Una dintre consecintele comunicarii libere este ca ajungi sa cunosti oamenii.
"Just bowling" m-a ajutat sa comunic usor si sa cunosc foarte bine comunitatea de bowling romaneasca.
Si m-am ingrozit!
Nu am avut niciodata o comunicare atat de intensa cu comunitati asa de mari de romani, iar concluziile, nu prea pozitive, le gasiti mai jos.
Romanilor nu le plac regulile, limitele, legile samd.
Oricat de simpla si de laxa e o regula, ei sunt dispusi s-o incalce.
Acum avem cel mai lejer dresscode din istorie: in esenta trebuie sa porti tricoul de echipa si sa nu porti blugi.
Cu toate astea, au fost 3 care au primit amenda doar la ultimul turneu, desi au fost 4 cei care l-au incalcat.
La europenele din 20o9 echipa nationala era sa ma linseze, cand am sesizat arbitrul ca unul din jucatorii nostri inchisese ilegal, dupa ce bila cazuse in sant.
Acum cateva saptamani le-am stricat bucuria unora, cand am anulat un strike ilegal, unde masina atinsese popicul.
Mai bine sa fim prieteni, decat sa repectam regulile.
Tribul e mai important decat legea!
Romanilor nu le place justitia, decat atunci cand sunt ei victimele.
Cand sunt victime, tipa din gura de sarpe, fac petitii, contestatii, se agita monstruos!
Altfel sunt "milosi", dispusi sa ierte greselile altora, daca nu sunt indreptate impotriva lor. Ba mai mult, se indreapta impotriva celor care cer dreptate!
Aici am nenumarate exemple: la un meci la care au fost exclusi 2, unul pentru fumat si unul pentru alcool, am fost luat de par, ca sa fiu pedepsit (eu facusem sesizarea).
Jucatorii galateni care au jucat fara vize medicale au fost iertati, chiar daca era un rezultat care influenta podiumul campionatului national pe echipe. Eee, si tu acum, le-au adus dupa doua zile!!!
Altadata, cativa jucatori pedepsiti cu galben s-au revoltat: "De ce trebuie sa platim amenda?"
Ca arbitru, am eliminat un jucator care fuma in timpul unei pauze si am fost pedepsit eu, ca nu i-am dat galben pentru parasirea spatiului de joc si i-am dat direct rosu.
Adica justitia poate fi diferita, pentru prieteni si pentru neprieteni.
Inclusiv greselile presedintelui pot fi trecute cu vederea : "lasa-l saracul, ca oricum i se termina mandatul !" Dar faptele si daunele nu se prescriu odata cu mandatul, stii?
Sindromul " Gigi Becali": daca sunt bogat, le stiu pe toate si am dreptate in orice.
Si aici am mai multe exemple, dar nu le voi da, nu vreau sa para ca toate lucrurile le vad alb-negru.
Romanii nu stiu sa lucreze in grupuri.
Orice discutie colectiva se transforma intr-o cearta lunga, cu rezultate incerte. Nu avem educatia deciziilor colective, iar aici cred ca nivelul si calitatea educatiei sunt decisive.
Copiii sunt invatati de mici sa asculte de autoritatea parintilor, a profesorilor, nu sunt invatati sa gandeasca singuri sau sa ia decizii colective, bazate pe gandirea proprie.
La noi Biroul Federal si Adunarea Generala nu vor, nu sunt interesate, nu stiu si nu pot sa lucreze eficient, deobicei voteaza ce li se propune.
Aici cred ca am inceput un pic de revolutie, oamenii au inceput sa constientizeze puterea grupului si a inceput un rodaj in proceduri, argumentari, deliberari si decizii.
Sindromul "Olivia Steer": toti ne pricepem la orice si toate opiniile sunt egale, indiferent ca apartin unor nulitati sau unor experti.
Studiile si experienta nu au nicio importanta in Romania, important cine e mai credibil.
Toata lumea se pricepe!
Sunt doua sute si ceva de jucatori in Romania si cel putin cateva mii de antrenori: parinti, rude, privitori, jucatori amatori samd.
Toti se pricep, exact ca in fotbal si ca in politica.
Incercati sa aflati cati dintre cei care sunt antrenori au studii de specialitate si de ce nivel.
In mod frecvent, jucatori de bowling mi-au intrerupt antrenamentele, considerand ca ceea ce predau eu nu e "ce trebuie".
E vorba de alti jucatori, nu de cei pe care-i antrenam, care vedeau ce faceam si voiau sa se bage in seama.
Plus parinti, alti "antrenori", Gigi Becali, Donald Trump samd
Romanii sunt orgoliosi.
Ei ar vrea sa sa invete, dar fara sa recunosca ca i-ai invatat tu!
Sau vor sa te contrazica, fiindca nu accepta existenta unui ierarhii, in care antrenorul spune si elevul face.
In bowling este o atitudine agravata de faptul ca mai toti jucatorii sunt batrani pentru sportul de performanta (marea majoritate peste 30 de ani), s-au apucat tarziu de sport si au deja personalitatea formata, au un status social inalt samd.
Am nenumarate exemple.
Ce e interesant ca uneori nu constientizeaza atitudinea asta.
Am avut un elev, care a facut un salt enorm, datorita unei corecturi de timing, intr-o singura sesiune, iar explicatia lui a fost ca a baut o bere si de aia i-a iesit asa bine.
Altul mi-a explicat ca e mai bine sa dea la brooklyn, de ce tot tin eu sa dea in pocket?
Multi prefera sa altereze ce i-am invatat, ca sa nu para ca fac exact ce le-am spus sau, pur si simplu, ca sa fie originali.
Adaptarea tehnicii e o chestiune pozitiva, in esenta, dar deseori se face inconstient, sau "dupa ureche", iar efectele pot fi contraproductive.
Personalizarea tehnicii trebuie facuta sub supravegherea unui antrenor, este partea cea mai delicata si specializata, nu "hai sa incerc sa fac ca mine!"
Alti elevi ma contrazic pe fata, in timpul antrenamentului.
Singurii carora le accept lucrul asta sunt copiii si adolescentii, pe care vreau sa-i educ ca sa aiba constiinta critica, sa judece tot ce fac, nu sa ia de-a gata.
Nu vreau sa creez copii "credinciosi", care sa ia de bune toate povestile care li se indruga, fiindca asa voi creste niste adulti creduli si submisivi, o masa de manevra.
Strainii sunt intodeauna mai buni
Au venit multi antrenori straini la noi, adusi pe principiul ca sunt mult mai buni decat ai nostri.
De fapt, cu doua exceptii, un grec si un finlandez, au clacat lamentabil, pe termen lung.
Asta e ca o consecinta a lipsei spiritului critic, nu tot ce zboara se manaca.
Am avut doi antrenori americani, unul, fosta vedeta, care era genial (a venit doar o zi), si un altul, care era o nulitate.
Ambii au fost tratati la fel, dar ultimul a fost mult mai bine platit, fiindca stia cum sa se vanda.
Nu spun ca romanii sunt mai buni, ci doar ca trebuie sa alegi valoarea, nu natia.
Sa moara capra vecinului
In Romania nu primesti niciodata recunoasterea cuvenita, decat dupa ce mori, in cel mai bun caz!
Indiferent de ceea ce faci, indiferent de rezultate, de straduinta, de banii pe care-i cheltui, de timpul pe care-l aloci, de studiile pe care le ai, n-o sa primesti decat vagi urme de recunostinta, de la grupuri extrem de mici de oameni.
Ba dimpotriva, toti cauta sa te denigreze, sa te conteste si sa te ingroape!
Valorile autentice sunt nevoite sa emigreze, aici e tara mancatoriei si a contestatiei.
Toate valorile Romaniei s-au afirmat in afara tarii sau dupa ce au murit.
Intamplator?
Cand ma intorc din strainatate, unde respectul si recunoasterea valorii sunt canoane bine stabilite, totul e deprimant.
Nu e ca atunci cand dai in gropi, venind din Bulgaria, e mult mai rau: vezi un grup de ostili care e gata sa muste din tine, desi tu tocmai ai obtinut cel mai bun rezultat din cariera.
Si eventual sa-ti explice cat de prost esti tu si cat de destepti sunt ei!
Asa ca eu am parasit Romania, sufletul meu zboara liber...
Corpul se taraste pe aici, inca.
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
duminică, 3 februarie 2019
marți, 29 ianuarie 2019
N-am trantit usa destul de tare?
Plecarea mea a fost oarecum cu scandal, fiindca am dezvaluit nenorociri prin federatie si apoi m-am carat.
Multi m-au acuzat ca am agitat apele si apoi am lasat un dezastru in urma.
Viziunea mea e un pic diferita.
Federatia asta s-a facut fiindca eu mi-am dorit asta intr-un mod monstruos si am actionat in consecinta.
Am fost ca un nebun care si-a urmarit obsesia pana la capat, dupa ce altii, inaintea mea, au esuat in mod repetat.
Dar, la un moment dat, am detonat o bomba informationala care a facut ca bowlingul sa fie dat afara din federatia de popice si sa ne putem face propria noastra federatie. Bomba continea multe probleme financiare, in esenta.
Apoi lucrurile au luat-o pe alt drum, diferit de cel propus de mine. Oferta mea a fost sa tin 2 ani federatia gratis, pana accesam fonduri MTS, dar a fost declinata, cluburile au hotarat ca altii sunt mai potriviti sa conduca bowlingul.
