza bilei, el a raspuns: daca ai arunca bila cu picioarele ar fi adevarat, dar o arunci cu mana!

Eu sunt un habotnic al adevarului si al stiintei, un soi de jihadist descreierat, care calca oamenii in picioare, de dragul adevarului. In sens figurat, desigur.

Asa ca am inceput sa ma simt repede inconfortabil in bowling, chiar si pe la cursuri m-am contrat aprins cu cele mai "luminate" minti din bowling, care sustineau, cateodata, niste prostii feroce.

Asta mi-a generat un sentiment de "imigrant", ca si cum eu as fi un soi de Einstein, care aterizeaza intr-un trib care se inchina la idoli. Einstein nu sunt, dar comparatia nu e departe de adevar.

Bowlingul e la nivel de mestesug, in care relatia maestru-discipol functioneaza de minune. 
Si mai functioneaza maimutareala, adica imitarea a ceea ce vezi.
Restul e psihologie si ore de munca.

Daca gasesti pe cineva in care ai incredere si muncesti un milion de ore facand ce-ti spune el, o sa reusesti, indiferent de ce aberatii iti spune.
Important e sa fie convingator.

Daca gasesti unul care chiar stie ce spune, numarul de ore  va fi cu cateva ordine de marime mai mic, dar daca nu e convingator, daca nu are carisma, nu e placut, serviabil, culant samd, mesajul nu trece si colaborarea esueaza.

Pe partea asta eu am o problema, care m-a impiedicat ca devin un "mare" antrenor: sunt alergic la prostie si la prosti!
Si ca sa nu am un singur handicap, mi-e si foarte greu sa fiu "servitorul" unora pe care nu-i plac. Adica vreau sa-mi aleg eu elevii, nu ei pe mine!
Asa ca m-am descurcat de minune cu copii si adolescentii, sunt mult mai comunicativi si maleabili. Poate ca si varsta mea mentala e mai apropiata de a lor, cine stie?

Am rezistat mult in bowling, desi mereu m-am simtit ca un emigrant intr-o tara cu valori complet diferite de ale mele.
Ca sa fie lucrurile si mai rele, m-a mancat in cur sa fac federatie de bowling, sa ma bag in conducerea ei samd.
Acolo m-am inspaimantat de tot, asa ca m-am hotarat sa ma intorc la prima dragoste, spatiul dintre tamplele proprii!

Sa vedem ce aberatii mai clocesc, ca ma pricep la orice, numai la propria mea viata, nu!
Brain, aaa?

duminică, 25 februarie 2018

Antrenor in Romania

E dificil sa fii antrenor de bowling in Romania.

In primul rand, bowlingul nefiind un sport banos, e imposibil sa fii antrenor "profesionist" in Romania.
Cei mai buni jucatori din lume castiga 2-3 sute de mii de dolari pe an, iar in Romania nu stiu daca exista mai mult de un jucator care castiga mai mult decat cheltuie.
E vorba de venituri de sute de euro pe luna, si nu multe sute.

Asa ca antrenorul e un lux, majoritatea celor care sunt dispusi sa plateasca un antrenor sunt jucatori middle-age, care vor sa invete, sau sa-si imbunantateasca tehnica.

Nu poti trai din ce castigi ca antrenor, asa ca eu prefer sa antrenez gratis pentru performanta.

In zona de performanta, antrenamentele se intind pe ani de zile, iar progresele vin lent, in etape.

De aceea pregatirea unul jucator de performanta dureaza mult si e mare consumatoare de timp, bani si nervi, mai ales daca e adolescent!!!!

Dar, din cand in cand, ai satisfactii deosebite, cum a fost azi.

Un jucator ii spunea altuia ca n-a facut niciodata antrenament serios, ca am fost doar eu, care i-am spus diverse chestii.
In realitate, vorbim de peste doi ani de antrenamente, cu o constructie de la aproape  zero, de la fundamentale.

Zeci de ore one to one, plus alte zeci de ore la echipa.
Nimic serios!
Doar rezultatele, desigur:  openuri castigate la categoria B, promovarea la A, un titlu national,  front-runner in clasamentul national individual samd.

Tot azi, un pusti foarte talentat, pe care il pregatesc de doi ani, a fost luat in primire cu sfaturi de catre un pseudo-antrenor, in timpul concursului!

Un tip fara niciun fel de studii, un cookie-cutter oarecare, care a abandonat bowlingul multi ani si acum are o foame imensa de musterii.
Spune niste banalitati old school cu o voce si o mina de zici ca detine adevarul absolut.

Copilul a ascultat si a facut prostii, care au dus la rezultate slabe.

