Românii au fost numiți din vechime vlahi, provenit din proto-germanul "Wlahaz", denumind (un celt) străin care vorbește o limbă romanică.
Uneori și italienii au fost denumiți vlahi!
Asta e recunoștere indirectă a romanizării populației noastre, după războaiele daco-romane.
Maghiarii au invadat Europa la sfârșitul sec. 9 și au făcut ravagii, au avut incursiuni inclusiv prin actualele teritorii ale Spaniei si Italiei.
Au cucerit teritorii imense, inclusiv actualul teritoriu al României, cu totul.
Se pare că originea lor e din pusta ucrainiană, dar nu sunt huni, iar filiația cu Attila nu e susținută istoric.
Prezența vlahilor în Transilvania în momentul invaziei maghiare e certificată de Gesta Hungarorum, care descrie luptele din sec. 10 cu Gelu, Glad si Menumorut, doar primul fiind vlah, se pare.
Lucrarea e anonimă si a fost scrisă la o sută cincizeci-două sute de ani după ce s-au întâmplat faptele, de aceea are contestatarii ei.
Perioada de glorie a ungurilor a fost cam până la moartea lui Matei Corvin, în 1490, cu o pauză datorată invaziei mongolilor, care i-au cam înjumătățit, prin secolul 13.
Matei Corvin a avut ceva sânge românesc, prin celebrul lui tată, Iancu de Hunedoara.
La începutul sec. 16, ungurii intră sub dominația turcilor și apoi a austriecilor, de sub care ies de-abia la sfârșitul primului război mondial, consfințit prin tratatul de la Trianon (1920).
De-a lungul istoriei, capitala Ungariei a fost și prin orașe românești- Timișoara, Alba Iulia și Lipova!
Românii n-au o istorie măreață și e și un pic neclară.
Cert este că suntem urmașii dacilor și romanilor, dar am fost invadați și cuceriți de tot felul de cotropitori: greci, goți, cumani, huni, gepizi, avari, bulgari, maghiari, mongoli, turci, tătari, nemți, polonezi, ruși, nemți șamd.
Marile state românești apar prin sec. 14- Moldova si Țara Românească, și prin sec 16- Transilvania.
Istoria medievală românească e populată cu lupte de rezistență împotriva agresorilor, majoritatea pierdute.
Prima sclipire o reprezintă Mihai Viteazul, care unește Principatele, în mod formal, în 1600.
Momentele cu adevărat importante din istoria românilor apar în sec. 19, cu Unirea din 1859 și cu Independența din 1877, obținută pe mâna rușilor, care i-au învins pe turci.
Contribuția noastră în războiul ruso-turc a fost importantă, dar secundară.
Prin sec. 18-19 este clar că Transilvania are populație majoritar românească, iar mișcările de emancipare națională capătă amploare, cam ca peste tot în Europa, începând cu 1848.
Ungurii se eliberează un pic de austrieci, iar Imperiul Austriac devine Austro-Ungar, dar dominat tot de austrieci, iar Transilvania capătă ceva mai multă autonomie în cadrul imperiului.
Primul război mondial începe cu asasinarea moștenitorului tronului austro-ungar de către naționaliștii sârbi, care voiau sa rupă din imperiu o bucată de teritoriu, unde sârbii erau majoritari.
Se pare ca asasinii erau membri ai serviciilor secrete sârbești.
Le-a ieșit, până la urmă, ce să zic!
După război, Europa se reașează pe noi granițe, naționale.
Ungaria scapă de austrieci și își recapătă independența.
Asta nu-i mulțumește prea tare, fiindcă pierde, în mod formal, peste 70% din teritoriu.
Dar asta e o falsă pierdere, fiindcă teritoriul era al Imperiului Austro-Ungar, nu al lor.
În plus, toate provinciile pierdute aveau populație unde maghiarii erau minoritari.
Ungaria reîncepe să existe, ca stat independent, după Trianon!
Motiv de sărbătoare?
Nooo!
S-a bucurat cineva că a scăpat de austrieci?
Nu prea, fiindcă era după un război mondial pierdut și după ce fusese atacată, ulterior, din toate părțile, de către cehi, sârbi și români, susținuți de francezi.
Imperiul Austro-Ungar a fost învins în primul război mondial și tratatul de la Trianon este tratatul de capitulare al Ungariei, ca parte a Imperiului Austro-Ungar!
El este semnat după ce trupele românești ocupaseră o bună parte din Ungaria, inclusiv Budapesta, profitând de dezarmarea ungurilor, impusă după primul război mondial.
Noi eram învingătorii, iar ei învinșii, pe scurt.
Așadar, maghiarii au avut o istorie măreață, mai ales intre secolele 9 si 16, și nu în sec. 19-20, cum cred ei.
Noi am început să contăm după secolul 19, dar nu avem niciun moment de grandoare sau de măreție, n-am cotropit pe nimeni, n-am invadat nimic, n-am avut niciun imperiu.
Noi am fost vlahii care au folosit slavona până la sf. sec 18 și alfabetul chirilic până la Cuza, la care majoritatea cuvintelor de origine romanica au fost introduse în sec 19-20, pe filieră franceză!
Pe de altă parte, maghiarii au avut drept singură limbă oficială latina, din 1000 până in 1844, folosind alfabetul latin din 1000.
Prima universitate maghiară a fost întemeiată în Pecs, in 1367, iar în România la Cluj , în 1518, de către principele maghiar Stefan Báthory.
Adică ne-au luat-o înainte și cu educația.
Cum ne-au luat-o și cu castelele, cu bisericile, cu civilizația în general.
Argumentele noastre, cum că noi n-am putut construi nimic, fiindcă a trebuit să stopăm tot felul de năvălitori e stupidă.
Rareori am oprit pe cineva, deși Carpații sunt un obstacol major, spre deosebire de pusta panonică.
Erau premize să rezistăm și să construim, dar n-am făcut-o.
În concluzie, principala noastră calitate istorică e rezistența vitejească!
Ea e ilustrată perfect de Ștefan cel Mare și Sfânt, care era de fapt cam mic, nu prea sfânt, dar care i-a mai caftit pe unii și pe alții, continuând să plătescă tribut, după, sau fugind un pic din Moldova, când pericolul era prea mare.
In plus, a atacat Țara românească de câte ori a putut.
Pe scurt, e important să ne cunoaștem istoria și să n-o folosim ca pe o armă politică.
Până la urmă suntem două popoare mici și frustrate de evenimente istorice, iar asta ne afectează prezentul și viitorul.
Am putea deveni puternici împreună, dar suntem naționaliști și proști.
