Una dintre consecintele comunicarii libere este ca ajungi sa cunosti oamenii.
"Just bowling" m-a ajutat sa comunic usor si sa cunosc foarte bine comunitatea de bowling romaneasca.
Si m-am ingrozit!
Nu am avut niciodata o comunicare atat de intensa cu comunitati asa de mari de romani, iar concluziile, nu prea pozitive, le gasiti mai jos.
Romanilor nu le plac regulile, limitele, legile samd.
Oricat de simpla si de laxa e o regula, ei sunt dispusi s-o incalce.
Acum avem cel mai lejer dresscode din istorie: in esenta trebuie sa porti tricoul de echipa si sa nu porti blugi.
Cu toate astea, au fost 3 care au primit amenda doar la ultimul turneu, desi au fost 4 cei care l-au incalcat.
La europenele din 20o9 echipa nationala era sa ma linseze, cand am sesizat arbitrul ca unul din jucatorii nostri inchisese ilegal, dupa ce bila cazuse in sant.
Acum cateva saptamani le-am stricat bucuria unora, cand am anulat un strike ilegal, unde masina atinsese popicul.
Mai bine sa fim prieteni, decat sa repectam regulile.
Tribul e mai important decat legea!
Romanilor nu le place justitia, decat atunci cand sunt ei victimele.
Cand sunt victime, tipa din gura de sarpe, fac petitii, contestatii, se agita monstruos!
Altfel sunt "milosi", dispusi sa ierte greselile altora, daca nu sunt indreptate impotriva lor. Ba mai mult, se indreapta impotriva celor care cer dreptate!
Aici am nenumarate exemple: la un meci la care au fost exclusi 2, unul pentru fumat si unul pentru alcool, am fost luat de par, ca sa fiu pedepsit (eu facusem sesizarea).
Jucatorii galateni care au jucat fara vize medicale au fost iertati, chiar daca era un rezultat care influenta podiumul campionatului national pe echipe. Eee, si tu acum, le-au adus dupa doua zile!!!
Altadata, cativa jucatori pedepsiti cu galben s-au revoltat: "De ce trebuie sa platim amenda?"
Ca arbitru, am eliminat un jucator care fuma in timpul unei pauze si am fost pedepsit eu, ca nu i-am dat galben pentru parasirea spatiului de joc si i-am dat direct rosu.
Adica justitia poate fi diferita, pentru prieteni si pentru neprieteni.
Inclusiv greselile presedintelui pot fi trecute cu vederea : "lasa-l saracul, ca oricum i se termina mandatul !" Dar faptele si daunele nu se prescriu odata cu mandatul, stii?
Sindromul " Gigi Becali": daca sunt bogat, le stiu pe toate si am dreptate in orice.
Si aici am mai multe exemple, dar nu le voi da, nu vreau sa para ca toate lucrurile le vad alb-negru.
Romanii nu stiu sa lucreze in grupuri.
Orice discutie colectiva se transforma intr-o cearta lunga, cu rezultate incerte. Nu avem educatia deciziilor colective, iar aici cred ca nivelul si calitatea educatiei sunt decisive.
Copiii sunt invatati de mici sa asculte de autoritatea parintilor, a profesorilor, nu sunt invatati sa gandeasca singuri sau sa ia decizii colective, bazate pe gandirea proprie.
La noi Biroul Federal si Adunarea Generala nu vor, nu sunt interesate, nu stiu si nu pot sa lucreze eficient, deobicei voteaza ce li se propune.
Aici cred ca am inceput un pic de revolutie, oamenii au inceput sa constientizeze puterea grupului si a inceput un rodaj in proceduri, argumentari, deliberari si decizii.
Sindromul "Olivia Steer": toti ne pricepem la orice si toate opiniile sunt egale, indiferent ca apartin unor nulitati sau unor experti.
Studiile si experienta nu au nicio importanta in Romania, important cine e mai credibil.
