Cea mai tare realizare a mea

Nu mi-a fost niciodata clar cam ce ar trebui sa fac in viata.

Am aptitudini moderate pentru mai multe domenii, dar nimic exceptional, specific,  asa ca alegerile mele au fost tot timpul dificile.

Dupa ce ca nu stralucesc la modul absolut la nimic, mai sunt si ultracompetitiv, vreau sa fac perfect tot ce fac.
Sa zicem ca ar fi niste premise bune pentru o depresie cronica.

Ocupatiile mele au fost teribil de diferite, pe durate variabile.
De pian, de exemplu, m-am tinut doar vreo 2 ani, prin studentie, pana cand am intalnit cativa copilasi cu ureche absoluta si m-am lamurit ca sunt departe de varf.

La bowling m-am lamurit, tot cam in 2 ani, ca n-o sa fiu cel mai bun jucator din lume. 
Mi-am gasit altele de facut, prin si pe langa bowling.

E un loc in care am stralucit, de-adevaratelea si de care sunt foarte mandru.
Nu e vorba de ce-am facut ca jucator, nici macar de ce-am facut ca antrenor.

Principalul mea mandrie e blogul "Just Bowling".

Blogul a modificat in mod esential comunicarea in bowling,  a adus informatii, transparenta, discutii libere samd. A adus cu el si toate consecintele pe care le aduce comunicarea directa si libera, pozitive sau nu.

A fost un soi de masterat in comunicare, intr-un domeniu pe care nu mi l-am propus niciodata, in mod explicit.

Totul a inceput cu rezultatele de la diverse competitii, plus fotografii si videouri, fiindca prin 2009 nu gaseai online rezultatele la fel de usor cum le gasesti azi si nu prea exista streaming online. 

Evolutia fireasca, dupa blog, a fost modificarea modului in care se comunica in interiorul federatiei. Am adus teleconferinta ca mod de lucru in board, prin intermediul telefoniei.

Sedintele prin comunicare electronica au fost introduse in statutul federatiei si a devenit unicul mod de lucru, practic. Evident,dupa ceea, s-au folosit si  alte platforme tehnice- Whattsapp, Skype etc.

Rezultatele online au fost alt breakthrough, dupa ce am descoperit Google Drive: arbitrajul se efectueaza direct in Google spreadsheets si rezultatele pot fi vizualizate online, live.

Nu stiu daca mai exista vreun sport in lume in care oricine poate vedea live fisa de arbitraj, adica exact ce completeaza arbitrul.
Acum rezultatele sunt preluate de pe Google pe site-ul federatiei, dar acolo trebuie sa-i dai refresh manual.

Revenind la blog, Just Bowling e o denumire inselatoare, acolo nu e  vorba doar de bowling.
A fost o platforma de comunicare, care a avut ca miez bowlingul, dar a depasit cu mult granitele lui.

Deseori am facut jurnalism de investigatie, alteori am cazut in jurnalismul monden gen gossip, am mai facut mici monografii de specialitate, jurnalism critic etc.

Uneori informatia facea diferenta, veneam cu lucruri pe care nu le stiau altii, nici macar cei din Bucuresti.
Alteori provocam, scoteam de pe fixul normalului oamenii si obiceiurile lor, pornind de la lucruri pe care eu nu le consideram in ordinea fireasca.

"Miscatul" oamenilor e un scop si o metoda. 
Ce nu te misca ti-e indiferent, te lasa  rece, nu schimba nimic.

Scosul celorlati din starea lor normala e un mod de a fi pentru mine, de mic copil.
Intodeauna faceam chestii neobisnuite, incepand de la gradinita.

Ce e interesant e ca nu faceam lucrurile ca sa-i impresionez pe ceilalti, efectele asupra lor erau o consecinta, eu asa ma purtam, in mod natural.
Parca  as fi dorit sa fiu artist doar pentru mine si, ca un rezultat, le ofeream un spectacol celorlalti. 
Imi joc mereu propria viata

La batranete am inceput sa devin un pic constient de modul meu de-a fi, dar nu chiar pe de-antregul, spontaneitatea a ramas principala metoda.
Asta a adus momente memorabile, dar si tot felul de tampenii., poate chiar mai memorabile.

Just Bowling a transformat din temelii comunicarea din bowling, a devenit noua realitate electronica. 

Just Bowling a fost un specatcol, un show, un scandal!

Just bowling & me!

Am revenit la prima dragoste

Adica am revenit la blogul original, din care s-a desprins "just bowling", si care acum revine la origini, adica la scriitura personala, egoista, trufasa.

Cu bowlingul am terminat-o, spre surprinderea multora.
A fost un proces lung, o sastisire care s-a intins pe ani de zile.
A fost ca un tablou cu sute de amanunte minuscule, un soi de Hieronymus Bosch al bowlingului.

Am inteles cam de prin 2009 ca mare scofala ca jucator n-o sa fac, adica n-o sa ies campion mondial si nici prin PBA n-o sa fac mare branza.
Asa ca m-am indreptat spre coaching, spre care m-am aruncat cu capul inainte, full options!