Realizarea federatiei, ca atare, a fost facuta de altii, in principal de colega noastra, jurista.
Nu am fost prea suparat, fiindca am putut sa raman independent, sa joc, sa construiesc jucatori si echipe samd.
Faceam ce-mi placea, fara stresul de a fi liderul care-si ia toate injuraturile si scuipaturile (cam asa e la noi).
A fost o perioada de 3-4 ani in care am tot sperat sa vina copii din spate, sa existe o mica speranta. Au venit cativa copii talentati, dar nu chiar top.
Dupa mondialele feminine 2017 eram deprimat, fiindca stiam ca nu trebuia sa ne ducem acolo, ca riscam sa fim ultimii, dar am cedat rugamintilor prietenilor.
M-am bucurat enorm, la inceputul lui 2018, cand presedintele a reusit sa acceseze bani de la buget, era un balon de oxigen!
L-am sprijinit neconditionat pe presedinte, era un erou!
Asta a durat vreo 3 luni, pana cand am inceput sa observ chestii.
Intai a trebuit sa imprumut federatia, apoi banii nu mi-au venit inapoi la timp, iar, mai apoi, cheltuielile pareau facute discretionar si fara noima.
Prin mai au inceput tensiunile, cand presedintele insista ca trebuie sa trimitem lot de 6 fete, desi era clar ca nu aveam destule jucatoare decente; ca trebuie sa facem niste openuri pentru care nu aveam buget; ca trebuie facute tabere pentru copii, dar s-a rzgandit samd.
Parea ca am intrat intr-o zona nebuloasa, de haos.
Ceea ce m-a deranjat enorm a fost ca la turneul din septembrie, de la Poiana, in loc sa le dea juniorilor cupele de la B si banii, a ales sa le faca morala: le reprosa ca nu au pic de respect fata de federatie, ca el a facut multe pentru ei, iar ei nu stau pana la sfarsitul concursului.
Adevarul era ca se intarziase foarte mult, iar unul dintre copii unul pierdea trenul, iar celalalt oricum ajungea foarte tarziu acasa si mai avea si teme.
In plus, formatul era cu eliminare succesiva, cei de la B nu aveau finala separata, dar de asta nu-si daduse seama domnul presedinte decat cand a constatat ca are 8 jucatori ramasi si 16 diplome de acordat...
Si a inceput sa tipe la bietii copii, de fata si cu parintii.
Atunci mi-am dat seama ca o luase razna.
Ulterior a inceput sa tipe la multi altii, le facea reprosuri, le inchidea telefoanele samd.
Parea o atitudine care depasea comportamentul normal.
In octombrie, cand (in fine) s-a facut Adunarea Generala, am disperat brusc, cand am vazut ca fostul secretar de la popice concureaza pentru aceeasi pozitie la bowling.
Ala ne contrase si ne umilise mereu cat a fost la popice, plus ca era un tip obedient.
Mi se parea ca lucrurile devin dubioase, urma sa se formeze un binom discretionar.
De nervi, si la rugamintile prietenilor (iarasi), am hotarat sa candidez si eu.
Si, spre surpriza mea, am fost ales!
Atunci m-am gandit ca e momentul sa punem federatia pe un fagas normal, sa respectam statutul, sa ne organizam, sa facem regulamente acolo unde nu sunt, sa fie o implicare si o decizie colectiva.
Am impus disciplina financiara, am pornit campionatul in timp record, sedinte peste sedinte de BF, unde s-au luat decizii colective, parea ok.
Procese verbale online, transparenta totala!
Miros de revolutie!
Toata lumea a reactionat pozitiv, toti si-au platit taxele la termen, comisiile au inceput sa se completeze si sa lucreze in mod sustinut, cu proceduri, formulare samd.
Totul bun si frumos, pana am luat la puricat actele din urma, unde era dezastru.
Asta desi la cont nu am avut acces deloc, iar la extrasele de cont doar din octombrie incolo.
Presedintele tinea cu dintii de ele!
Conform statutului, eu eram responsabil pentru activitatea operativa a federatiei, inclusiv cea financiara si legala.
Presedintele are atributii mai ca Iohannis asa, cu rol de reprezentare, nu executiv.
Iar secretarul cam ca Veorica, cu guvernarea.
Doar ca eu nu sunt Veorica, eu am mustata!
Ceilalti au avut probleme in a accepta ce e scris negru pe alb in statut (portocaliu pe alb, pe siteul federatiei), despre rolul secretarului.
Toti credeau ca e o doar o problema personala intre mine si presedinte.
Suspiciunea a durat pana am facut o analiza a actelor de pana atunci, unde am constatat o gramada de probleme, incalcari ale statutului si mari probleme financiare.
Nu exista niciun PV al BF in tot anul 2018, desi e prevazut in statut!!!!
Niciun arbitru nu a semnat vreodata vreun contract sau stat de plata si nu s-a platit niciun impozit pentru niciunul.
Nu exista nicio incasare evidentiata in casa pentru niciunul dintre cel 3 openuri din vara, desi in Bucuresti am si semnat contracte de sponsorizare a federatiei, pentru cuantumul taxelor de intrare.
Eram si in incetare de plati, datoriile depaseau disponibilul (si acum suntem la fel).
Au inceput sa realizeze, putin cate putin, ca e nu e chiar o chestiune de ignorat, ba chiar ca e groasa rau.
Ce gasisem in finantele de la popice era o gluma proasta, fata de ce era la noi.
Am sustinut, cu probe, ca Presedintelui trebuie sa i se ceara demisia.
N-au vrut si au imbracat-o intr-un vot de neincredere.
Zero valoare.
Am propus, si s-a votat, ca sa ne intrerupem salariile in 2019, fiindca federatia nu putea sustine salarii din fonduri proprii si nimeni nu a aprobat niciodata asa ceva.
Eu mi-am cerut concediu fara plata, presedintele nu.
Ne sfida pe fata.
Era clar ca nu ajung la nicio concluzie nici cu boardul, nici cu presedintele.
Mi-am dat seama ca poate facusem o greseala majora, am facut federatia doar dintr-o ambitie personala prosteasca, cluburile nu erau pregatite sa-si duca singure o federatie.
Aveau nevoie de un tatuc, care sa le conduca!
Sau de o mamuca.
Iar ele sa doarma linistite.
Asa ca am hotarat sa plec, oricum eram uzat si deprimat de mai multa vreme, nu vedeam nicio perspectiva sportiva si nici organizationala.
Cel putin nu in viata asta.
In plus, nu-mi mai permit sa cheltui niciun leu pentru bowling, voi avea doua fete studente in strainatate.
M-am bucurat, totusi, cand am auzit ca boardul a hotarat sa convoace Adunarea Generala, sa se rezolve problemele si, eventual, sa demita presedintele.
Parea ca, in sfarsit, federatia intra pe fagasul ei normal, cluburile isi vor lua destinul in mana lor.
Da sa vezi chestie, lipsa cojones, nimeni nu mai vrea sa semneze convocarea, ca poate ramanem fara buget de la stat, ca a intrat presedintele in greva, ca nu mai face nimic, ca nu mai depune dosarul daca nu-l imbunam, ca hir si mir...
In prezent, presedintele e inactiv, nu s-a prezentat la sedinta de BF, nu mai face plati, de aceea la ultimul turneu arbitrul a ramas neplatit, nu mi-a platit salariul pe decembrie, desi banii de la minister au intrat de anul trecut.
Timp de 3 ani nu am avut buget, pana anul trecut, cand am avut.
Iar anul trecut s-a ales praful de el, am ramas si cu datorii, banii-s ochiul dracului, nu?
Ar mai fi fost nevoie de management si de control, desigur.
Adica am fi avut nevoie de o organizatie functionala, nu de un tatuc care zbiara la copii!
Bowling gratuit?
Adica vreo mie si ceva de lei pe luna de sala?
Nu pot sustine salile/cluburile asa ceva?
Ca e singurul lucru care a contat, cu adevarat, in 2018.
Aia e singura diferenta dintre 2018 si restul anilor, fara buget MTS.
Eu am plecat trantind usa, in speranta ca voi trezi locatarii din somn.
Inca nu stiu daca am trantit-o destul de tare...
Multi m-au acuzat ca am agitat apele si apoi am lasat un dezastru in urma.
Viziunea mea e un pic diferita.
Federatia asta s-a facut fiindca eu mi-am dorit asta intr-un mod monstruos si am actionat in consecinta.
Am fost ca un nebun care si-a urmarit obsesia pana la capat, dupa ce altii, inaintea mea, au esuat in mod repetat.
Dar, la un moment dat, am detonat o bomba informationala care a facut ca bowlingul sa fie dat afara din federatia de popice si sa ne putem face propria noastra federatie. Bomba continea multe probleme financiare, in esenta.
Apoi lucrurile au luat-o pe alt drum, diferit de cel propus de mine. Oferta mea a fost sa tin 2 ani federatia gratis, pana accesam fonduri MTS, dar a fost declinata, cluburile au hotarat ca altii sunt mai potriviti sa conduca bowlingul.
Realizarea federatiei, ca atare, a fost facuta de altii, in principal de colega noastra, jurista.
Nu am fost prea suparat, fiindca am putut sa raman independent, sa joc, sa construiesc jucatori si echipe samd.
Faceam ce-mi placea, fara stresul de a fi liderul care-si ia toate injuraturile si scuipaturile (cam asa e la noi).
A fost o perioada de 3-4 ani in care am tot sperat sa vina copii din spate, sa existe o mica speranta. Au venit cativa copii talentati, dar nu chiar top.
