Am parasit Romania, nu bowlingul!

Una dintre consecintele comunicarii libere este ca ajungi sa cunosti oamenii.
"Just bowling" m-a ajutat sa comunic usor si sa cunosc foarte bine comunitatea de bowling romaneasca.
Si m-am ingrozit!
Nu am avut niciodata o comunicare atat de intensa cu comunitati asa de mari de romani, iar concluziile, nu prea pozitive, le gasiti mai jos.

Romanilor nu le plac regulile, limitele, legile samd. 
Oricat de simpla si de laxa e o regula, ei sunt dispusi s-o incalce.
Acum avem cel mai lejer dresscode din istorie: in esenta trebuie sa porti tricoul de echipa si sa nu porti blugi. 
Cu toate astea, au fost 3 care au primit amenda doar la ultimul turneu, desi au fost 4 cei care l-au incalcat.
La europenele din 20o9 echipa nationala era sa ma linseze, cand am sesizat arbitrul ca unul din jucatorii nostri inchisese ilegal, dupa ce bila cazuse in sant.

Acum cateva saptamani le-am stricat bucuria unora, cand am anulat un strike ilegal, unde masina atinsese popicul. 
Mai bine sa fim prieteni, decat sa repectam regulile.
Tribul e mai important decat legea!

Romanilor nu le place justitia, decat atunci cand sunt ei victimele. 
Cand sunt victime, tipa din gura de sarpe, fac petitii, contestatii, se agita monstruos!
Altfel sunt "milosi", dispusi sa ierte greselile altora, daca nu sunt indreptate impotriva lor. Ba mai mult, se indreapta impotriva celor care cer dreptate!

Aici am nenumarate exemple: la un meci la care au fost exclusi 2, unul pentru fumat si unul pentru alcool, am fost luat de par, ca sa fiu pedepsit (eu facusem sesizarea).

Jucatorii galateni care au jucat fara vize medicale au fost iertati, chiar daca era un rezultat care influenta podiumul campionatului national pe echipe. Eee, si tu acum, le-au adus dupa doua zile!!!
Altadata, cativa jucatori pedepsiti cu galben s-au revoltat: "De ce trebuie sa platim amenda?"

Ca arbitru, am eliminat un jucator care fuma in timpul unei pauze si am fost pedepsit eu, ca nu i-am dat galben pentru parasirea spatiului de joc si i-am dat direct rosu.
Adica justitia poate fi diferita, pentru prieteni si pentru neprieteni.

Inclusiv greselile presedintelui pot fi trecute cu vederea : "lasa-l saracul, ca oricum i se termina mandatul !" Dar faptele si daunele nu se prescriu odata cu mandatul, stii?

Sindromul " Gigi Becali": daca sunt bogat, le stiu pe toate si am dreptate in orice. 
Si aici am mai multe exemple, dar nu le voi da, nu vreau sa para ca toate lucrurile le vad alb-negru.

Romanii nu stiu sa lucreze in grupuri. 
Orice discutie colectiva se transforma intr-o cearta lunga, cu rezultate incerte. Nu avem educatia deciziilor colective, iar aici cred ca nivelul si calitatea educatiei sunt decisive. 

Copiii sunt invatati de mici sa asculte de autoritatea parintilor, a profesorilor, nu sunt invatati sa gandeasca singuri sau sa ia decizii colective, bazate pe gandirea proprie.
La noi Biroul Federal si Adunarea Generala nu vor, nu sunt interesate, nu stiu si nu pot sa lucreze eficient, deobicei voteaza ce li se propune. 
Aici cred ca am inceput un pic de revolutie, oamenii au inceput sa constientizeze puterea grupului si a inceput un rodaj in proceduri, argumentari, deliberari si decizii.

Sindromul "Olivia Steer": toti ne pricepem la orice si toate opiniile sunt egale, indiferent ca apartin unor nulitati sau unor experti.
Studiile si experienta nu au nicio importanta in Romania, important cine e mai credibil. 
Toata lumea se pricepe! 
Sunt doua sute si ceva de jucatori in Romania si cel putin cateva mii de antrenori: parinti, rude, privitori, jucatori amatori samd. 
Toti se pricep, exact ca in fotbal si ca in politica.