Toata lumea se pricepe!
Sunt doua sute si ceva de jucatori in Romania si cel putin cateva mii de antrenori: parinti, rude, privitori, jucatori amatori samd.
Toti se pricep, exact ca in fotbal si ca in politica.
Incercati sa aflati cati dintre cei care sunt antrenori au studii de specialitate si de ce nivel.
In mod frecvent, jucatori de bowling mi-au intrerupt antrenamentele, considerand ca ceea ce predau eu nu e "ce trebuie".
E vorba de alti jucatori, nu de cei pe care-i antrenam, care vedeau ce faceam si voiau sa se bage in seama.
Plus parinti, alti "antrenori", Gigi Becali, Donald Trump samd
Romanii sunt orgoliosi.
Ei ar vrea sa sa invete, dar fara sa recunosca ca i-ai invatat tu!
Sau vor sa te contrazica, fiindca nu accepta existenta unui ierarhii, in care antrenorul spune si elevul face.
In bowling este o atitudine agravata de faptul ca mai toti jucatorii sunt batrani pentru sportul de performanta (marea majoritate peste 30 de ani), s-au apucat tarziu de sport si au deja personalitatea formata, au un status social inalt samd.
Am nenumarate exemple.
Ce e interesant ca uneori nu constientizeaza atitudinea asta.
Am avut un elev, care a facut un salt enorm, datorita unei corecturi de timing, intr-o singura sesiune, iar explicatia lui a fost ca a baut o bere si de aia i-a iesit asa bine.
Altul mi-a explicat ca e mai bine sa dea la brooklyn, de ce tot tin eu sa dea in pocket?
Multi prefera sa altereze ce i-am invatat, ca sa nu para ca fac exact ce le-am spus sau, pur si simplu, ca sa fie originali.
Adaptarea tehnicii e o chestiune pozitiva, in esenta, dar deseori se face inconstient, sau "dupa ureche", iar efectele pot fi contraproductive.
Personalizarea tehnicii trebuie facuta sub supravegherea unui antrenor, este partea cea mai delicata si specializata, nu "hai sa incerc sa fac ca mine!"
Alti elevi ma contrazic pe fata, in timpul antrenamentului.
Singurii carora le accept lucrul asta sunt copiii si adolescentii, pe care vreau sa-i educ ca sa aiba constiinta critica, sa judece tot ce fac, nu sa ia de-a gata.
Nu vreau sa creez copii "credinciosi", care sa ia de bune toate povestile care li se indruga, fiindca asa voi creste niste adulti creduli si submisivi, o masa de manevra.
Strainii sunt intodeauna mai buni
Au venit multi antrenori straini la noi, adusi pe principiul ca sunt mult mai buni decat ai nostri.
De fapt, cu doua exceptii, un grec si un finlandez, au clacat lamentabil, pe termen lung.
Asta e ca o consecinta a lipsei spiritului critic, nu tot ce zboara se manaca.
Am avut doi antrenori americani, unul, fosta vedeta, care era genial (a venit doar o zi), si un altul, care era o nulitate.
Ambii au fost tratati la fel, dar ultimul a fost mult mai bine platit, fiindca stia cum sa se vanda.
Nu spun ca romanii sunt mai buni, ci doar ca trebuie sa alegi valoarea, nu natia.
Sa moara capra vecinului
In Romania nu primesti niciodata recunoasterea cuvenita, decat dupa ce mori, in cel mai bun caz!
Indiferent de ceea ce faci, indiferent de rezultate, de straduinta, de banii pe care-i cheltui, de timpul pe care-l aloci, de studiile pe care le ai, n-o sa primesti decat vagi urme de recunostinta, de la grupuri extrem de mici de oameni.
Ba dimpotriva, toti cauta sa te denigreze, sa te conteste si sa te ingroape!
Valorile autentice sunt nevoite sa emigreze, aici e tara mancatoriei si a contestatiei.