Astea au fost satisfactiile mele pe ziua de azi.
Sa fie primite!

miercuri, 8 februarie 2017

The power of the Unicorn

 foto:Sergiu Radu Pop

Inorogul este reprezentat ca un cal alb având un corn în mijlocul frunții. Legendele descriu acest corn ca având puteri miraculoase: vindecă bolile, curăță răul, dă viață (Wikipedia)

marți, 20 septembrie 2016

Constatare

Nu mai scriu, in sensul adevarat si pur al cuvantului, de ani buni.
Cum nu mai citesc.

azi am descoperit de ce: mi-am pierdut de mult inocenta!
Mi se pare ca tot ce as citi sau scrie ar fi un soi de documentar,  un act tehnic, nu artistic.
de parca inginerul din mine a omorat poetul...

dar invie Lazar....

luni, 11 aprilie 2016

Un documentar de exceptie

Nu prea ma uit la TVR, de aceea l-am descoperit dupa aproape 3 ani de la aparitie

duminică, 25 octombrie 2015

O supriza din partea unui prieten

Aseara, in mod cu totul impestiv, un prieten m-a intrebat cand o sa-mi scriu cartea.
Nu ne vazusem de aproape douazeci de ani, dupa ce m-am certat feroce cu sotul prietenei (e o "ea"), din motive de lipsa de caracter  (a lui).

Ne-am intalnit, intr-un mod complet neprevazut, la un botez.
Am aflat, cu ocazia asta, ca divortase de cinci ani.
M-a surprins cu intrebarea, ca nu e chiar genul de discutii pe care le ai la un botez.

Dar mi-am reamintit ca eram prieteni buni, iar ea este un reputat psiholog.
Inca ma gandesc la un raspuns care sa ma satisfaca.


miercuri, 12 august 2015

Dumnezeu cel bland si drept

Se tot chinuie teologii sa explice mortile copiilor din perspectiva divina.
Pe mine nu ma convinge niciunul.

Nu exista Dumnezeu activ si moral, nu exista justitie divina.
Cred intr-un Dumnezeu Creator, dar nu cred intr-unul care omoara copii, conform  unei (posibile) oculte explicatii.

Daca exista vreuna, la care noi, muritorii de rand, nu avem acces, eu o declar complet inutila.

Justitia divina pur si simplu nu are sens uman si prefer sa constat ca nu exista.

Unui prieten i-a murit fetita de 11 ani, in cateva ore, rapusa de meningita.
Nu e nimic divin in asta, e o drama fara de sfarsit si fara de inteles.
Pling si atat!



vineri, 10 aprilie 2015

Sfasiere

     Am crezut ca mi-am gasit o "casa" in bowling, unde pot face dezvoltare si performanta. M-am inselat amarnic, pentru a doua oara, fiindca am mai fost alungat o data.

     De data asta, circumstantele au fost oarecum diferite.
In 2010, dupa un an foarte tensionat, in care eram Presedintele CCB, schimband si implementand destul de strict regulamente noi, am fost inlaturat la vot de alianta Elcomex- IDM, fiindca ii suparasem pe ambii.
Pe primii, fiindca facusem lotul dupa un clasament valoric si miliardarul nu mai avea loc in lotul national, pe ceilati fiindca le stricam atmosfera de hobby in care se desfasura campionatul national, impunand reguli si regulamente.
In plus IDM-ul era furnizor si client important pentru Elcomex, asa ca interesele lor comerciale primau.

Evident ca, odata schimbat, mosul de la Elcomex s-a bagat in nationala, inclusiv in 2014, la 62 de ani.
A facut ce a vrut 5 ani la rand, dupa cei trei anteriori.
Romania a fost 8 ani sub dictatura Elcomex la lotul national masculin de bowling: eu dau banii, eu fac ce vreau!
Spirit sportiv adevarat, ce plm!
IDM-ul n-a avut nimic impotriva, daca grecu da banii, sa faca ce vrea.
Eu am ramas singurul nebun care tipa impotriva anormalitatii.

Mosul s-a retras, in conjuncturi economice nefavorabile, nu inainte de se mai face odata de ras la mondiale, unde s-a retras inainte de sfarsitul competitiei.
El a fost inlocuit ca selectioner in martie 2015.
In 2014, am participat la 5 competitii majore, 2 pe banii lui si 3 pe banii nostri. Cele trei au fost posibile datorita mie, care am facut initiat proiectele, am adunat echipele, am gasit sponsori si am participat direct, ca antrenor.