Incercati sa aflati cati dintre cei care sunt antrenori au studii de specialitate si de ce nivel.
In mod frecvent, jucatori de bowling mi-au intrerupt antrenamentele, considerand ca ceea ce predau eu nu e "ce trebuie". 
E vorba de alti jucatori, nu de cei pe care-i antrenam, care vedeau ce  faceam si voiau sa se bage in seama. 
Plus parinti, alti "antrenori", Gigi Becali, Donald Trump samd

Romanii sunt orgoliosi.
Ei ar vrea sa sa invete, dar fara sa recunosca ca i-ai invatat tu! 
Sau vor sa te contrazica, fiindca nu accepta existenta unui ierarhii, in care antrenorul spune si elevul face. 
In bowling este o atitudine agravata de faptul ca mai toti jucatorii sunt batrani pentru sportul de performanta (marea majoritate peste 30 de ani), s-au apucat tarziu de sport si au deja personalitatea formata, au un status social inalt samd.

Am nenumarate exemple.
Ce e interesant ca uneori nu constientizeaza atitudinea asta.
Am avut un elev, care a facut un salt enorm, datorita unei corecturi de timing, intr-o singura sesiune, iar explicatia lui a fost ca a baut o bere si de aia i-a iesit asa bine.
Altul mi-a explicat ca e mai bine sa dea la brooklyn, de  ce tot tin eu sa dea in pocket?

Multi prefera sa altereze ce i-am invatat, ca sa nu para ca fac exact ce le-am spus sau, pur si simplu, ca sa fie originali.
Adaptarea tehnicii e o chestiune pozitiva, in esenta, dar deseori se face inconstient, sau  "dupa ureche", iar efectele pot fi contraproductive. 
Personalizarea tehnicii trebuie facuta sub supravegherea unui antrenor, este partea cea mai delicata si specializata, nu "hai sa incerc sa fac ca mine!"

Alti elevi ma contrazic pe fata, in timpul antrenamentului. 
Singurii carora le accept lucrul asta sunt copiii si adolescentii, pe care vreau sa-i educ ca sa aiba constiinta critica, sa judece tot ce fac, nu sa ia de-a gata. 
Nu vreau sa creez copii "credinciosi", care sa ia de bune toate povestile care li se indruga, fiindca asa voi creste niste adulti creduli si submisivi, o masa de manevra.

Strainii sunt intodeauna mai buni
Au venit multi antrenori straini la noi, adusi pe principiul ca sunt mult mai buni decat ai nostri. 
De fapt, cu doua exceptii, un grec si un finlandez, au clacat lamentabil, pe termen lung.

Asta e ca o consecinta a lipsei spiritului critic, nu tot ce zboara se manaca. 
Am avut doi antrenori americani, unul, fosta vedeta, care era genial (a venit doar o zi), si un altul, care era o nulitate. 
Ambii au fost tratati la fel, dar ultimul a fost mult mai bine platit, fiindca stia cum sa se vanda.
Nu spun ca romanii sunt mai buni, ci doar ca trebuie sa alegi valoarea, nu natia.

Sa moara capra vecinului
In Romania nu primesti niciodata recunoasterea cuvenita, decat dupa ce mori, in cel mai bun caz!
Indiferent de ceea ce faci, indiferent de rezultate, de straduinta, de banii pe care-i cheltui, de timpul pe care-l aloci, de studiile pe care le ai, n-o sa primesti decat vagi urme de recunostinta, de la grupuri extrem de mici de oameni.
Ba dimpotriva, toti cauta sa te denigreze, sa te conteste si sa te ingroape!
Valorile autentice sunt nevoite sa emigreze, aici e tara mancatoriei si a contestatiei.
Toate valorile Romaniei s-au afirmat in afara tarii sau dupa ce au murit.
Intamplator?

Cand ma intorc din strainatate, unde respectul si recunoasterea valorii sunt canoane bine stabilite, totul e deprimant.
Nu e ca atunci cand dai in gropi, venind din Bulgaria, e mult mai rau: vezi un grup de ostili care e gata sa muste din tine, desi tu tocmai ai obtinut cel mai bun rezultat din cariera. 
Si eventual sa-ti explice cat de prost esti tu si cat de destepti sunt ei!

Asa ca eu am parasit Romania, sufletul meu zboara liber...
Corpul se taraste pe aici, inca.

N-am trantit usa destul de tare?

Plecarea mea a fost oarecum cu scandal, fiindca am dezvaluit nenorociri prin federatie si apoi m-am carat.
Multi m-au acuzat ca am agitat apele si apoi am lasat un dezastru in urma.

Viziunea mea e un pic diferita.

Federatia asta s-a facut fiindca eu mi-am dorit asta intr-un mod monstruos si am actionat in consecinta.
Am fost ca un nebun  care si-a urmarit obsesia pana la capat, dupa ce altii, inaintea mea, au esuat in mod repetat.

Dar, la un moment dat, am detonat o bomba informationala care a facut ca bowlingul sa fie dat afara din federatia de popice si sa ne putem face propria noastra federatie. Bomba continea multe probleme financiare, in esenta.