Toate valorile Romaniei s-au afirmat in afara tarii sau dupa ce au murit.
Intamplator?
Cand ma intorc din strainatate, unde respectul si recunoasterea valorii sunt canoane bine stabilite, totul e deprimant.
Nu e ca atunci cand dai in gropi, venind din Bulgaria, e mult mai rau: vezi un grup de ostili care e gata sa muste din tine, desi tu tocmai ai obtinut cel mai bun rezultat din cariera.
Si eventual sa-ti explice cat de prost esti tu si cat de destepti sunt ei!
Asa ca eu am parasit Romania, sufletul meu zboara liber...
Corpul se taraste pe aici, inca.
Se afișează postările cu eticheta bowling. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bowling. Afișați toate postările
duminică, 3 februarie 2019
luni, 28 ianuarie 2019
Cum arata o despartire
Plecarea mea din bowling e un pic atipica, din mai multe puncte de vedere.
Unul ar fi ca plec, dar ca nu dispar.
Adica continui sa exist, fizic, dar nu mai particip.
Despartirile sunt deobicei insotite de disparitie, ori mori, ori te cari definitiv.
Aici e un altfel de fenomen, te cari doar cu mintea si cu sufletul, dar corpul ti se mai plimba pe acolo. As zice ca e o varianta rara, mai dificil de gestionat.
"Don't look back!" ar trebui ar fie axioma oricarei despartiri de succes!
Invers fata de Orfeu, care a intors capul si si-a pierdut iubita.
Daca vrei s-o uiti, nu intoarce capul!
Altfel urmeaza iar regrete, lacrimi, sex de impacare samd.
Pur si simplu nu functioneaza!
Orfeu au rebours!
Despartirea mea de bowling a produs ceva reactii, mai putine decat ma asteptam, dar foarte surprinzatoare.
Asta mi-a permis sa developez multe dintre relatiile mele cu oamenii din jur (animalele n-au avut reactii, habar n-au despre ce vorbesc eu).
Au fost cativa, la care tineam mult, pe care i-am ajutat multi ani si au avut o reactie minima sau 0.
Astia m-au deprimat, dar au fost cei mai folositori, mi-am dat seama ca am luat cea mai buna decizie posibila.
Au fost altii, care au tras de mine, cu energie, cu emotie: nu se poate, hai inapoi!
Cu unii am avut interactii izolate in trecut, dar ei m-au impresionat cat mai mult, mi-au aratat ce efecte mari poti produce la distanta.
Au fost si surprize neplacute, iar astea chiar au fost mari, ca sunt pesimist din fire, e greu sa am surprize negative: unul m-a injurat, iar unul m-a sunat imediat, ca sa-mi preia activitatea, daca tot ma las.
Altul, cu care am colaborat intens ani de zile nu mi-a zis niciun cuvintel. Si e singurul om caruia ii raman dator pentru ajutorul si oportunitatile pe care mi le-a oferit in bowling. Si pentru disputele intense, desigur.
Altul, cu care sunt in relatii predominant negative, care m-a denigrat in public in mod repetat, a fost unul dintre putinii care m-a sunat si singurul care s-a oferit sa ma ajute!!!
Surprize-surprize!
Multi s-au bucurat, mai mult sau mai putin pe fata.
Altii m-au avertizat ca multi se vor bucura.
Unul a pus pariu cu mine ca peste 2 ani sunt inapoi.
Alt aspect este ca nu e o decizie intempestiva, de moment.
Cel mai greu a fost sa explic asta, ca a fost o decizie care zacea in latenta de cativa ani si ca nu e rezultatul a ceea ce se intampla acum prin federatie.
E pur si simplu incheierea unui capitol al vietii mele.
Unul foarte lung, foarte surprinzator si foarte intens.
De succes, as zice.
Not looking back...
Unul ar fi ca plec, dar ca nu dispar.