Anul asta avem Europene, care nu sunt nici macar in calendarul competitional, fiindca "sefu" nu voia sa mergem.
Sefu fiind dat jos, am incercat sa ansamblam o echipa nationala, dupa modelul din anii anteriori.
I-am intrebat pe cei mai buni jucatori din tara, care au refuzat, rand pe rand convocarea.
Asa ca pe data de 27 am trimis inscrierea la competitie, pe baza acceptului a 6 jucatori, care doreau si se angajau sa caute bani pentru competitie.

Cand au vazut "vedetele" ca totusi se pleaca la europene, fara ele, au luat foc.
- cum adica, noi nu suntem in lot?
- pai ati refuzat!
- ne-am ragdandit, e dreptul nostru!
- pai selectionerul face echipa, iar voi ati refuzat
- ala e pus de forma

discutia era intre membrii echipei IDM, care a ramas polul dominant in bowling.
pare cumva absurd, dar asa s-a intamplat.
Conducerea clubului  a sprijinit atitudinea lor, le-a inspirat-o si le-a finantat-o.
ce regulamente, ce reguli, ce onoare?

- trimitand copia rezervarii biletelor de avion la federatie, ei i-o dau lui gagenoiu, care schimba cu de la sine putere numele de pe biletele de avion, devenind practic selectioner, cu de la sine putere.
gagenoiu care a invatat de la mine o gramada de lucruri, ultimele schimabri fundamentele facandu-i-le cu 2 saptamani inainte
iar nu mai de departe de toamna trecuta am fost impreuna, jucator si antrenor, la Cupa Mondiala, unde a obtinut cel mai bun rezultat romanesc din istorie

Romeo  Gagenoiu: "Citez din marele antrenor de tinichea.Dl, mare antrenor de tinichea care esti foarte prost"
jignire?
e putin spus!
om de nimic!

patronul IDM: ai procedat gresit, nu asa trebuia sa faci!
- pai lotul il face selectionerul, ca si pana acum.
- ei lasa, ca Grecu dadea banii si facea ce voia el,  acum trebuie sa plece cei mai buni
- pai au refuzat
- eee, i-ai luat prea repede
- dar comportamentul lor, jignirile ?
- aia e treaba voasta

Adica  pe mine ma doare-n cur, de fapt si de tine si de ceilalti, lotul e treaba noastra, cacatul raspandit e treaba voastra.

Uite asa mi-am luat-o si a doua oara, fiindca miliardarii romani si lingaii lor fac ce vor ei, ignorand si calcand in picioare tot ce misca..

Sincer sa va spun, am vrut sa ma las de bowling, dar am fost miscat de suportul cluburilor mici si al jucatorilor lor.

Acum voi fi dedicat doar bowlingului, voi fi antrenor freelancer, sau peripatetic, raspandesc cunostintele unde e nevoie.
Nu mai am nevoie de casa, ca asta are prostul obicei sa-mi cada in cap.

Sa ne vedem cu bine pe piste!

luni, 2 martie 2015

Linsajul Elenei Udrea

Nu mi-a placut Elena Udrea, iar fostul ei barbat, Dorin Cocos, mi se pare odios.
Imi displacea luxul ei, cu genti de mii de euro si cu pantofi scumpi purtati pe la tara, prin noroaie.

Relatia ei cu Traian Basescu mi se pare si acum suspecta, greu de inteles in afara unei posibile legaturi amoroase. Nu am inteles incrancenarea cu care Basescu ii ia apararea, imi scapa ratiunile acestei sustineri neconditionate.

Altfel,  s-a parut interesanta incercarea Elenei cu brandul de tara al Romaniei (celebra frunza), care a avut un impact enorm la intern. Am vazut si ceva imagine pe afara, mai ales in motorsport, domeniu care mi-e apropiat.
Mi s-a parut ca exista ceva dibacie de imagine la Elena Udrea.

De cand a fost arestata, parerile mele despre ea au inceput sa vireze de la o indiferenta usor antipatica,  la o simpatie moderata.
Nu am inteles cum e posibil sa sincronizezi mai multe dosare la DNA, astfele incat sa ai 4 cereri de cercetare si arestare simultan, chiar 2 in acelasi dosar, mai ales ca dosarele au vechime de cativa ani.
Mi-a placut atitudinea ei combativa, masculina aproape, cu care i-a infruntat pe toti, cu zambetul pe buze.

N-am inteles de ce nu poti sa-ti zugravesti celula pe banii tai, cat timp Borcea are la puscarie covor persan, plasma si celular.
N-am inteles de ce trebuie sa faca oamenii arest preventiv in dosare economice.

