un italian si niste romani

am avut privilegiul - contracost- de a face parte dintre elevii antrenorului Claudio Pica timp de 4 zile.
antrenor de bowling certificat USBC la cel mai inalt nivel, dupa nenumarati ani de studii.
da, ca sa fii antrenor de bowling "gold" trebuie sa urmezi o "facultate" si un soi de "Masters" .
tehnici de antrenament, drilling, nutritie, pregatire fizica, psihologie si cate si mai cate.
in Romania nu ar fi recunoscut drept antrenor, fiindca la noi antrenorii nu sunt cei recunoscuti de organizatiile internationale specializate, ci de niste comisii interne.
trebuie sa urmezi cursuri de antrenori si sa fii atestat de o comisie de profil.
dar cine poate face parte din acea comisie in Romania la sportul numit bowling?
nimeni, noi nu avem specialisti.
simplu.
el poate, eventual, sa-i certifice pe mebrii comisiei, dar nu poate fi antrenor.
inca o aberatie romaneasca, suntem in UE - ca si Italia- si ar trebui sa ne recunoastem reciproc diplomele.
un barbat maruntel, cu un pic de barbuta, foarte sic dupa toate normele.
locuieste in Toscana, pe malul marii, si lucreaza in Milano.
castiga putin, incat nu-si poate permite inca un copil.
de o modestie jignitoare pentru marea majoritate a romanilor.
extrem de amabil si de saritor, dand sfaturi tuturor celor care le-au cerut, cu calm, rabdare si un pic de umor.
expresiv, ca toti italienii.
inteligent, cu umor si- iarasi - extrem de modest.
intr-o dimineata nu a mancat micul dejun, fiindca nu a gasit sala de mese, care era nesemnalizata.
a returnat o parte din diurna, fiindca nu a cheltuit-o (cati romani fac asta?)
altfel un gurmand autentic.
cu toate astea a suparat un roman "tipic", care a considerat ca banii aruncati pe antrenamentele de bowling cu italianu' sunt inutile.
nu sunt.
am primit lectii de bowling si de bun simt, lectii despre cum oamenii pot vorbi aceeasi limba si pot avea acelasi sistem de valori.
lucru rar in Romania.
evident pe romanul tipic il cheama Dorel.
si nu e cel din reclama, e multi-milionar in euro.
inca o dovada ca ne meritam soarta, nu avem respect pentru oamenii de calitate si vin italieni modesti care ne arata drumul de urmat.
in aproape 2000 de ani n-am invatat destul, trebuie sa mai luam lectii de la italieni, precum am luat odinioara de la romani.
imi vine sa ma duc cu opinci in picioare - precum Badea Cartan- pana in Toscana sa-i spun:
Grazie, signor Pica!