Adica continui sa exist, fizic, dar nu mai particip.
Despartirile sunt deobicei insotite de disparitie, ori mori, ori te cari definitiv.
Aici e un altfel de fenomen, te cari doar cu mintea si cu sufletul, dar corpul ti se mai plimba pe acolo. As zice ca e o varianta rara, mai dificil de gestionat.
"Don't look back!" ar trebui ar fie axioma oricarei despartiri de succes!
Invers fata de Orfeu, care a intors capul si si-a pierdut iubita.
Daca vrei s-o uiti, nu intoarce capul!
Altfel urmeaza iar regrete, lacrimi, sex de impacare samd.
Pur si simplu nu functioneaza!
Orfeu au rebours!
Despartirea mea de bowling a produs ceva reactii, mai putine decat ma asteptam, dar foarte surprinzatoare.
Asta mi-a permis sa developez multe dintre relatiile mele cu oamenii din jur (animalele n-au avut reactii, habar n-au despre ce vorbesc eu).
Au fost cativa, la care tineam mult, pe care i-am ajutat multi ani si au avut o reactie minima sau 0.
Astia m-au deprimat, dar au fost cei mai folositori, mi-am dat seama ca am luat cea mai buna decizie posibila.
Au fost altii, care au tras de mine, cu energie, cu emotie: nu se poate, hai inapoi!
Cu unii am avut interactii izolate in trecut, dar ei m-au impresionat cat mai mult, mi-au aratat ce efecte mari poti produce la distanta.
Au fost si surprize neplacute, iar astea chiar au fost mari, ca sunt pesimist din fire, e greu sa am surprize negative: unul m-a injurat, iar unul m-a sunat imediat, ca sa-mi preia activitatea, daca tot ma las.
Altul, cu care am colaborat intens ani de zile nu mi-a zis niciun cuvintel. Si e singurul om caruia ii raman dator pentru ajutorul si oportunitatile pe care mi le-a oferit in bowling. Si pentru disputele intense, desigur.
Altul, cu care sunt in relatii predominant negative, care m-a denigrat in public in mod repetat, a fost unul dintre putinii care m-a sunat si singurul care s-a oferit sa ma ajute!!!
Surprize-surprize!
Multi s-au bucurat, mai mult sau mai putin pe fata.
Altii m-au avertizat ca multi se vor bucura.
Unul a pus pariu cu mine ca peste 2 ani sunt inapoi.
Alt aspect este ca nu e o decizie intempestiva, de moment.
Cel mai greu a fost sa explic asta, ca a fost o decizie care zacea in latenta de cativa ani si ca nu e rezultatul a ceea ce se intampla acum prin federatie.
E pur si simplu incheierea unui capitol al vietii mele.
Unul foarte lung, foarte surprinzator si foarte intens.
De succes, as zice.
Not looking back...
joi, 28 mai 2009
marți, 26 mai 2009
joi, 21 mai 2009
"The" Big Nasty
2 jocuri de 300 consecutiv ...
si televizate pe deasupra...
vorba lui: ce altceva mai mi-as putea dori dupa "The Player of the Year" si 5 victorii consecutive(maxim posibil) in AMP King of Bowling, ultimele doua cu 300?
priviti si delectati-va:
duminică, 17 mai 2009
sâmbătă, 16 mai 2009
joi, 14 mai 2009
O viziune asupra bowlingului
motto: mai multi, mai bine (apocrif)
Pot sa va spun cu siguranta ca anul acesta bowlingul a dat inapoi, cel putin numeric: mai putini jucatori activi, mai putine turnee, mai putine ore pe pista jucate de catre jucatorii legitimati.
Dar trebuie sa facem astfel incat sa putem avea o dezvoltare puternica in urmatorii 1-2 ani, in pas cu marirea numarului de piste si a numarului de jucatori amatori.