Apoi lucrurile au luat-o pe alt drum, diferit de cel propus de mine.  Oferta mea a fost sa tin 2 ani federatia gratis, pana accesam fonduri MTS, dar a fost declinata, cluburile au hotarat ca altii sunt mai potriviti sa conduca bowlingul.

Realizarea federatiei, ca atare, a fost facuta de altii, in principal de colega noastra, jurista.

Nu am fost prea suparat, fiindca am putut sa raman independent, sa joc, sa construiesc jucatori si echipe samd.
Faceam ce-mi placea, fara stresul de a fi liderul care-si ia toate injuraturile si scuipaturile (cam asa e la noi).

A fost o perioada de 3-4 ani in care am tot sperat sa vina copii din spate, sa existe o mica speranta. Au venit cativa copii talentati, dar nu chiar top.
Dupa mondialele feminine 2017 eram deprimat, fiindca stiam ca nu trebuia sa ne ducem acolo, ca riscam sa fim ultimii, dar am cedat rugamintilor prietenilor.

M-am bucurat enorm, la inceputul lui 2018, cand presedintele a reusit sa acceseze bani de la buget, era un balon de oxigen! 
L-am sprijinit neconditionat pe presedinte, era un erou!

Asta a durat vreo 3 luni, pana cand am inceput sa observ chestii.
Intai a trebuit sa imprumut federatia, apoi banii nu mi-au venit inapoi la timp, iar, mai apoi, cheltuielile pareau facute discretionar si fara noima.

Prin mai au inceput tensiunile, cand presedintele insista ca trebuie sa trimitem lot de 6 fete, desi era clar ca nu aveam destule jucatoare decente; ca trebuie sa facem niste openuri pentru care nu aveam buget; ca trebuie facute tabere pentru copii, dar s-a rzgandit samd. 
Parea ca am intrat intr-o zona nebuloasa, de haos.

Ceea ce m-a deranjat enorm a fost ca la turneul din septembrie, de la Poiana, in loc sa le dea juniorilor cupele de la B si banii, a ales sa le faca morala: le reprosa ca nu au pic de respect fata de federatie, ca el a facut multe pentru ei, iar ei nu stau pana la sfarsitul concursului.
Adevarul era ca  se intarziase foarte mult, iar unul dintre copii unul pierdea trenul, iar celalalt oricum ajungea foarte tarziu acasa si mai avea si teme.

In plus, formatul era cu eliminare succesiva, cei de la B nu aveau finala separata, dar de asta nu-si daduse seama domnul presedinte decat cand a constatat ca are 8 jucatori ramasi si 16 diplome de acordat...
Si a inceput sa tipe la bietii copii, de fata si cu parintii.

Atunci mi-am dat seama ca o luase razna. 
Ulterior a inceput sa tipe la multi altii, le facea reprosuri, le inchidea telefoanele samd. 
Parea o atitudine care depasea comportamentul normal.

In octombrie, cand (in fine) s-a facut Adunarea Generala, am disperat brusc, cand am vazut ca fostul secretar de la popice concureaza pentru aceeasi pozitie la bowling.
Ala ne contrase si ne umilise mereu cat a fost la popice, plus ca era un tip obedient.
Mi se parea ca lucrurile devin dubioase, urma sa se formeze un binom discretionar.

De nervi, si la rugamintile prietenilor (iarasi), am hotarat sa candidez si eu.
Si, spre surpriza mea, am fost ales!

Atunci m-am gandit ca e momentul sa punem federatia pe un fagas normal, sa respectam statutul, sa ne organizam, sa facem regulamente acolo unde nu sunt, sa fie o implicare si o decizie colectiva.
Am impus disciplina financiara, am pornit campionatul in timp record, sedinte peste sedinte de BF, unde s-au luat decizii colective,  parea ok.  
Procese verbale online, transparenta totala!
Miros de revolutie!
Toata lumea a reactionat pozitiv, toti si-au platit taxele la termen, comisiile au inceput sa se completeze si sa lucreze in mod sustinut, cu proceduri, formulare samd.

Totul bun si frumos, pana am luat la puricat actele din urma, unde era dezastru. 
Asta desi la cont nu am avut acces deloc, iar la extrasele de cont doar din octombrie incolo. 
Presedintele tinea cu dintii de ele!

Conform statutului, eu eram responsabil pentru activitatea operativa a federatiei, inclusiv cea financiara si legala. 
Presedintele are atributii mai ca Iohannis asa, cu rol de reprezentare, nu executiv.
Iar secretarul cam ca Veorica, cu guvernarea.
Doar ca eu nu sunt Veorica, eu am mustata!