Dupa mondialele feminine 2017 eram deprimat, fiindca stiam ca nu trebuia sa ne ducem acolo, ca riscam sa fim ultimii, dar am cedat rugamintilor prietenilor.
M-am bucurat enorm, la inceputul lui 2018, cand presedintele a reusit sa acceseze bani de la buget, era un balon de oxigen!
L-am sprijinit neconditionat pe presedinte, era un erou!
Asta a durat vreo 3 luni, pana cand am inceput sa observ chestii.
Intai a trebuit sa imprumut federatia, apoi banii nu mi-au venit inapoi la timp, iar, mai apoi, cheltuielile pareau facute discretionar si fara noima.
Prin mai au inceput tensiunile, cand presedintele insista ca trebuie sa trimitem lot de 6 fete, desi era clar ca nu aveam destule jucatoare decente; ca trebuie sa facem niste openuri pentru care nu aveam buget; ca trebuie facute tabere pentru copii, dar s-a rzgandit samd.
Parea ca am intrat intr-o zona nebuloasa, de haos.
Ceea ce m-a deranjat enorm a fost ca la turneul din septembrie, de la Poiana, in loc sa le dea juniorilor cupele de la B si banii, a ales sa le faca morala: le reprosa ca nu au pic de respect fata de federatie, ca el a facut multe pentru ei, iar ei nu stau pana la sfarsitul concursului.
Adevarul era ca se intarziase foarte mult, iar unul dintre copii unul pierdea trenul, iar celalalt oricum ajungea foarte tarziu acasa si mai avea si teme.
In plus, formatul era cu eliminare succesiva, cei de la B nu aveau finala separata, dar de asta nu-si daduse seama domnul presedinte decat cand a constatat ca are 8 jucatori ramasi si 16 diplome de acordat...
Si a inceput sa tipe la bietii copii, de fata si cu parintii.
Atunci mi-am dat seama ca o luase razna.
Ulterior a inceput sa tipe la multi altii, le facea reprosuri, le inchidea telefoanele samd.
Parea o atitudine care depasea comportamentul normal.
In octombrie, cand (in fine) s-a facut Adunarea Generala, am disperat brusc, cand am vazut ca fostul secretar de la popice concureaza pentru aceeasi pozitie la bowling.
Ala ne contrase si ne umilise mereu cat a fost la popice, plus ca era un tip obedient.
Mi se parea ca lucrurile devin dubioase, urma sa se formeze un binom discretionar.
De nervi, si la rugamintile prietenilor (iarasi), am hotarat sa candidez si eu.
Si, spre surpriza mea, am fost ales!
Atunci m-am gandit ca e momentul sa punem federatia pe un fagas normal, sa respectam statutul, sa ne organizam, sa facem regulamente acolo unde nu sunt, sa fie o implicare si o decizie colectiva.
Am impus disciplina financiara, am pornit campionatul in timp record, sedinte peste sedinte de BF, unde s-au luat decizii colective, parea ok.
Procese verbale online, transparenta totala!
Miros de revolutie!
Toata lumea a reactionat pozitiv, toti si-au platit taxele la termen, comisiile au inceput sa se completeze si sa lucreze in mod sustinut, cu proceduri, formulare samd.
Totul bun si frumos, pana am luat la puricat actele din urma, unde era dezastru.
Asta desi la cont nu am avut acces deloc, iar la extrasele de cont doar din octombrie incolo.
Presedintele tinea cu dintii de ele!
Conform statutului, eu eram responsabil pentru activitatea operativa a federatiei, inclusiv cea financiara si legala.
Presedintele are atributii mai ca Iohannis asa, cu rol de reprezentare, nu executiv.
Iar secretarul cam ca Veorica, cu guvernarea.
Doar ca eu nu sunt Veorica, eu am mustata!
Ceilalti au avut probleme in a accepta ce e scris negru pe alb in statut (portocaliu pe alb, pe siteul federatiei), despre rolul secretarului.
Toti credeau ca e o doar o problema personala intre mine si presedinte.
Suspiciunea a durat pana am facut o analiza a actelor de pana atunci, unde am constatat o gramada de probleme, incalcari ale statutului si mari probleme financiare.
Nu exista niciun PV al BF in tot anul 2018, desi e prevazut in statut!!!!
Niciun arbitru nu a semnat vreodata vreun contract sau stat de plata si nu s-a platit niciun impozit pentru niciunul.
Nu exista nicio incasare evidentiata in casa pentru niciunul dintre cel 3 openuri din vara, desi in Bucuresti am si semnat contracte de sponsorizare a federatiei, pentru cuantumul taxelor de intrare.
Eram si in incetare de plati, datoriile depaseau disponibilul (si acum suntem la fel).
Au inceput sa realizeze, putin cate putin, ca e nu e chiar o chestiune de ignorat, ba chiar ca e groasa rau.
Ce gasisem in finantele de la popice era o gluma proasta, fata de ce era la noi.
Am sustinut, cu probe, ca Presedintelui trebuie sa i se ceara demisia.
N-au vrut si au imbracat-o intr-un vot de neincredere.
Zero valoare.
Am propus, si s-a votat, ca sa ne intrerupem salariile in 2019, fiindca federatia nu putea sustine salarii din fonduri proprii si nimeni nu a aprobat niciodata asa ceva.
Eu mi-am cerut concediu fara plata, presedintele nu.
Ne sfida pe fata.
Era clar ca nu ajung la nicio concluzie nici cu boardul, nici cu presedintele.
Mi-am dat seama ca poate facusem o greseala majora, am facut federatia doar dintr-o ambitie personala prosteasca, cluburile nu erau pregatite sa-si duca singure o federatie.
Aveau nevoie de un tatuc, care sa le conduca!
Sau de o mamuca.
Iar ele sa doarma linistite.
Asa ca am hotarat sa plec, oricum eram uzat si deprimat de mai multa vreme, nu vedeam nicio perspectiva sportiva si nici organizationala.
Cel putin nu in viata asta.
In plus, nu-mi mai permit sa cheltui niciun leu pentru bowling, voi avea doua fete studente in strainatate.
M-am bucurat, totusi, cand am auzit ca boardul a hotarat sa convoace Adunarea Generala, sa se rezolve problemele si, eventual, sa demita presedintele.
Parea ca, in sfarsit, federatia intra pe fagasul ei normal, cluburile isi vor lua destinul in mana lor.
Da sa vezi chestie, lipsa cojones, nimeni nu mai vrea sa semneze convocarea, ca poate ramanem fara buget de la stat, ca a intrat presedintele in greva, ca nu mai face nimic, ca nu mai depune dosarul daca nu-l imbunam, ca hir si mir...
In prezent, presedintele e inactiv, nu s-a prezentat la sedinta de BF, nu mai face plati, de aceea la ultimul turneu arbitrul a ramas neplatit, nu mi-a platit salariul pe decembrie, desi banii de la minister au intrat de anul trecut.
Timp de 3 ani nu am avut buget, pana anul trecut, cand am avut.
Iar anul trecut s-a ales praful de el, am ramas si cu datorii, banii-s ochiul dracului, nu?
Ar mai fi fost nevoie de management si de control, desigur.
Adica am fi avut nevoie de o organizatie functionala, nu de un tatuc care zbiara la copii!
Bowling gratuit?
Adica vreo mie si ceva de lei pe luna de sala?
Nu pot sustine salile/cluburile asa ceva?
Ca e singurul lucru care a contat, cu adevarat, in 2018.
Aia e singura diferenta dintre 2018 si restul anilor, fara buget MTS.
Eu am plecat trantind usa, in speranta ca voi trezi locatarii din somn.
Inca nu stiu daca am trantit-o destul de tare...
sâmbătă, 26 ianuarie 2019
Am revenit la prima dragoste
Adica am revenit la blogul original, din care s-a desprins "just bowling", si care acum revine la origini, adica la scriitura personala, egoista, trufasa.
Cu bowlingul am terminat-o, spre surprinderea multora.
A fost un proces lung, o sastisire care s-a intins pe ani de zile.
A fost ca un tablou cu sute de amanunte minuscule, un soi de Hieronymus Bosch al bowlingului.
Am inteles cam de prin 2009 ca mare scofala ca jucator n-o sa fac, adica n-o sa ies campion mondial si nici prin PBA n-o sa fac mare branza.
Asa ca m-am indreptat spre coaching, spre care m-am aruncat cu capul inainte, full options!
Am cutreierat toata lumea, ca sa studiez, si am reusit sa-mi potolesc intrucatva setea de cunoastere.
Dupa 11 ani pot sa spun cu mana pe inima ca nivelul de cunostinte si de inteligenta necesar unui antrenor/jucator de bowling nu trebuie sa fie prea ridicat.
Si nici nu e.
Tehnologia are, in general, un rol minor in pregatirea jucatorilor, de aia n-o sa vezi prea multi ingineri implicati.
Lucrurile au inceput sa se schimbe in ultimii 2 ani, de cand cu aparitia lui Specto, unde Or Aviram este guru-ul ingineresc din spatele sistemului.
Aparitia lui Specto a permis demolarea unor teorii anterioare, cum ar fi L-31, care, ca o culme a prostiei, este inca predata de marile scoli de antrenori, americana si europeana, desi datele culese de Specto arata ca e un bullshit total.
De unde se vede ca stinta si credinta pot salaslui confortabil in acelasi om, daca omul crede ceva auzit de la altcineva, iar daca ochii ii spun contrariul, asta nu genereaza nicio tensiune gnoseologica.