Trebuie sa pornim de la faptul ca numarul de piste din tara a depasit 200, iar numarul de jucatori legitimati este sub acest numar, ceea ce este ridicol.
Ce ar trebui facut:
1. Organizarea Comisiei Centrale de bowling(CCB) intr-o formula moderna, care sa contina cel putin un responsabil cu dezvoltarea, unul cu marketingul si unul cu PR-ul. Schimbarea regulamentului de organizare in mod corespunzator.
2. Dezvoltarea unul corp de voluntari, care sa ajute CCB in implementarea scopurilor sale: marirea numarului de membri, efectuarea de antrenamente la preturi modice pentru copiii si incepatori, asistarea pentru organizarea de turnee si evenimente in salile de bowling, promovarea sportului ca atare in randul publicului larg.
3. Organizarea de evenimente pentru amatori, cu vizibilitate media
4. Demararea unui program pentru introducerea bowlingului la nivelul scolilor, liceelor si universitatilor. Aici cap de pod pot fi institutiile particulare, mai ales cele cu programa internationala, care folosesc acest lucru in tarile de origine.
5. Realizarea loturilor nationale de seniori si de juniori, pe baza unor criterii de performanta clare, transparente si stabile. Propun ca in loturile de seniori sa intre campionul national, detinatorul celei mai mari medii anuale (campionat si turnee individuale), precum si minim un junior de perspectiva. Restul locurilor sa fie decise printr-un turneu cu rol de selectie, desfasurat minim in 2 zile.
6. Achizitionarea unor echipamente proprii, in vederea imbunatatirii conditiilor de joc si aducerea lor la nivel acceptabil ETBA, in special a unui kit de verificare a ungerii si a unei masini de uns performante.
7. Dezvoltarea, instruirea si testarea periodica a corpului de arbitri.
8. Sprijinirea unui numar de membri pentru obtinerea de licente internationale de antrenor si de expert tehnic pentru piste.
9. Efectuarea unor demersuri legale pentru recunoasterea interna a licentelor internationale de antrenor si de expert tehnic - pe baza legislatiei Uniunii Europene
10. Realizarea unei activitati sustinute de lobby pe langa proprietarii si managerii de sali de bowling pentru implicarea lor in activitatile FRPB, pentru profesionalizarea activitatii de bowling in Romania, pentru necesitatea intretinerii corespunzatoare a pistelor, a calificarii unor tehnicieni profesionisti, pentru existenta pro-shop-urilor si a tehnicienilor calificati care sa le deserveasca.
Acesta este viziunea mea.
Sper sa se realizeze macar partial, oricine va fi ales Presedinte CCB.
marți, 12 mai 2009
luni, 11 mai 2009
ungerea pentru finalele de perechi
ungerea se efectueaza incepand cu 12.05 si este valabila pt. finalele de perechi
duminică, 10 mai 2009
sâmbătă, 9 mai 2009
sportul, viata grea
Am trait una din cele mai mari dezamagiri din viata mea sportiva. Poate doar moartea lui Senna m-a afectat mai mult, desi nu eram direct implicat.
dar simteam ca face parte cumva, in mod misterios, din mine.
empatie de fan.
n-am fost niciodata dezamagit atunci cand stiam ca am facut tot ce puteam. incercam sa dau ce am mai bun si rezultatul depindea de ceilalti.
si azi am facut la fel.
am jucat prost, tocmai fiindca m-am implicat prea mult.
arbitrasem inainte, tineam legatura cu Constanta, ca sa ne transmitem rezultatele, mai stateam de vorba cu un posibil elev etc
prea incarcat procesorul.
n-am intrat in tunelul de concentrare decat in jocul 4.
am ratat monstruos la spare, am dat splituri incredibile din pocket si pistele iarasi au hotarat ele (sau porcaria aia de masina care nu spala cum trebuie) ca e cazul sa se comporte original.