Ceilalti au avut probleme in a accepta ce e scris negru pe alb in statut (portocaliu pe alb, pe siteul federatiei), despre rolul secretarului.
Toti credeau ca e o doar o problema personala intre mine si presedinte.

Suspiciunea a durat pana am facut o analiza  a actelor de pana atunci, unde am constatat o gramada de probleme,  incalcari ale statutului si mari probleme financiare.
Nu exista niciun PV al BF in tot anul 2018, desi e prevazut in statut!!!!
Niciun arbitru nu a semnat vreodata vreun contract sau stat de plata si nu s-a platit niciun impozit pentru niciunul.
Nu exista nicio incasare evidentiata in casa pentru niciunul  dintre cel 3 openuri din vara, desi in Bucuresti am si semnat contracte de sponsorizare a federatiei, pentru cuantumul taxelor de intrare.
Eram si in incetare de plati, datoriile depaseau disponibilul (si acum suntem la fel).

Au inceput sa realizeze, putin cate putin, ca e nu e chiar o chestiune de ignorat, ba chiar ca e groasa rau.
Ce gasisem in finantele de la popice era o gluma proasta, fata de ce era la noi.

Am sustinut, cu probe, ca Presedintelui trebuie sa i se ceara demisia. 
N-au vrut si au imbracat-o intr-un vot de neincredere. 
Zero valoare.

Am propus, si s-a votat, ca sa ne intrerupem salariile in 2019, fiindca federatia nu putea sustine salarii din fonduri proprii si nimeni nu a aprobat niciodata asa ceva.
Eu mi-am cerut concediu fara plata, presedintele nu. 
Ne sfida pe fata.

Era clar ca nu ajung la nicio concluzie nici cu boardul, nici cu presedintele.

Mi-am dat seama ca poate facusem o greseala majora, am facut federatia doar dintr-o ambitie personala prosteasca, cluburile nu erau pregatite sa-si duca singure o federatie.
Aveau nevoie de un tatuc, care sa le conduca! 
Sau de o mamuca.
Iar ele sa doarma linistite.

Asa ca am hotarat sa plec, oricum eram uzat si deprimat de mai multa vreme, nu vedeam nicio perspectiva sportiva si nici organizationala.
Cel putin nu in viata asta.

In plus, nu-mi mai permit sa cheltui niciun leu pentru bowling, voi avea doua fete studente in strainatate.

M-am bucurat, totusi, cand am auzit ca boardul a hotarat sa convoace  Adunarea Generala, sa se rezolve problemele si, eventual, sa demita presedintele.

Parea ca, in sfarsit, federatia intra pe fagasul ei normal, cluburile isi vor lua destinul in mana lor.

Da sa vezi chestie, lipsa cojones, nimeni nu mai vrea sa semneze convocarea, ca poate ramanem fara buget de la stat, ca  a intrat presedintele in greva, ca nu mai face nimic, ca nu mai depune dosarul daca nu-l imbunam, ca hir si mir...

In prezent, presedintele e inactiv, nu s-a prezentat la sedinta de BF, nu mai face plati, de aceea la ultimul turneu arbitrul a ramas neplatit, nu mi-a platit salariul pe decembrie, desi banii de la minister au intrat de anul trecut.

Timp de 3 ani nu am avut buget, pana anul trecut, cand am avut.
Iar anul trecut s-a ales praful de el,  am ramas si cu datorii, banii-s ochiul dracului, nu? 
Ar mai fi fost nevoie de management si de control, desigur.
Adica am fi avut nevoie de o organizatie functionala, nu de un tatuc care zbiara la copii!

Bowling gratuit?
Adica vreo mie si ceva de lei pe luna de sala?
Nu pot sustine salile/cluburile asa ceva? 
Ca e singurul lucru care a contat, cu adevarat, in 2018.
Aia e singura diferenta dintre 2018 si restul anilor, fara buget MTS.

Eu am plecat trantind usa, in speranta ca voi trezi locatarii din somn.
Inca nu stiu daca am trantit-o destul de tare...

Romanul e frate cu sarbul?

un articol extrem de interesant, mai ales daca studiul stiintific e bine facut:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/italienii-ii-cauta-pe-romani-la-adn-testul-gratuit-care-spune-daca-esti-ruda-cu-decebal-s-1072619.html

studiul la care se refera articolul, este teza de doctorat a lui Florin Stanciu,si este efectuat pe un esantion de peste 10.000 de persoane.
Il gasiti AICI

concluziile pot fi foarte surprinzatoare...