In Romania e si mai rau, fiindca e o tara credincioasa, unde mitul e rege.
Aici adevarul este egal cu puterea de convingere.
Aici poti sa spui orice, daca esti convingator, esti Jesus!
Realitatea poate sa fie complet diferita, totusi.
Exemplu: cineva spune ca trebuie sa faci release-ul intr-un anumit fel, cu varful degetelor inspre popice, elevul executa crezand ca face asa, dar roteste degetele lateral pe bila (cum e si normal), lovitura iese perfect, iar elevul e fericit ca a descoperit un antrenor bun!!!
Religia bate stiinta, in Romania!
Si nu numai! Si pe la jucatorii profesionisti, americani sau mai stiu eu de care, nivelul stiintific e la cam la nivelul abacului.
Am avut elevi "stiintifici", care faceau exact ce le spuneam si au reprezentat o adevarata delectare intelectuala. Le spuneam: relaxeaza mana in timpul swingului (conform teoriei pendulului liber), ei relaxau mana si le cadea bila din mana! Ha, ha, ha!
Mi-a placut de Fred Borden, poate cel mai mare antrenor ever.
In primul rand, pentru vorbele lui celebre: "The only rule in bowling is that there are no rules".
Apoi, cand a fost intrebat daca e adevarat ca viteza picioarelor genereaza viteza bilei, el a raspuns: daca ai arunca bila cu picioarele ar fi adevarat, dar o arunci cu mana!
Asa ca am inceput sa ma simt repede inconfortabil in bowling, chiar si pe la cursuri m-am contrat aprins cu cele mai "luminate" minti din bowling, care sustineau, cateodata, niste prostii feroce.
Asta mi-a generat un sentiment de "imigrant", ca si cum eu as fi un soi de Einstein, care aterizeaza intr-un trib care se inchina la idoli. Einstein nu sunt, dar comparatia nu e departe de adevar.
Bowlingul e la nivel de mestesug, in care relatia maestru-discipol functioneaza de minune.
Si mai functioneaza maimutareala, adica imitarea a ceea ce vezi.
Restul e psihologie si ore de munca.
Daca gasesti pe cineva in care ai incredere si muncesti un milion de ore facand ce-ti spune el, o sa reusesti, indiferent de ce aberatii iti spune.
Important e sa fie convingator.
Daca gasesti unul care chiar stie ce spune, numarul de ore va fi cu cateva ordine de marime mai mic, dar daca nu e convingator, daca nu are carisma, nu e placut, serviabil, culant samd, mesajul nu trece si colaborarea esueaza.
Pe partea asta eu am o problema, care m-a impiedicat ca devin un "mare" antrenor: sunt alergic la prostie si la prosti!
Si ca sa nu am un singur handicap, mi-e si foarte greu sa fiu "servitorul" unora pe care nu-i plac. Adica vreau sa-mi aleg eu elevii, nu ei pe mine!
Asa ca m-am descurcat de minune cu copii si adolescentii, sunt mult mai comunicativi si maleabili. Poate ca si varsta mea mentala e mai apropiata de a lor, cine stie?
Am rezistat mult in bowling, desi mereu m-am simtit ca un emigrant intr-o tara cu valori complet diferite de ale mele.
Ca sa fie lucrurile si mai rele, m-a mancat in cur sa fac federatie de bowling, sa ma bag in conducerea ei samd.
Acolo m-am inspaimantat de tot, asa ca m-am hotarat sa ma intorc la prima dragoste, spatiul dintre tamplele proprii!
Sa vedem ce aberatii mai clocesc, ca ma pricep la orice, numai la propria mea viata, nu!
Brain, aaa?
duminică, 29 iulie 2012
Imposibil in Romania!
San Marino are 2 conducatori, numiti Capitani regenti, care sunt alesi din partide opuse si care au un mandat de 6 luni, dupa care urmeaza un termen de 3 zile, in care locuitorii pot sa depuna plangeri referitoare la activitatea lor.
in Romania s-ar certa si pentru a carui masina pleaca prima!
in Romania s-ar certa si pentru a carui masina pleaca prima!
marți, 3 iulie 2012
Lovitura de stat
a inceput astazi, prin inlocuirea tuturor gardienilor legali si consititutionali- Avocatul Poporului, Curtea Constitutionala, Presedintele Senatului si Camerei Deputatilor si Presedintele Romaniei.
Mineriada a fost joca de copii, pelanga ce se intampla acum.
Dam multi ani inapoi si nu cred ca vom mai scapa de eticheta de paria Europei.
oare ce cautam noi in Europa?
si ce mai caut eu prin tara asta?
Ubi bene, ibi patria are un inteles ascuns: unde ma simt bine, acolo e casa mea.
asta inseamna ca fiecare trebuie sa-si caute patria adevarata, cea in care se simte bine, ca acasa.
patria e acolo unde spiritul se regaseste pe sine.
iar intre comunisti si manelisti nu e locul meu.
sa incepem cautarea...
Mineriada a fost joca de copii, pelanga ce se intampla acum.
Dam multi ani inapoi si nu cred ca vom mai scapa de eticheta de paria Europei.
oare ce cautam noi in Europa?
si ce mai caut eu prin tara asta?
Ubi bene, ibi patria are un inteles ascuns: unde ma simt bine, acolo e casa mea.
asta inseamna ca fiecare trebuie sa-si caute patria adevarata, cea in care se simte bine, ca acasa.
patria e acolo unde spiritul se regaseste pe sine.
iar intre comunisti si manelisti nu e locul meu.
sa incepem cautarea...
joi, 28 iunie 2012
Romania ca o prada
Niciodata institutiiile Romaniei nu au fost supuse atat de violent atacurilor politice ca in ultimele 2 luni.
Presedentia e prima tinta, zi si noapte.
Apoi Institutul Cultural Roman, TVR, Curtea Constitutionala, Hidroelectrica, Justitia (in ansamblul ei), CNA-ul, Monitorul Oficial si toate ministerele, care au fost destructurate, cu o mentiune speciala pentru Invatamant, care a ajuns sursa de bancuri.
nimic nu scapa urii si furiei insetate de putere a USL-ului, care, dupa 8 ani de opozitie, vine cu o frustrare imensa si cu o dorinta de razbunare nemasurata.
totul dupa ideea: noi am castigat, e dreptul nostru sa conducem tot!
exceptand faptul ca au castigat la locale, nu la parlamentare, ca mandatul Presedintelui expira peste 2 ani, cel al membrilor Curtii Constitutionale peste multi ani (au mandate pe 9).
singura schimbare este faptul ca traseistii politici au schimbata barca si ca ungurii s-au colorat acum putin in rosu.
Niciodata n-am vazut ca un Prim-ministru sa nu respecte hotarari ale justitiei, sa instige impotriva sistemului de drept in ansamblul lui, cu argumente de o imensa ipocrizie: nu politizez, dar o face la maxim - angajatii TVR ies in strada impotriva noului director, un traseist politic cunoscut mai degraba sotiei lui, parintii ies in strada ca sa protesteze impotriva normelor la examenul de capacitate, ministrul fiind o nulitate de partid, fara competente si CV.
apropo de CV-uri, acest veritabil razboi civil de cotropire are in frunte 2 lideri fara CV-uri: Ponta a avut o minima cariera juridica, unde a excelat prin totala lipsa de rezultate si prin lucrari plagiate, iar celalalt are o biografie ridicola, de profesor de tara si muzeograf, de unde s-a cocotat direct in Guvern si in Parlament.
din pacate, asta reflecta o trasatura perena a politiciii romanesti de peste veacuri: promovarea lichelelor.
asa am ajunsaici: nulitati care considera ca e tara lor si pot face ce vor cu legea, cu institutiile si cu oamenii.
din fericire, Europa a vegheat toti acesti ani si ne-a fortat sa construim o societate rezistenta la apucaturile dictatoriale ale unuia si altuia, plantand mine care le explodeaza in fata tuturor pradatorilor: Curtea Suprema de Justitie, Consiliul Suprem al Magistraturii, Consiliul National al Audiovizualului, Curtea Constitutionala si, nu in ultimul rand, societatea civila, sprijinita de o mass-media independenta.
exista resurse ca institutiile sa reziste un termen rezonabil.
sper ca mai mult decat actualul Guvern
Romania nu e a nimanui in mod particular, e a fiecaruia dintrei noi, dar nimeni nu are dreptul s-o considere proprietate personala.
Sau de partid.
Presedentia e prima tinta, zi si noapte.
Apoi Institutul Cultural Roman, TVR, Curtea Constitutionala, Hidroelectrica, Justitia (in ansamblul ei), CNA-ul, Monitorul Oficial si toate ministerele, care au fost destructurate, cu o mentiune speciala pentru Invatamant, care a ajuns sursa de bancuri.
nimic nu scapa urii si furiei insetate de putere a USL-ului, care, dupa 8 ani de opozitie, vine cu o frustrare imensa si cu o dorinta de razbunare nemasurata.
totul dupa ideea: noi am castigat, e dreptul nostru sa conducem tot!
exceptand faptul ca au castigat la locale, nu la parlamentare, ca mandatul Presedintelui expira peste 2 ani, cel al membrilor Curtii Constitutionale peste multi ani (au mandate pe 9).
singura schimbare este faptul ca traseistii politici au schimbata barca si ca ungurii s-au colorat acum putin in rosu.