de fapt, de cand am vazut desenul ungerii, am zis ca n-or sa fie mai mult de 2-3 medii de 200.
a fost una.
am reusit sa dau 165 cu 6 strikeuri si fara ratare. 3 splituri cu broderie strike-split, strike-split , strike split.
stiam ca va fi cut-ul in jur de 180, putin sub.
m-am agatat cu dintii sa fac 178 si daca as fi reusit as fi fost in finala.
nu mi-a iesit -177,33.
media pare ridicola pentru cine nu stie nimic de bowling.
n-o sa inteleaga nici cum a dat PBA-ul 150 si 160 la mondiale, pe ungeri pe care nu le stia.
fiindca in bowling ungerea e aproape totul.
dupa ce s-a terminat, am aflat ca la Constanta era alta ungere, aceeasi de un an incoace.
ulei putin pe 18 picioare(!!!) cu buffer pana la 40.
uscata, buna pentru jucatorii de drept.
adica drept, cu plastice aruncate ca la popice.
ceva ce nu mai vezi nicaieri prin lumea moderna a bowlingului.
de aceea se hotarase ca la semifinale si finale sa avem o ungere diferita, sa testam jucatorii.
nu s-a putut sau nu s-a vrut.
sau amandoua.
si am participat la doua competitii diferite, una la Bucuresti si una la Constanta.
unii cu ulei si unii fara.
ce conteaza, doar e sport, nu-i ceva important.
sau nu?
vineri, 8 mai 2009
miercuri, 6 mai 2009
marți, 28 aprilie 2009
Cum mi-am reglat somnul
cred ca n-am mai dormit 6 ore neintors de cativa ani.
multi.
sa va spun ce-am facut:
in primul rand am plecat din Bucuresti.
m-a invitat un Prieten, printre putinii.
pe la deal, dupa Fieni, pe dreapta.
intr-o livada cu meri era ascuns un hotel.
sau un ranch, sau cum vreti voi sa-i spuneti.
acolo era Raiul!
eram aproape sigur de asta.
meri de jur imprejur, cai murgi pascand agale printre ei plus un iaz cu podet.
si oameni invizibili si draguti.
asadar Raiul.
mai putin centrala termica care mergea ca focul Iadului.
cred ca erau 40 de grade in camera.
mai trebuia slefuit putin conceptul Raiului la Valea cu Meri.
oricum e de vanzare, aproape moca.
am dormit cam doua ore in reprize de 5 minute.
asta fiindca caloriferele erau imposibil de inchis si am deschios usa de la balcon.
temperatura a scazut brusc la 39 de grade.
nu stiu ce ardeau oamenii aia in centrala, credeam ca doar uraniul poate sa dea atata caldura.
dimineata la 7 in picioare, evident dupa alcool, tutun si nesomn din motive diabolic de calduroase.
la 9.30 incepea turneul de bowling in Bucuresti.
asta-mi mancase ficatii toata saptamana, ungerea fluctua zilnic si intra-day (ca la bursa).
ma simteam ca un Don Quijote natarau (pleonasm?).
incepand de vineri bowlingul incepuse sa-mi provoace bucurii.
ma calificasem in finala in mod neasteptat si chiar incepuse sa-mi placa jocul, nu se mai infratea cu nevrozele.
ce sanse ai sa joci bine cand esti nedormit si proaspat venit de pe drum?
aproximativ zero.
logica a fost rapusa de data aceasta.
bucuria a facut punte de vineri peste sambata si mi-a inseninat duminica ploioasa (aveam s-o aflu mai pe seara, cand am iesit din sala).
in mod suspect am stat concentrat de pe la noua pana pe la doua.
am progresat dintr-un tur in altul si in altul...
la un moment dat a inceput sa ma doara un picior.
apoi am calcat intr-o balta (lucru grav, se duce dracului talpa pantofului)
si alte mici problemutze.
sfarsitul previzibil, dar onorabil, nu m-a prostdispus, ca altadata.
