M-am dat cu parapanta

acum vreo 5 ani, in Parang.

stiam vag cu ce se mananca, aveam un prieten aviator, care se lasase de parapanta, dupa ce un curent de forfecare l-a transformat in pietroi, de pe la vreo 10 metri de sol.

in Parang era un instructor de zbor cu parapanta, Toma Coconea.
despre el puteti citi aici.

nu stiam absolut nimic de el, dar l-am studiat putin.
arata a rocker nebun si a trecut testul analizei mele.
n-as fi vrut sa ma dau cu parapanta cu unul care arata a contabil, n-as fi avut incredere in capacitatile lui.
e un sport extrem si caut o personalitate extrema, dar controlata.

parea destul de atent si tipicar cu echipamentul lui si am zis ca n-o sa ma omoare din prima.
zborul a fost extrem de misto.
era iarna si nu prea erau curenti calzi, asa ca totul s-a petrecut mai mult in jos, spirale,looping, tipete de barbati disperati dupa adrenalina (mai mult el, prietenii sustineau ca eu am tipat cam fals, mai mult de frica).

oricum, raliul mi s-a parut un sport sigur, pe langa parapanta.
asadar a fost misto!

ma bucur ca acum face rezultate ca sportiv.
merita!

in particular mi s-a parut un tip placut, foarte pasional, dar si cu o liniste interioara de yoghin ratacit prin muntii romanesti.
latura lui salbatica si aventuroasa se manifesta mai mult prin zbor.

mi-ar fi placut sa ne imbatam impreuna, ca sa aflu mai multe despre el.
dar nici nu stiu daca bea...
si nici eu n-o prea fac.
asa ca raman doar cu utopia ratata a unei cunoasteri la un paharel


ii multumesc, am facut ceva de povestit...
si asta conteaza poate cel mai mult in viata!