N-am gasit nici cea mai mica dovada de vinovatie in scurgerile enorme de informatii din dosare.
Nu exista decat turnatoriile celor gasiti deja vinovati, care sunt pasibili de pedepse de zeci de ani de puscarie, dupa noul Cod Penal si care spun orice, numai ca sa li se reduca pedeapsa.
Nicio dovada ca a incasat vreun leu.

deocamdata...

Asta ma face sa o admir, in comparatie cu jigodia plangacioasa numita Vosganian, pe care l-am intalnit o data, intamplator, la Udriste, la celebrele cozi de pe la Politia rutiera.
A facut acolo un scandal monstru, de om puternic si arogant, care nu vrea sa stea la coada.
Un bou agresiv, in antiteza cu mieluselul crestin si plangacios din Parlament.

prin comparatie, o admir pe Udrea.

pana la proba contrarie, vorba lui Basescu....

duminică, 1 martie 2015

Spleen

Ieri si azi am fost la campionatele nationale, unde mai multi jucatori antrenati de mine in trecutul apropiat sau in prezent au iesit campioni nationali sau si-au dat recorduri, s-au calificat in finale samd.

Niciunul nu mi-a zis macar un " multumesc".
Se pare ca antrenorul roman e o un soi de servitor al Ego-ului, e o chestie care doar livreaza ceea ce i se cuvine jucatorului prin nastere.

Daca antrenorul e strain, toate reusitele i se datoreaza, desigur.
Sau daca antrenorul te gaseste jucand prin sala, esti jucatorul lui pe viata, tot ceea ce vei realiza vreodata i se datoreaza lui, ca el te-a descoperit, chiar daca nu te-a invatat, in mod esential, nimic.
Asta e.

Moving on!

miercuri, 25 februarie 2015

Ora de religie

Dezbaterile despre ora de religie au dat inca o data masura sentimentului romanesc al fiintei, cu mioriticului alternatei de vai si dealuri, care in cazul de fata, este "si cu sufletul in rai si cu slanina in pod"
Adica suntem europeni si avem un stat laic, dar suntem si religiosi si ne e foarte draga ora de religie.

Ne e foarte draga religia  si vrem s-o invatatam la scola si nu la biserica.
Nu dorim sa studiem religiile, ci Religia, adica sa invatam confesional, dupa definitia cea mai pura.

copiii nostri nu au parte de religie comparata (vai ce odiosenie, comparabila doar cu ecumenismul), de istoria religiilor, de studierea miticului sau a imaginarului, de crearea legendelor si idolatrizarea eroilor, ci de studiul unei anumite religii, la alegerea familiei.

asta ar mai fi cum ar mai fi, dar se pun si note, adica trebuie sa reproduci ce ti-a predat profesorul sau preotul.
ce e Iadul si Raiul, cand trebuie sa tii post, ce ai voie sa mananci si ce nu, cat de frumos reciti Tatal nostru sau psalmii, cum te pedepseste Doamne- Doamne cu boala sau cu moartea etc.

Acest proces de invatare se numeste catehism.
....sau indoctrinare de mic, daca vrei sa fii descriptiv

stat laic sau stat ortodox?
slanina in pod sau sufletul in rai?

amandoua, desigur....

joi, 8 ianuarie 2015

Iluminismul n-a ajuns in Romania, suntem cu 300 de ani in urma!

Atentatul de ieri din Franta, cand au fost macelariti jurnalistii de la Charlie Hebdo, alaturi de 2 politisti (unul de origine araba) si cativa nevinovati aflati din intamplare pe acolo,  a scos la suprafata, in toata splendoarea ei micimea intelectuala romaneasca.

Anvergura de genunchiul broastei a suflului intelighentiei romanesti s-a desfasurat din plin, pe calapodul: las ca si aia sunt de vina, ca i-au provocat, asa ceva nu se face, sa-ti bati joc de religia omului!
Inclusiv cei cu care am stat de vorba, amici si prieteni, erau din acest main-stream, cu oarece oscilatii in jurul executiei propriu-zise, daca satiristii chiar trebuiau ucisi sau nu, niciunul neavand curajul sa zica da.

Prototipul acestei atitudini este Cristian Tudor Popescu, care se mai si lauda, ca in trecut,in calitate de Presedintele al Clubului de presa, impreuna cu Presedintele Basescu, au incercat sa cenzureze presa si sa nu se publice in Romania caricaturile ofensatoare pentru Islam, care au generat un atentat in Danemarca. Jurnalist care  promoveaza cenzura!!!!

Unii dintre putinii impotriva curentului sunt  jurnalistii Dan Tapalaga, jurnalistul de la HotNews  si Lucian Mandruta.