desi venisem sa castig.
locul 7 ar fi putut sa ma supere, nu era aproape de ce credeam.
totusi fericirea imi dadea tarcoale.
ma simteam bine in pielea mea.
dupa un an si jumatate de cand m-am apucat de bowling eram multumit de cum am jucat.
un an si jumatate de antrenamente si-au luat zborul de pe umerii mei.
m-am simtit liber si fericit.
am dormit neintors 6 ore.
iar azi n-am jucat.
tocmai dadusem o tura prin Rai!
multi.
sa va spun ce-am facut:
in primul rand am plecat din Bucuresti.
m-a invitat un Prieten, printre putinii.
pe la deal, dupa Fieni, pe dreapta.
intr-o livada cu meri era ascuns un hotel.
sau un ranch, sau cum vreti voi sa-i spuneti.
acolo era Raiul!
eram aproape sigur de asta.
meri de jur imprejur, cai murgi pascand agale printre ei plus un iaz cu podet.
si oameni invizibili si draguti.
asadar Raiul.
mai putin centrala termica care mergea ca focul Iadului.
cred ca erau 40 de grade in camera.
mai trebuia slefuit putin conceptul Raiului la Valea cu Meri.
oricum e de vanzare, aproape moca.
am dormit cam doua ore in reprize de 5 minute.
asta fiindca caloriferele erau imposibil de inchis si am deschios usa de la balcon.
temperatura a scazut brusc la 39 de grade.
nu stiu ce ardeau oamenii aia in centrala, credeam ca doar uraniul poate sa dea atata caldura.
dimineata la 7 in picioare, evident dupa alcool, tutun si nesomn din motive diabolic de calduroase.
la 9.30 incepea turneul de bowling in Bucuresti.
asta-mi mancase ficatii toata saptamana, ungerea fluctua zilnic si intra-day (ca la bursa).
ma simteam ca un Don Quijote natarau (pleonasm?).
incepand de vineri bowlingul incepuse sa-mi provoace bucurii.
ma calificasem in finala in mod neasteptat si chiar incepuse sa-mi placa jocul, nu se mai infratea cu nevrozele.
ce sanse ai sa joci bine cand esti nedormit si proaspat venit de pe drum?
aproximativ zero.
logica a fost rapusa de data aceasta.
bucuria a facut punte de vineri peste sambata si mi-a inseninat duminica ploioasa (aveam s-o aflu mai pe seara, cand am iesit din sala).
in mod suspect am stat concentrat de pe la noua pana pe la doua.
am progresat dintr-un tur in altul si in altul...
la un moment dat a inceput sa ma doara un picior.
apoi am calcat intr-o balta (lucru grav, se duce dracului talpa pantofului)
si alte mici problemutze.
sfarsitul previzibil, dar onorabil, nu m-a prostdispus, ca altadata.
desi venisem sa castig.
locul 7 ar fi putut sa ma supere, nu era aproape de ce credeam.
totusi fericirea imi dadea tarcoale.
ma simteam bine in pielea mea.
dupa un an si jumatate de cand m-am apucat de bowling eram multumit de cum am jucat.
un an si jumatate de antrenamente si-au luat zborul de pe umerii mei.
m-am simtit liber si fericit.
am dormit neintors 6 ore.
iar azi n-am jucat.
tocmai dadusem o tura prin Rai!
luni, 6 aprilie 2009
Primul antrenor roman de bowling certificat USBC
USBC ( United States Bowling Congress) este autoritatea suprema in bowling, regulamentele lor fiind cele preluate de WTBA (World Tenpin Bowling Association).
Cu siguranta mai multi jucatori romani se vor certifica ca antrenori, astfel incat sa putem dezvolta bowlingul in tara.
Level 1 este nivelul de baza in antrenorat, il are si grecul Paris Alvanos (il stiu cei care au fost la Sofia 2008), urmeaza Bronze, Silver(Karetsos) si Gold (Pica).
