Daca deschizi televizorul pe un canal de stiri esti absolut convins ca a venit Apocalipsa.
Crainici isterici zbiara la invitati, politicieni din opozitie zbiara la camere, toti zbiara unii la altii si catre guvern.
Zilnic sunt doua crime sangeroase, douazeci de accidente mortale si treizeci de parasute se-apuca de muzica.
Asta daca te uiti la televizor.
Ce va povestesc eu am vazut in cincisprezece minute...
In realitate lucrurile sunt un pic mai nuantate...
Romanii, care erau toti milionari in euro, sau sperau sa devina in urmatoarele 2-3 luni, acum nu mai au bani de benzina.
Medicii omoara sau mutileaza un pacient nevinovat in fiecare zi.
2.000 dintre ei pleaca sa lucreze afara in fiecare an.
Si au mai ramas doar 20.000...
Nu neaparat cei mai buni.
Strazile se asfalteaza zilnic, florile de prin intersectii se schimba de doua ori pe zi, la fiecare 5 minute creste salariul cuiva care lucreaza la stat.
Coruptia pluteste prin aer.
Si invidia...
Peste tot exista un caz exceptional, un om inimos, genial, sau doar talentat care face ceva iesit din comun.
In jurul lui sunt 100 care il musca, il saboteza, il critica, il barfesc sau ii vizeaza functia...
Personalitatea a ramas, la 20 de ani dupa revolutie, lucrul cel mai detestat de catre romani.
Talentul, frumusetea, inteligenta, dragostea de adevar nu sunt niciodata apreciate aici.
- Esti talentat? Nu vrei sa lucrezi gratis?
- Esti frumoasa? Nu vrei sa te culci cu mine?
- Esti inteligent? La ce-ti foloseste, nu vezi ca eu castig mai bine ca tine?
- Dragoste de adevar? Asta nu era ceva de pe la greci? (ce ironie, Grecia e falita acum...)
Criza la romani nu e economica, e nationala.
Nu exista un singura calitate care s-o poti asocia cu Romania.
Un adjectiv care s-o caracterizeze memorabil. o calitate care s-o poti asocia definitiv cu romanii.
Nu avem un specific, un ideal, o valoare pe care s-o pretuim, nu ne caracterizeaza in mod pozitiv nimic.
Cum e la altii:
Germani „ordonati”.
Italieni „iubitori de frumos”
Francezi „cocheti”
Americani „puternici”
Chinezi „harnici”
Japonezi „disciplinati”.
Ceva, ceva pentru romani:
? fuduli
? neseriosi
? curve
? corupti
? prosti
? poltroni (cum ne faceau bulgarii secolele trecute, cu referire la diplomatia romaneasca)
? „lasa-ma sa te las” ( asta suna bine, e neaosa)
Oare ce ne caracterizeaza ca natie?
Care e calitatea nostra definitorie?
Care?
Care?
Privind in trecut, nu gasesc nimic, singura calitate exaltata de manualele comuniste de istorie, pe care le-am asimilat, e ca am fost „rezistenti”, am supravietuit.
Suntem buni la supravietuit, nu disparem.
Ne ascundem prin munti, prin sure, platim tribut , facem ceva ca sa traim
Dar degeaba, nu adaugam nimic pozitiv, suntem niste numere in plus...
Evident exista multi romani, frumosi, destepti, inteligenti...
Dar nu-i mai vad, pleaca, emigreaza.
In alte tari
In insingurari apasatoare , depresive
In mici grupuri, care incearca sa se apere de haitele de „supravietuitori” agresivi...
Dar nu exista un destin national aici.
Romania nu are viitor prin ea insasi, fiidca nu are nicio calitate definitorie.
Ar trebuie sa ne integram total cu Uniunea Europeana, sa devenim europeni.
Sa scoatem din vocabular cuvantul roman.
Sau sa ne integram cu Germania.
Visez la o tara ca Germania, care moare de plictiseala dupa ora 19.
Fara crime, accidente si curve maneliste
O tara in care muncesti si te plictisesti
Ooo, ce mi-as dori asa ceva...
sa nu-mi racaie nimeni geamul de la masina la stop.
sa nu ma muste niciun caine pe strada.
sa caut mizeria cu lupa
As vrea sa scot Romania din mine.
Dar nu pot, sunt slab
Sunt
MEREU SURPRINZATOR...
Piros, trebuie sa zic ca te invidiez uneori... Ai unele articole precum asta pe care le citesc cu pix si caiet in mana, ca sa invat...
RăspundețiȘtergereAdica, foarte tare..! :)
RăspundețiȘtergerenu ma bucur.
RăspundețiȘtergeree un articol documentar.
sunt doua drame, a tarii si a mea...
de mult n ai mai scris si se vede. asta ti a dat acumulare, si reflexivitate, ultima necaracterizindu te :) ceea ce a dus la o analiza profunda in sens uman. am putut pentru prima data de cind iti citesc articolele sa ma ascult citindu l si nu sa mi zbiere vocea ta in creieri ca o trompeta care pretinde adevarul. ne doare si suntem putini si inferiori in acelasi timp pentru ca avem si noi o vina nemarturisita si nici macar constientizata : nu ne recunoastem ca atare, deci suntem ca si ceilalti romani, incapabili de a comunica, de a cumenica, de a crea o comunitate. si asta este dupa parerea mea cea mai importanta dintre greselile capitale ale poporului asta: neputintain a crea comunitate. oare ne am pus intrebarea potrivita inspre a ne identifica ca natie? ce ne dezbina iremediabil? ce ne face sa ne urim aproapele? ce ne face sa credem ca suntem mai speciali decit cel de linga noi, ca Dumnezeu ne iubeste mai mult sau mai altfel pe noi, in speta pe mine?
RăspundețiȘtergeresi am un singur raspuns: proasta intelegere a menirii proprii de catre institutia bisericeasca ortodoxa. scopul nu e sa l faci pe credincios sa creada ca dumnezeu are un raport direct cu el ci sa l faci pe linga asta si in primul rind sa inteleaga ca Dumnezeu e IUBIRE de APROAPE si ca iubirea pe care o dai se intoarce insutit daca ii creezi spatiul vital numit comunitate.
mi aduc acum aminte de o poveste a lui v voiculescu si anume " ciorba de bolovan". si cum s au mai ospatat ei de unde nu aveau dupa ce bea apa... saracia e in noi, la fel si cheia.
ioan