Niciodata n-am vazut ca un Prim-ministru sa nu respecte hotarari ale justitiei, sa instige impotriva sistemului de drept in ansamblul lui, cu argumente de o imensa ipocrizie: nu politizez, dar o face la maxim - angajatii TVR ies in strada impotriva noului director, un traseist politic cunoscut mai degraba sotiei lui, parintii ies in strada ca sa protesteze impotriva normelor la examenul de capacitate, ministrul fiind o nulitate de partid, fara competente si CV.
apropo de CV-uri, acest veritabil razboi civil de cotropire are in frunte 2 lideri fara CV-uri: Ponta a avut o minima cariera juridica, unde a excelat prin totala lipsa de rezultate si prin lucrari plagiate, iar celalalt are o biografie ridicola, de profesor de tara si muzeograf, de unde s-a cocotat direct in Guvern si in Parlament.
din pacate, asta reflecta o trasatura perena a politiciii romanesti de peste veacuri: promovarea lichelelor.
asa am ajunsaici: nulitati care considera ca e tara lor si pot face ce vor cu legea, cu institutiile si cu oamenii.
din fericire, Europa a vegheat toti acesti ani si ne-a fortat sa construim o societate rezistenta la apucaturile dictatoriale ale unuia si altuia, plantand mine care le explodeaza in fata tuturor pradatorilor: Curtea Suprema de Justitie, Consiliul Suprem al Magistraturii, Consiliul National al Audiovizualului, Curtea Constitutionala si, nu in ultimul rand, societatea civila, sprijinita de o mass-media independenta.
exista resurse ca institutiile sa reziste un termen rezonabil.
sper ca mai mult decat actualul Guvern
Romania nu e a nimanui in mod particular, e a fiecaruia dintrei noi, dar nimeni nu are dreptul s-o considere proprietate personala.
Sau de partid.
luni, 25 iunie 2012
Contrarevolutia
a inceput.
bietul Nastase si-a ratat sinuciderea si acum toti se dau peste cap ca sa-l salveze.
de va fi o amanare medicala, urmata de gratierea viitorului presedinte, dupa previzibila demitere a lui Basescu
sau
o constestare in anulare, judecata de niste judecatori mai "milosi"
sau...
intre timp a inceput "curatenia" la TVR, emisiuni desfiintate, iar consiliul de adimistratie de o singura culoare
Constitutia pare a fi o chestiune facultativa
Curtea Constitutionala e deja considerata inutila, asta inainte de a-i fi schimbata legea de constituire
Ponta ridicol si debusolat de caderea mentorului, obosit si nervos, complet ineficient.
singur a recunoscut ca guvernul nu merge, ca e ocupat cu Basescu.
Antonescu ca la usa cortului, jignind, santajand, mimand retinerea, dar fara succes.
ramane o colectie de istericale obscene.
pe ici pe colo, limbaj de mahala, ba din partea lui Hrebenciuc, ba din partea lui Voiculescu, ba din partea viitorului Presedinte a TVR-ului, Nicolau, care invoca pulimea, printre altele.
mai bine mancam lebede, ca impactul extern ar fi mai pozitiv decat haznaua prezenta.
nu mai e nicio revolutie, ci o contrarevolutie bolsevico-securista.
o tara de cacat, cu politicieni complet reprezentativi.
bietul Nastase si-a ratat sinuciderea si acum toti se dau peste cap ca sa-l salveze.
de va fi o amanare medicala, urmata de gratierea viitorului presedinte, dupa previzibila demitere a lui Basescu
sau
o constestare in anulare, judecata de niste judecatori mai "milosi"
sau...
intre timp a inceput "curatenia" la TVR, emisiuni desfiintate, iar consiliul de adimistratie de o singura culoare
Constitutia pare a fi o chestiune facultativa
Curtea Constitutionala e deja considerata inutila, asta inainte de a-i fi schimbata legea de constituire
Ponta ridicol si debusolat de caderea mentorului, obosit si nervos, complet ineficient.
singur a recunoscut ca guvernul nu merge, ca e ocupat cu Basescu.
Antonescu ca la usa cortului, jignind, santajand, mimand retinerea, dar fara succes.
ramane o colectie de istericale obscene.
pe ici pe colo, limbaj de mahala, ba din partea lui Hrebenciuc, ba din partea lui Voiculescu, ba din partea viitorului Presedinte a TVR-ului, Nicolau, care invoca pulimea, printre altele.
mai bine mancam lebede, ca impactul extern ar fi mai pozitiv decat haznaua prezenta.
nu mai e nicio revolutie, ci o contrarevolutie bolsevico-securista.
o tara de cacat, cu politicieni complet reprezentativi.
marți, 3 mai 2011
Scutul antiracheta- un cal "traian"
rusii s-au basicat instantaneu cand au aflat de aprobarea amplasarii bateriilor scutului antiracheta la Deveselu, Olt, intr-o baza construita cu ajutor sovietic, unde in 1952 au aterizat primele MIG-uri in Romania.
expresia din titlu apartine reprezentantului rus de pe langa NATO, iritat de situatie si care a cerut garantii juridice(?) de la americani.
incepem sa fim tratati cu atentie, ca o adevarata avangarda a NATO.
vesti bune.
expresia din titlu apartine reprezentantului rus de pe langa NATO, iritat de situatie si care a cerut garantii juridice(?) de la americani.
incepem sa fim tratati cu atentie, ca o adevarata avangarda a NATO.
vesti bune.
Romania se departeaza de Rusia, romanii nu!
Romania se implica tot mai tare alaturi de americani si de NATO.
baze americane, scut antiracheta etc
scapam odata de sub dominatia rusilor.
macar militara, ca daca strang un pic robinetul la gaz, gata
amanunte AICI .
in schimb romanii raman antiamericani, pe toate palierele.
n-am vazut mai multe comentarii negative la adresa lor ca dupa asasinarea lui Bin Laden.
oare cand rusii ii mascacrau pe teroristii ceceni, unde erau mintile sclipitoare, de pe la televizor si de pe bloguri?
de ce nu intreba nimeni de sala de judecata, de ce nu se intreba nimeni daca aia erau chiar vinovati?
si aia sunt niste teroristi care lupta impotriva ocupatiei ruse, au chiar o umbra de justificare...
iar cand niste descreierati omoara fara motiv civili in inima New-Yorkului (inclusiv 3 romani) toti cauta sa-i acuze pe americani ca l-au executat pe ucigas.
mi-e scarba ca sunt roman, dar sunt mandru ca sunt in Romania...
si in iunie o sa ma duc cu placere in State, ca macar am cu cine vorbi pe acolo
baze americane, scut antiracheta etc
scapam odata de sub dominatia rusilor.
macar militara, ca daca strang un pic robinetul la gaz, gata
amanunte AICI .
in schimb romanii raman antiamericani, pe toate palierele.
n-am vazut mai multe comentarii negative la adresa lor ca dupa asasinarea lui Bin Laden.
oare cand rusii ii mascacrau pe teroristii ceceni, unde erau mintile sclipitoare, de pe la televizor si de pe bloguri?
de ce nu intreba nimeni de sala de judecata, de ce nu se intreba nimeni daca aia erau chiar vinovati?
si aia sunt niste teroristi care lupta impotriva ocupatiei ruse, au chiar o umbra de justificare...
iar cand niste descreierati omoara fara motiv civili in inima New-Yorkului (inclusiv 3 romani) toti cauta sa-i acuze pe americani ca l-au executat pe ucigas.
mi-e scarba ca sunt roman, dar sunt mandru ca sunt in Romania...
si in iunie o sa ma duc cu placere in State, ca macar am cu cine vorbi pe acolo
joi, 15 aprilie 2010
Ion Ionescu: "Scrisoare catre tara mea"
Aceasta scrisoare a circulat ca fiind scrisa de Alexandru Tocilescu, celebrul regizor.
de fapt nu a scris-o el, ci un anume Ion Ionescu, altul decat Ioan Ionescu, actorul.
Iat-o:
Nu-mi iubesc Tara. Trebuie sa fie asa, din moment ce nu-mi vine decit sa vorbesc urat despre ea. Sa-i spun vorbe grele în fiecare ora, în fiecare dimineata, cand intarzii cat pot de mult intilnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, painea, mirosurile, masinile, culorile, limba ei.
Am obosit de tara asta. Am obosit de tara în care cei care conduc ma cred prost si-mi spun "omul simplu, de pe strada", omul caruia se simt datori sa-i explice cum stau treburile, intr-un limbaj gangav, analfabet, ca acela folosit de adultii inculti, pentru a raspunde gingurelilor unui bebelus.
Am obosit de tara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei gradinite private e doar un paravan în spatele caruia se afla o cladire care-i adaposteste pe prescolari de ploaie cat timp parintii se aflã la serviciu (altfel, educatoarele isi roaga colegele de breasla mai norocoase, de la alte gradinite, sa fure plastilina si creioane).