Am cutreierat toata lumea, ca sa studiez,  si am reusit sa-mi potolesc intrucatva setea de cunoastere.
Dupa 11 ani pot sa spun cu mana pe inima ca nivelul de cunostinte si de inteligenta necesar unui antrenor/jucator de bowling nu trebuie sa fie prea ridicat.
Si nici nu e.

Tehnologia are, in general, un rol minor in pregatirea jucatorilor, de aia n-o sa vezi prea multi ingineri implicati.
Lucrurile au inceput sa se schimbe in ultimii 2 ani, de cand cu aparitia lui Specto, unde Or Aviram este guru-ul ingineresc din spatele sistemului.

Aparitia lui Specto  a permis demolarea unor teorii anterioare, cum ar fi L-31, care, ca o culme a prostiei, este inca predata de marile scoli de antrenori, americana si europeana, desi datele culese de Specto arata ca e un  bullshit total.

De unde se vede ca stinta si credinta pot salaslui confortabil in acelasi om, daca omul crede ceva  auzit de la altcineva, iar daca ochii ii spun contrariul, asta nu genereaza nicio tensiune gnoseologica.

In Romania e si mai rau, fiindca e o tara credincioasa, unde mitul e rege.
Aici adevarul este egal cu puterea de convingere.
Aici poti sa spui orice, daca esti convingator, esti Jesus!

Realitatea poate sa fie complet diferita, totusi.
Exemplu: cineva spune ca trebuie sa faci release-ul intr-un anumit fel, cu varful degetelor inspre popice, elevul executa crezand ca face asa, dar roteste degetele lateral pe bila (cum e si normal), lovitura iese perfect, iar elevul e fericit ca a descoperit un antrenor bun!!!
Religia bate stiinta, in Romania!

Si nu numai! Si pe la jucatorii profesionisti, americani sau mai stiu eu de care, nivelul stiintific e la cam la nivelul abacului.

Am avut elevi "stiintifici", care faceau exact ce le spuneam si au reprezentat o adevarata delectare intelectuala. Le spuneam: relaxeaza mana in timpul swingului (conform teoriei pendulului liber), ei relaxau mana si le cadea bila din mana! Ha, ha, ha!

Mi-a placut de Fred Borden, poate cel mai mare antrenor ever.
In primul rand, pentru vorbele lui celebre: "The only rule in bowling is that there are no rules".
Apoi, cand a fost intrebat daca e adevarat ca viteza picioarelor genereaza viteza bilei, el a raspuns: daca ai arunca bila cu picioarele ar fi adevarat, dar o arunci cu mana!

Eu sunt un habotnic al adevarului si al stiintei, un soi de jihadist descreierat, care calca oamenii in picioare, de dragul adevarului. In sens figurat, desigur.

Asa ca am inceput sa ma simt repede inconfortabil in bowling, chiar si pe la cursuri m-am contrat aprins cu cele mai "luminate" minti din bowling, care sustineau, cateodata, niste prostii feroce.

Asta mi-a generat un sentiment de "imigrant", ca si cum eu as fi un soi de Einstein, care aterizeaza intr-un trib care se inchina la idoli. Einstein nu sunt, dar comparatia nu e departe de adevar.

Bowlingul e la nivel de mestesug, in care relatia maestru-discipol functioneaza de minune. 
Si mai functioneaza maimutareala, adica imitarea a ceea ce vezi.
Restul e psihologie si ore de munca.

Daca gasesti pe cineva in care ai incredere si muncesti un milion de ore facand ce-ti spune el, o sa reusesti, indiferent de ce aberatii iti spune.
Important e sa fie convingator.

Daca gasesti unul care chiar stie ce spune, numarul de ore  va fi cu cateva ordine de marime mai mic, dar daca nu e convingator, daca nu are carisma, nu e placut, serviabil, culant samd, mesajul nu trece si colaborarea esueaza.

Pe partea asta eu am o problema, care m-a impiedicat ca devin un "mare" antrenor: sunt alergic la prostie si la prosti!
Si ca sa nu am un singur handicap, mi-e si foarte greu sa fiu "servitorul" unora pe care nu-i plac. Adica vreau sa-mi aleg eu elevii, nu ei pe mine!
Asa ca m-am descurcat de minune cu copii si adolescentii, sunt mult mai comunicativi si maleabili. Poate ca si varsta mea mentala e mai apropiata de a lor, cine stie?

Am rezistat mult in bowling, desi mereu m-am simtit ca un emigrant intr-o tara cu valori complet diferite de ale mele.
Ca sa fie lucrurile si mai rele, m-a mancat in cur sa fac federatie de bowling, sa ma bag in conducerea ei samd.
Acolo m-am inspaimantat de tot, asa ca m-am hotarat sa ma intorc la prima dragoste, spatiul dintre tamplele proprii!

Sa vedem ce aberatii mai clocesc, ca ma pricep la orice, numai la propria mea viata, nu!
Brain, aaa?