Ei se scufunda intr-o mare de atitudine condamnatoare a jurnalistilor, parte dintre ei ortodocsi militanti-  aici sau aici
Am intanit si Allah Akbar pe Facebooku romanesc...

Asta inseamna un singur lucru, romanii nu prea au invatat sa gandeasca cu propriul lor creier, nu si-au dezvoltat in mod suficient gandirea critica, nu au ajuns la "libertatea de a-si folosi propria  inteligenta" (Immanuel Kant), ci emit judecati de grup, conformiste si similare, afectate de valori religioase comune.
Adica, pur si simplu, iluminismul secolului 18 nu a ajuns la noi!

Capacitatea de gandi rational, de a critica, de a combate sau satiriza religia sau statul, de a le combate puterile, nu a ajuns pana la granita estica a Europei.
Asta in 300 de ani!

Succesul pe care l-a avut iluminismul in mijlocul crestinismul apusean ar fi o poveste de groaza in Romania.

Charlie Hebdo a fost iconoclastul liber, nu a avut o preferinta pentru Islam, in mod deosebit.
Asta fiindca francezii s-au eliberat de mult de gandirea dogmatica...




miercuri, 7 ianuarie 2015

Santa Klaus a ajuns la birou

          Nea Klaus Iohannis s-a apucat si el de job si a zis sa inceapa cu armata: minim 2% pe urmatorii 10 ani, Hm, ce sa zic, ca tot americanii ne scot din rahat, la o adica, si cu 1,3% si cu 2%.
          Inca astept si eu un presedinte care sa spuna ca invatamantul e prima superputere in stat, ca avem nevoie de 6% la educatie samd. Iar daca nu sunt bani pentru invatamant, macar sa se reduca bugetul, astfel incat sa ajunga doar pentru ca fiecare absolvent de liceu sa obtina cate un bilet de avion catre Occident. Acolo educatia se face mai repede, mai la obiect si intr-un mod practic, te adaptezi, ca n-ai incotro. Asta ca sa nu ne mai chinuim 25 de ani de pomana!
          Diaspora a pus umarul la vot ca sa ne spuna sasul, fost profesor, ca avem nevoie de mai multi bani la aparare si ca justitia nu trebuie sa fie o superputere.
          Nea Klaus, bag-o pe aia cu invatamantul, chiar daca e sa invatam toti germana!

vineri, 14 noiembrie 2014

Despre tranzitie

Mi-au placut intotdeauna garile, mereu aglomerate, cu multe tarabe si magazine, forfotind de lume pestrita.
Un du-te vino uman si mecanic, ca o senzatie pura de miscare si de curgere.

La fel mi-au placut si aeroporturile, aveam acelasi sentiment ca stau intr-o poarta de trecere intre lumi.
La fel cu statiile de autobuz si  drumurile facute cu automobilul- sunt maniac, daca ma stiti.
To ce inseamna miscare, tranzit intre doua locuri, ma pasioneaza la extrem.
Tranzitia ca obsesie!

Chiar si spitalele imi genereaza o stare de maxim interes, cand oamenii sunt bolnavi sau pe moarte totul se schimba, lumea nu mai e e aceeasi, se  esentializeaza, valorile sunt mai putine si mai importante, lucrurile mai simple si mai grele.

Nu, nu fac turism prin spitale, dar am fost nevoit sa trec pe acolo, in diverse imprejurari, niciodata fericite.
Tristetea motivului era intrucatva compensata de fascinatia locului.

Drumul  ma preocupa mereu, mai ales drumurile catre destinatii noi si necunoscute.
Drumul ultim este moartea, desigur.
Pana si aici am preferinte clare: nu-mi plac cimitirele si nu-mi plac slujitorii lor: preoti, gropari, bocitoare si alte ciudatenii.
Mi se pare o gradina zoologica rece, cu aspect de carnaval trist.
Nu se intampla nimic excitant la cimitir, ci mai degraba e un festival al intepenirii, o incavouare catre nemiscare eterna.
Altfel se prezinta incinerarea; acolo e fierbere, ardere, corpul se transforma in fum care o ia spre cer.
Asta da drum adevarat, asta da tranzitie!
Plus ca lipseste fauna de la cimitir, au interzis de la imparatia lumeasca a Domnului!

Mi-ar place sa va povestesc cum va fi fiind, dar mijloacele de comunicare de dupa aceasta ultima(?) tranzitie sunt cam suspecte, tehnologia de comunicare se bazeaza inca pe escroci-spiritisti.

Dar mai avem pana acolo, acum ne ocupam de cel mai fascinant drum dintre lumi: Internetul!