Avocatul care-mi promite ca va castiga procesul n-are niciodata chitantier pentru banii pe care-i dau si nici
argumente in instanta. Nici sefa firmei de recrutare nu-mi da chitanta pe banii primiti, pe care i-am dat sotului ei, venit la intilnire in trening, intr-o statie de autobuz. Atunci s-a desfasurat si ultima secventa de colaborare, fiindca plata taxei n-a fost urmata de nici o invitatie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editura foarte renumita, scoate carti de filozofie de pensionar trist, de jucator de table fara noroc, si literatura erotica, pe langa care graffiti-urile din WC-urile si garile publice sunt suave declaratii de amor. Iar patronul te felicita daca ai reusit sa-i promovezi cartile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care inca nu s-a culcat. Ca asa, ar fi putut s-o facã si el... Profesoara de franceza a nepotului meu miroase a vodca, profesorul de religie nu-l lasa sa iasa in timpul orei sa faca pipi, iar cea de fizica pleaca în Grecia din doua in doua saptamani (plus in vacantele
scolare). Redactia la care m-am angajat are doua birouri pentru redactori - unul pentru facut sex - si un art director care ilustreaza un articol despre cartea « Golful francezului » cu doua fotografii: una cu o laguna si cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adica nu stim daca e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII si zambeste tamp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistentele mele, multe, nadusite, cu o imagine portocalie a unei corabii în apus de soare. Pentru laguna n-am mai avut suflu. Si nici pentru corabie. Redactorul-Sef spune ca-i genial, ca face si art si e si director, ca numai el poate sa aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei si numai el poate sa ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursulet in brate, si clipul Nokia - cu maini inlantuite. Din cauza lui, intreaga redactie si-a dat demisia. A ramas doar redactorul-sef. Isteric si nefericit. Din cauza celor care au pregatit o conspiratie impotriva lui.
Am obosit de tara care-mi spune ca orice speranta are radacini firave si ca orice optiune sincera, onesta se dovedeste a fi cretina. Am obosit ca din patru în patru ani sa aleg prost, impreuna cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit sa sper ca cel care se numeste sef de guvern sau presedinte de tara sau macelar sau avocat sau cantaret chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun ca se pricepe.
Am obosit de tara care ma transforma in victima sau complice. In victima, fiindca oricat de multe rele s-ar
intimpla in tara asta, oricat de multa coruptie ne-ar taia rasuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, functionarimea, judecatorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate ca exista intr-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care arunca, din cand in cand, o ocheada catre noi, sa ne supravegheze. Sa ne certe ca n-avem rabdare sa ajunga si la noi bunastarea. Sa ne dojeneasca, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, in conditiile unei mosteniri grele.
Am obosit sa fiu victima statului care ma fura la facturi, la impozite sau in justitie, victima patronilor care ma pot exclude din organigrama din trei tipete si doua semnaturi, victima politistilor care ma roaga sa nu reclam furtul din buzunare.
Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice initiativa care m-ar putea transforma in cetatean sau concetatean, in membru al unei comunitati rezidentiale sau al unei organizatii se fasaie in fata privirilor nepasatoare, a replicilor de tipul "c'esti copil" sau "ma lasi?!" sau a celor care transforma initiativa in afacere profitabila pentru ei si dezastruoasa pentru beneficiari. Iar renuntarea ma face complice cu cei care accepta ca lucrurile sa mearga prost, din neputinta, din interes, din indiferentã. Sunt complice, prin tacere, cu toti impostorii, mincinosii, neispravitii, hotii, de care depind, intr-un fel sau altul, in bataliile mele marunte, de zi cu zi.
Am obosit de tara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecã, de-a valma, senzuale cu
securisti nejudecati, brãilence cu analisti obositi, discutii lãlai despre salarii enorme, furt la facturã, politisti beti, judecãtori mituiti, ministri penali cu breaking news-uri împotriva cãrora tot românul motãie: învîrteli, bãscãlii, ogici, ciumace, anchete de doi si un sfert, morti de trei parale, incesturi de patru stele.
Am obosit sã aud sau sã citesc comentarii lungi, strivite de urã sau înmuiate de slugãrnicie, ale jurnalistilor obositi din presa româneascã. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimtire, ipocrizie, ineptii, vorbe care nu mai intereseazã pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformã pe toti ciutacii, dumitrestii si morarii în bufoni disperati ai orelor tîrzii de televiziune.
Am obosit sã vãd societatea civilã, care face curat în universitãti si alegeri, înghesuitã pe liste de alegeri
europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit sã aud cã singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei presedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit sã vãd sustinãtori sinceri ai presedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit sã vãd jurnalisti independenti care devin guvernatori interesati. Am obosit sã-l aud pe ministrul Culturii tinînd-o langa cu explicatiile despre pleascã si iubire de presedinte.
Am obosit sã vãd reportaje cu oameni care mãnîncã din gunoaie, copii violati, preoti care tin liturghii erotice, pustile lui Michi Spagã (azi la putere iar), termopanele lui Adrian Nãstase, casa din Mihaileanu si Udrea, oameni care se împerecheazã cu oi, tãrani care taseazã pãmîntul cu obuze încã detonabile, pensionari care se strãduiesc sã prindã douã portii de sarmale de 1 Decembrie, tigãnci care-si aratã popoul politistilor, soferi beti, criminali filmati în circade politie, înmormîntãri în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, stiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntãret, oameni urcati pe cruci ca sã vadã mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Cuvioasa Paraschieva si de Izvorul Tãmãduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei si comentariile profesionistilor care încep cu: "Ce efect poate sã aibã violul asupra unei fetite de 12 ani?".
Mã obosesc "profesionistii" televiziunilor, chiar si fãrã comentarii. Fiindcã sînt aceiasi. Si apar des. Foarte des. În tara asta nu mai existã un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntãret talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toti devin vedete si, în clipa imediat urmãtoare, descoperã cã au vãzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest si din care sã aibã un venit regulat.
Mã obosesc emisiunile care-mi promit cã vor dezbate solutiile anti-crizã si în care invitati si moderatori ajung sã vorbeascã despre beregate, prostãnaci, caraghiosi, sobolani rozalii, lupta dintre fata presedintelui si intelectuali, despre insinuãrile cutãrui senator, despre sforãitul din Parlament al nu stiu cãrui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de ministri. Am obosit sã vãd fete lungi de jurnalisti care anuntã, cu acelasi ton grav, de început de apocalipsã, si cã se mãresc facturile, si cã s-a dus dracului rapita în Alexandria , si cã Mutu are tendonul rupt. Sau cã nu-l mai are deloc. Am obosit sã aud de miticã-de-la-ligã, nasu-sandu, meme-stoica, galactici, jucãtori-titrati, distractie-pe-cinste.
Am obosit sã stiu cã din atîtea cazuri de malpraxis în medicinã, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mã oboseste Mihaela Rãdulescu, si cei care o combat, si cei care o apãrã. Mã oboseste oricine comenteazã un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau pãrinti, fãrã sã poatã arãta vreun act, o diplomã, care sã-i confere acest drept. Am obosit sã mã tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima paginã a tuturor ziarelor, fãrã sã reusesc sã-mi amintesc vreo ispravã, bunã, rea, dar în orice caz extra-ordinarã, care sã merite mãcar efortul scanãrii fotografiei lor.
Am obosit sã vãd cã patroni de firme de salubrizare îsi dau cu pãrerea despre expozitii de artã, cã pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, cã Monica Tatoiu are rãspuns pentru orice - de la încãlzirea globalã, la cum nu trebuie sã renunti la speranta de a avea orgasm. Am obosit ca, la douãzeci de ani de la Revolutie, sã-i înjur tot pe Iliescu, Nãstase, Vãcãroiu, Serban Mihãilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpes, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Pãunescu etc. iar cei de azi la putere scapa.
Am obosit, de fapt, sã nu am încredere în nimic si nimeni.
Am obosit sã scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, sã le cer oamenilor obositi ca si mine sã iasã în stradã. Dar am în fata ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte si lozinci analfabete, revendicãri haotice si isterice, fete tîmpe în fundal care transmit salutãri familiei, sindicalisti mîngîiati pe frunte de opozitie, trecãtori plictisiti si amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fratilor Petreus si a Daciilor în rate.
Am obosit de tara în care nu se întîmplã nimic. De tara care m-a fãcut sã privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani multi si grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradã, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul si obligatia de a-mi apãra tara. De dreptul de a mã asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalti români în fata justitiei.
De aceea spun cã nu-mi iubesc tara. Mi-a mai rãmas, totusi, un singur drept: acela de a circula liber în strãinãtate. De a emigra. Poate c-a venit timpul sã-l folosesc. Stiu bine cã nici acolo nu umblã cîinii cu covrigi în coadã. Sper doar ca acolo, într-o limbã strãinã si pe strãzi curate, sã am timp sã mi se facã dor de tara mea.’’
de fapt nu a scris-o el, ci un anume Ion Ionescu, altul decat Ioan Ionescu, actorul.
Iat-o:
Nu-mi iubesc Tara. Trebuie sa fie asa, din moment ce nu-mi vine decit sa vorbesc urat despre ea. Sa-i spun vorbe grele în fiecare ora, în fiecare dimineata, cand intarzii cat pot de mult intilnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, painea, mirosurile, masinile, culorile, limba ei.
Am obosit de tara asta. Am obosit de tara în care cei care conduc ma cred prost si-mi spun "omul simplu, de pe strada", omul caruia se simt datori sa-i explice cum stau treburile, intr-un limbaj gangav, analfabet, ca acela folosit de adultii inculti, pentru a raspunde gingurelilor unui bebelus.
Am obosit de tara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei gradinite private e doar un paravan în spatele caruia se afla o cladire care-i adaposteste pe prescolari de ploaie cat timp parintii se aflã la serviciu (altfel, educatoarele isi roaga colegele de breasla mai norocoase, de la alte gradinite, sa fure plastilina si creioane).