Ii astept ei care doresc sa se initieze in bowling, pentru copii primele ore sunt gratuite, poate chiar toate...
miercuri, 18 februarie 2009
Karate, raliu si bowling
Trei sporturi am facut pe termen lung: karate, raliu si bowling. Ma tot gandeam ce au in comun ele, intr-un efort de autoanaliza.
La karate stiu de ce mi-a placut: imi placea sa ma bat cu altii si sa le-o trag. Si eram si una din “victimele” lui Bruce Lee (tot asa cum mai tarziu am devenit”victima” lui Noica, apucandu-ma de elina).
In plus mai era si varsta. 14-19 ani, numai la cafteala si gagici iti sta mintea
Dupa o pauza foarte lunga, scoala, insuratoare, firma etc, m-am reapucat de sport, la 28 de ani.
Raliu.
Absolut fascinant!
De cand ma ducea tata la curse de viteza pe circuit mi se parea ceva fabulos.
Si au urmat 8 ani fantastici in care viata mea a fost plina, in care am invatat sa traiesc la limita, in care am vazut ce inseamna sa dai 100% din ce poti, sau mai mult si atunci platesti pretul.
Un exercitiu fantastic de control si autocontrol.
Si o placere imensa.
Dar totusi prea scump, dupa o vreme
Si………
M-am apucat de bowling, din intamplare. Mi-a placut si o tin asa gaia-matu de vreun an jumate. Mi se pare fascinant cum cad popicele alea cand le izbesti cu putere. O serie de strike-uri legate e ca un orgasm multiplu.
Si e mortal sa vezi cum vireaza bila pe pista.
De fapt de asta m-am apucat: cum puii mei sa dai pe curb si mai si nimeresti?
Ce fenomen se intampla de brusc o iau bilele astea intr-o parte?
Cum fac jucatorii sa le invarta ?
Foarte fascinant la inceput, foarte fascinant si acum.
Ce au oare in comun sporturile astea?
Sunt sporturi cu trasaturi masculine - cafteala, masini si orgasme multiple
Sunt inca viu, se pare…
La karate stiu de ce mi-a placut: imi placea sa ma bat cu altii si sa le-o trag. Si eram si una din “victimele” lui Bruce Lee (tot asa cum mai tarziu am devenit”victima” lui Noica, apucandu-ma de elina).
In plus mai era si varsta. 14-19 ani, numai la cafteala si gagici iti sta mintea
Dupa o pauza foarte lunga, scoala, insuratoare, firma etc, m-am reapucat de sport, la 28 de ani.
Raliu.
Absolut fascinant!
De cand ma ducea tata la curse de viteza pe circuit mi se parea ceva fabulos.
Si au urmat 8 ani fantastici in care viata mea a fost plina, in care am invatat sa traiesc la limita, in care am vazut ce inseamna sa dai 100% din ce poti, sau mai mult si atunci platesti pretul.
Un exercitiu fantastic de control si autocontrol.
Si o placere imensa.
Dar totusi prea scump, dupa o vreme
Si………
M-am apucat de bowling, din intamplare. Mi-a placut si o tin asa gaia-matu de vreun an jumate. Mi se pare fascinant cum cad popicele alea cand le izbesti cu putere. O serie de strike-uri legate e ca un orgasm multiplu.
Si e mortal sa vezi cum vireaza bila pe pista.
De fapt de asta m-am apucat: cum puii mei sa dai pe curb si mai si nimeresti?
Ce fenomen se intampla de brusc o iau bilele astea intr-o parte?
Cum fac jucatorii sa le invarta ?
Foarte fascinant la inceput, foarte fascinant si acum.
Ce au oare in comun sporturile astea?
Sunt sporturi cu trasaturi masculine - cafteala, masini si orgasme multiple
Sunt inca viu, se pare…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)