Trei sporturi am facut pe termen lung: karate, raliu si bowling. Ma tot gandeam ce au in comun ele, intr-un efort de autoanaliza.
La karate stiu de ce mi-a placut: imi placea sa ma bat cu altii si sa le-o trag. Si eram si una din “victimele” lui Bruce Lee (tot asa cum mai tarziu am devenit”victima” lui Noica, apucandu-ma de elina).
In plus mai era si varsta. 14-19 ani, numai la cafteala si gagici iti sta mintea
Dupa o pauza foarte lunga, scoala, insuratoare, firma etc, m-am reapucat de sport, la 28 de ani.
Raliu.
Absolut fascinant!
De cand ma ducea tata la curse de viteza pe circuit mi se parea ceva fabulos.
Si au urmat 8 ani fantastici in care viata mea a fost plina, in care am invatat sa traiesc la limita, in care am vazut ce inseamna sa dai 100% din ce poti, sau mai mult si atunci platesti pretul.
Un exercitiu fantastic de control si autocontrol.
Si o placere imensa.
Dar totusi prea scump, dupa o vreme
Si………
M-am apucat de bowling, din intamplare. Mi-a placut si o tin asa gaia-matu de vreun an jumate. Mi se pare fascinant cum cad popicele alea cand le izbesti cu putere. O serie de strike-uri legate e ca un orgasm multiplu.
Si e mortal sa vezi cum vireaza bila pe pista.
De fapt de asta m-am apucat: cum puii mei sa dai pe curb si mai si nimeresti?
Ce fenomen se intampla de brusc o iau bilele astea intr-o parte?
Cum fac jucatorii sa le invarta ?
Foarte fascinant la inceput, foarte fascinant si acum.
Ce au oare in comun sporturile astea?
Sunt sporturi cu trasaturi masculine - cafteala, masini si orgasme multiple
Sunt inca viu, se pare…