Avocatul care-mi promite ca va castiga procesul n-are niciodata chitantier pentru banii pe care-i dau si nici
argumente in instanta. Nici sefa firmei de recrutare nu-mi da chitanta pe banii primiti, pe care i-am dat sotului ei, venit la intilnire in trening, intr-o statie de autobuz. Atunci s-a desfasurat si ultima secventa de colaborare, fiindca plata taxei n-a fost urmata de nici o invitatie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editura foarte renumita, scoate carti de filozofie de pensionar trist, de jucator de table fara noroc, si literatura erotica, pe langa care graffiti-urile din WC-urile si garile publice sunt suave declaratii de amor. Iar patronul te felicita daca ai reusit sa-i promovezi cartile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care inca nu s-a culcat. Ca asa, ar fi putut s-o facã si el... Profesoara de franceza a nepotului meu miroase a vodca, profesorul de religie nu-l lasa sa iasa in timpul orei sa faca pipi, iar cea de fizica pleaca în Grecia din doua in doua saptamani (plus in vacantele
scolare). Redactia la care m-am angajat are doua birouri pentru redactori - unul pentru facut sex - si un art director care ilustreaza un articol despre cartea « Golful francezului » cu doua fotografii: una cu o laguna si cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adica nu stim daca e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII si zambeste tamp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistentele mele, multe, nadusite, cu o imagine portocalie a unei corabii în apus de soare. Pentru laguna n-am mai avut suflu. Si nici pentru corabie. Redactorul-Sef spune ca-i genial, ca face si art si e si director, ca numai el poate sa aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei si numai el poate sa ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursulet in brate, si clipul Nokia - cu maini inlantuite. Din cauza lui, intreaga redactie si-a dat demisia. A ramas doar redactorul-sef. Isteric si nefericit. Din cauza celor care au pregatit o conspiratie impotriva lui.
Am obosit de tara care-mi spune ca orice speranta are radacini firave si ca orice optiune sincera, onesta se dovedeste a fi cretina. Am obosit ca din patru în patru ani sa aleg prost, impreuna cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit sa sper ca cel care se numeste sef de guvern sau presedinte de tara sau macelar sau avocat sau cantaret chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun ca se pricepe.
Am obosit de tara care ma transforma in victima sau complice. In victima, fiindca oricat de multe rele s-ar
intimpla in tara asta, oricat de multa coruptie ne-ar taia rasuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, functionarimea, judecatorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate ca exista intr-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care arunca, din cand in cand, o ocheada catre noi, sa ne supravegheze. Sa ne certe ca n-avem rabdare sa ajunga si la noi bunastarea. Sa ne dojeneasca, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, in conditiile unei mosteniri grele.
Am obosit sa fiu victima statului care ma fura la facturi, la impozite sau in justitie, victima patronilor care ma pot exclude din organigrama din trei tipete si doua semnaturi, victima politistilor care ma roaga sa nu reclam furtul din buzunare.
Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice initiativa care m-ar putea transforma in cetatean sau concetatean, in membru al unei comunitati rezidentiale sau al unei organizatii se fasaie in fata privirilor nepasatoare, a replicilor de tipul "c'esti copil" sau "ma lasi?!" sau a celor care transforma initiativa in afacere profitabila pentru ei si dezastruoasa pentru beneficiari. Iar renuntarea ma face complice cu cei care accepta ca lucrurile sa mearga prost, din neputinta, din interes, din indiferentã. Sunt complice, prin tacere, cu toti impostorii, mincinosii, neispravitii, hotii, de care depind, intr-un fel sau altul, in bataliile mele marunte, de zi cu zi.
Am obosit de tara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecã, de-a valma, senzuale cu
securisti nejudecati, brãilence cu analisti obositi, discutii lãlai despre salarii enorme, furt la facturã, politisti beti, judecãtori mituiti, ministri penali cu breaking news-uri împotriva cãrora tot românul motãie: învîrteli, bãscãlii, ogici, ciumace, anchete de doi si un sfert, morti de trei parale, incesturi de patru stele.
Am obosit sã aud sau sã citesc comentarii lungi, strivite de urã sau înmuiate de slugãrnicie, ale jurnalistilor obositi din presa româneascã. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimtire, ipocrizie, ineptii, vorbe care nu mai intereseazã pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformã pe toti ciutacii, dumitrestii si morarii în bufoni disperati ai orelor tîrzii de televiziune.
Am obosit sã vãd societatea civilã, care face curat în universitãti si alegeri, înghesuitã pe liste de alegeri
europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit sã aud cã singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei presedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit sã vãd sustinãtori sinceri ai presedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit sã vãd jurnalisti independenti care devin guvernatori interesati. Am obosit sã-l aud pe ministrul Culturii tinînd-o langa cu explicatiile despre pleascã si iubire de presedinte.
Am obosit sã vãd reportaje cu oameni care mãnîncã din gunoaie, copii violati, preoti care tin liturghii erotice, pustile lui Michi Spagã (azi la putere iar), termopanele lui Adrian Nãstase, casa din Mihaileanu si Udrea, oameni care se împerecheazã cu oi, tãrani care taseazã pãmîntul cu obuze încã detonabile, pensionari care se strãduiesc sã prindã douã portii de sarmale de 1 Decembrie, tigãnci care-si aratã popoul politistilor, soferi beti, criminali filmati în circade politie, înmormîntãri în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, stiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntãret, oameni urcati pe cruci ca sã vadã mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Cuvioasa Paraschieva si de Izvorul Tãmãduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei si comentariile profesionistilor care încep cu: "Ce efect poate sã aibã violul asupra unei fetite de 12 ani?".
Mã obosesc "profesionistii" televiziunilor, chiar si fãrã comentarii. Fiindcã sînt aceiasi. Si apar des. Foarte des. În tara asta nu mai existã un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntãret talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toti devin vedete si, în clipa imediat urmãtoare, descoperã cã au vãzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest si din care sã aibã un venit regulat.
Mã obosesc emisiunile care-mi promit cã vor dezbate solutiile anti-crizã si în care invitati si moderatori ajung sã vorbeascã despre beregate, prostãnaci, caraghiosi, sobolani rozalii, lupta dintre fata presedintelui si intelectuali, despre insinuãrile cutãrui senator, despre sforãitul din Parlament al nu stiu cãrui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de ministri. Am obosit sã vãd fete lungi de jurnalisti care anuntã, cu acelasi ton grav, de început de apocalipsã, si cã se mãresc facturile, si cã s-a dus dracului rapita în Alexandria , si cã Mutu are tendonul rupt. Sau cã nu-l mai are deloc. Am obosit sã aud de miticã-de-la-ligã, nasu-sandu, meme-stoica, galactici, jucãtori-titrati, distractie-pe-cinste.
Am obosit sã stiu cã din atîtea cazuri de malpraxis în medicinã, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mã oboseste Mihaela Rãdulescu, si cei care o combat, si cei care o apãrã. Mã oboseste oricine comenteazã un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau pãrinti, fãrã sã poatã arãta vreun act, o diplomã, care sã-i confere acest drept. Am obosit sã mã tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima paginã a tuturor ziarelor, fãrã sã reusesc sã-mi amintesc vreo ispravã, bunã, rea, dar în orice caz extra-ordinarã, care sã merite mãcar efortul scanãrii fotografiei lor.
Am obosit sã vãd cã patroni de firme de salubrizare îsi dau cu pãrerea despre expozitii de artã, cã pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, cã Monica Tatoiu are rãspuns pentru orice - de la încãlzirea globalã, la cum nu trebuie sã renunti la speranta de a avea orgasm. Am obosit ca, la douãzeci de ani de la Revolutie, sã-i înjur tot pe Iliescu, Nãstase, Vãcãroiu, Serban Mihãilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpes, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Pãunescu etc. iar cei de azi la putere scapa.
Am obosit, de fapt, sã nu am încredere în nimic si nimeni.
Am obosit sã scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, sã le cer oamenilor obositi ca si mine sã iasã în stradã. Dar am în fata ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte si lozinci analfabete, revendicãri haotice si isterice, fete tîmpe în fundal care transmit salutãri familiei, sindicalisti mîngîiati pe frunte de opozitie, trecãtori plictisiti si amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fratilor Petreus si a Daciilor în rate.
Am obosit de tara în care nu se întîmplã nimic. De tara care m-a fãcut sã privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani multi si grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradã, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul si obligatia de a-mi apãra tara. De dreptul de a mã asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalti români în fata justitiei.
De aceea spun cã nu-mi iubesc tara. Mi-a mai rãmas, totusi, un singur drept: acela de a circula liber în strãinãtate. De a emigra. Poate c-a venit timpul sã-l folosesc. Stiu bine cã nici acolo nu umblã cîinii cu covrigi în coadã. Sper doar ca acolo, într-o limbã strãinã si pe strãzi curate, sã am timp sã mi se facã dor de tara mea.’’
luni, 7 decembrie 2009
De departe se vede mai bine
In mod evident sunt un geniu.
Mai ales in ochii mei, desigur.
Am prevazut ca dupa catastrofala prestatie a lui Mircea Geoana din intalnirea cu Basescu orasenii se vor mobiliza la vot si vor iesi sa voteze Basescu in turul doi, satui si de linsajul mediatic la care a fost supus acesta in ultima luna.
asa a si fost: 57% dintre cei care au votat acum si n-au votat in turul 1 au votat cu Basescu
dar au fost si mici actiuni ale lui Basescu, care au trecut aproape neobservate si care au facut diferenta, fiindca e greu sa ai impotriva tot spectrul politic si aproape tot mainstream-ul din media si sa mai si castigi.
asa ca s-a adresat direct oamenilor.
dar asta nu poate fi facuta oricum.
trebuie sa ai in vedere toate nisele posibile.
asa ca miercuri seara si vineri dimineata a aparut in emisiunile Carcotasilor de la Prima, respectiv Kiss FM, cu prestatii exceptionale, mai ales in cea de la radio, care a fost ulterioara intalnirii cu Geoana de joi seara.
Targetul era clar- tinerii, eventual cei mai educati decat media- studentii, in primul rand.
Apoi Etno Tv, OTV si, mai ales, B1 TV.
Etno pentru rural, evident.
OTV pentru orasenii cu educatie mai putina si, iarasi, cetatenii din comune si sate.
Iar B1?
evident diaspora- este cea mai urmarita emisiune romaneasca de televiziune de catre cei plecati in bejenie de pe vremea PSD-ului lui Iliescu.
asta a fost si lovitura de maestru a lui Basescu si a staff-ului PDL: daca in tara erau aproape 50-50 (ajutati masiv de prosta-nacia lui Geoana, altfel ar fi fost mai rau), in diaspora voturile au fost clare: Basescu.
fiindca daca pleci din tara datorita comunistilor nu vrei sa-i mai vezi la putere neam.
asa ca au votat cu sufletul, uneori stand la cozi interminabile pentru asta.
Exemplu: in Paris a fost o singura sectie de vot, dar oamenii au venit foarte de dimineata, ca sa fie siguri ca votul lor conteaza.
Asadar de departe se vede mai bine si mai clar.
Nu numai ca diaspora ajuta tara muncind si finantand Romania prin munca lor, acum ne-a ajutat si sa nu ne mai intoarcem in trecut, dupa ce facusem pasi timizi spre Europa.
multumesc, compatrioti!
altfel sunt nefericit, sor-mea a sictirit-o pe mama ca a votat cu Basescu si a facut-o sa planga.
are o scuza, sotul ei e inregimentat politic, chiar daca intr-un mod discret si onorabil.
asta n-a impiedicat-o pe mama sa planga.
un pret mic si personal pentru o speranta de mai bine.
iar sor-mea sigur nu e geniala.
am fi prea multi doi.
luni, 10 august 2009
un slogan mai bun: suntem corupti si prosti - aici se fac bani, nu gluma!
zilele trecute am vazut "capodopera" Ministerului Turismului- clipul "Land of choice".
N-am inteles de ce Eurosportul il difuzeaza in Romania- el fiind destinat pietelor externe.
ca si cum asa promova pe Radio Bucuresti spotul: " veniti in Bucuresti!"
in engleza...
asta e doar o greseala minora.
tot restul e o prostie enorma, care face sa paleasca acest mic amanunt.
apare o crainica, pe care o cheama Nadia Comaneci si prezinta derularea unor secvente "taiate" la modul albanez, incepand cu o biserica (de fapt o manastire din Moldova).
Gafa mai mare nu-ti poti inchipui, sa incepi mesajul turistic cu o biserica - ti-ai feliat audienta brusc - turism crestin, ecumenic, sau ce?
cine in secolul 21 promoveaza situri religioase? nici macar Arabia Saudita nu face "reclama" locurilor sfinte musulmane.
iar ei chiar au la ce...
apoi apare un cioban si o turma.
asta da propunere, faceti cunostinta cu ciobanul roman, pastratorul valorilor romanesti eterne.
si al branzei.
nu-nteleg de ce triada nu se-ncheie cu o caruta trasa de boi...
dar apare imediat Biserica Neagra.
si un parasutist pe nume Ilie Nastase care aterizeaza in mijlocul Muzeului Satului, iar crainica de mai devreme e langa o femeie care toarce de pe fus.
Parasutistul ne arata spre cele doua femei si ne asigura ca asta e Romania.
casca si parapanta-parasuta par de secolul asta si sunt foarte viu colorate, domina imaginea complet.
cam trei secunde se bataie cateva fotomodele in Fratelli, dar revenim la niste secunde lungi cu dealuri impadurite 100%, probabil de pe langa Vidraru.
nu vad utilizarea lor turistica si daca ma intreb mai mult de 5 secunde aparitia e inutila.
parasutistul isi ia in spinare o minge gonflabila de la un tip pe nume Gheorghe Hagi.
asta nu-i numele unui fotbalist?
de ce i-o trage ca la volei?
urmeaza un impresionant artificiu tehnic prin care mingea trece intr-un alt cadru si peisaj, se joaca unii pe plaja cu ea.
e si o blonda care se joaca prin apa.
asta mi-a placut.
mai urmeaza cateva peisaje salbatice cu delta si cu cai pe camp.
si se termina cu voleibalistul facand jogging pe plaja, dar pare cam innorat...
cred ca au gresit lentilele...
probabil ca si-au batut capul creo 20 de insi cu idiotenia asta.
felicitari!
greu puteati face ceva mai prost.
dar pot sa va propun cateva idei mai profitabile:
nu avem de nici unele, deabia asteptam sa ne colonizati.
avem femei frumoase si ieftine..
suntem corupti si prosti-aici se fac bani, nu gluma!
suntem cea mai mare agentie de publicitate din lume si va luam multi bani ca sa ingropam turismul...
o fi vreun roman la mijloc?
sau vreo romanca?...
si-o fi dat Elena cu parerea?
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Romania salbatica
in acest week-end a trebuit sa merg la Constanta, sa joc cateva partide restante in Campionatul national individual de bowling.
Am crezut ca e hotelul de vina.
L-am schimbat, dar s-a dovedit ca nu e asa.
de nevoie am stat holbat la televizor si calare pe internet aproape toata noaptea.
si ce-am vazut m-a inspaimantat.
Romania in toata splendoarea ei!
marele miliardar roman Gigi Becali a fost arestat cu o zi inainte.
Becali este machidon si prototipul romanului “jmecher”, incult si agresiv.
si verii lui, Giovanni si Victor, sunt la fel.
in plus crestin autentic - “Cavalerul luminii”, cartofor inrait, filantrop de renume, a bagat milioane in biserici, tigani si saraci.
Injura cand are prilejul, ii ameninta la TV pe inamici, ii face prosti pe procurori si judecatori, mai palmuieste cate un jurnalist.
proprietarul celei mai populare echipe de fotbal din Romania, unde a devenit un soi de fac-eu-tot-ca-stiu-mai bine, ca: ”antrenorii e prosti”.
primele milioane din traficul de blugi din Turcia n-ar fi fost posibile fara banii marelui fotbalist.
roata s-a invartit si acum miliardarul il umileste.
ego-ul lui Gigi s-a umflat pana cand n-a mai avut loc de lege si de altii, tot “jmecheri” si ei.
i-a fost furata masina, asa ca a pus bodyguarzii sa rezolve problema.
au sunat niste interlopi, i-au gasit pe hoti, i-au fugarit, i-au batut, i-au impuscat putin cu bile de cauciuc si i-au adus la Gigi sa-i judece.
iar el, in marinimia lui, le-a dat drumul, dupa ce i-a si platit ca sa-si recapete masina.
oriunde in lumea asta inseamna ani grei de puscarie.
in Romania e prilej ca toata tara sa-si ridice poalele-n cap.
politicienii au prilejul sa bage gunoiul sub pres.
verii urla pe la televizor ca-i vor pedepsi pe interlopi si pe procurori.
seful interlopilor (Geamanu) delireaza pe linia crestina a mafiotului cu mana pe tragaci si spune ca fiul Satanei isi va primi pedeapsa. Adica Gigi e fiul Satanei si el e fiul lui Dumnezeu.
acestia, de tipul pitbull-tanar-si-gras, ras in cap si cu priviri oligofreno-ucigase de maimuta indopata cu anabolizante: suntem tineri, douazeci de ani, aveam nevoie de cineva sa ne indrume-Geamanu.
pe alt post Giovanni Becali ameninta un procuror ca-i sparge “rozeta” si ca n-o sa mai aiba liniste acasa.
iar eu?
eu stau ingrozit si nu ma pot dezlipi de ecrane.
un val urias de violenta scufunda Romania pe toate canalele.
in sala de bowling nimeni nu vorbeste de Gigi.
sunt prea ocupati sa se certe intre ei:
- cand or sa inceteze bucurestenii sa faca legea?
- pai finala e in Constanta, zic.
- pai da, dar de ce nu si semifinala?
- fiecare sa dea mai aproape de casa
- nu-i corect, la Bucuresti se fac scoruri mai mari
- dati la Bucuresti!
- de ce sa n-aiba constantenii jumatate din locuri si bucurestenii jumatate?
- regulamentul e altfel
- nu e corect, intotdeauna a fost facut in favoarea bucurestenilor, s-au pus sefi acolo sa faca regulamentele pentru ei
etc etc
totul fiind zbierat, cu gesticulatie abundenta si agitata.
Romania e peste tot la fel, si la televizor si in sala de bowling.
Salbatica!
in care inamicul e tot timpul un alt roman.
si logica si bunul simt si gramatica.
toata energia e consumata in barfe si conflicte cu alti romani
o societate canibala, de inceput de neolitic
si noi toti, ceilalti, pedepsiti ca ne-am nascut aici...
inclusiv cativa constanteni de bun simt de prin sala: Vali, Catalin, Cici
oare e de mirare ca am dat scor mic?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)