Cum arata o despartire

Plecarea mea din bowling e un pic atipica, din mai multe puncte de vedere.
Unul ar fi ca plec, dar ca nu dispar.
Adica continui sa exist, fizic, dar nu mai particip.

Despartirile sunt deobicei insotite de disparitie, ori mori, ori te cari definitiv.

Aici e un altfel de fenomen, te cari doar cu mintea si cu sufletul, dar corpul ti se mai plimba pe acolo. As zice ca e o varianta rara, mai dificil de gestionat.

"Don't look back!" ar trebui ar fie axioma oricarei despartiri de succes!

Invers fata de Orfeu, care a intors capul si si-a pierdut iubita.
Daca vrei s-o uiti, nu intoarce capul!
Altfel urmeaza iar regrete, lacrimi, sex de impacare samd.
Pur si simplu nu functioneaza!

Orfeu au rebours!

Despartirea mea de bowling a produs ceva reactii, mai putine decat ma asteptam, dar foarte surprinzatoare.

Asta mi-a permis sa developez multe dintre relatiile mele cu oamenii din jur (animalele n-au avut reactii, habar n-au despre ce vorbesc eu).

Au fost cativa, la care tineam mult, pe care i-am ajutat multi ani  si au avut o reactie minima sau 0.
Astia m-au deprimat, dar au fost cei mai folositori,  mi-am dat seama ca am luat cea mai buna decizie posibila.

Au fost altii, care au tras de mine, cu energie, cu emotie: nu se poate, hai inapoi!
Cu unii am avut interactii izolate in trecut, dar ei m-au impresionat cat mai mult, mi-au aratat ce efecte mari poti produce la distanta.

Au fost si surprize neplacute, iar astea chiar au fost mari, ca sunt pesimist din fire, e greu sa am surprize negative: unul m-a injurat, iar unul m-a sunat imediat, ca sa-mi preia activitatea, daca tot ma las.

Altul, cu care am colaborat intens ani de zile nu mi-a zis niciun cuvintel. Si e singurul om caruia ii raman dator pentru ajutorul si oportunitatile pe care mi le-a oferit in bowling. Si pentru disputele intense, desigur.

Altul, cu care sunt in relatii predominant negative, care m-a denigrat in public in mod repetat, a fost unul dintre putinii care m-a sunat si singurul care s-a oferit sa ma ajute!!!

Surprize-surprize!

Multi s-au bucurat, mai mult sau mai putin pe fata.
Altii m-au avertizat ca multi se vor bucura.

Unul a pus pariu cu mine ca peste 2 ani sunt inapoi.

Alt aspect este ca nu e o decizie intempestiva, de moment.

Cel mai greu a fost sa explic asta, ca a fost o decizie care zacea in latenta de cativa ani si ca nu e rezultatul a ceea ce se intampla acum prin federatie.

E pur si simplu incheierea unui capitol al vietii mele.
Unul foarte lung, foarte surprinzator si foarte intens.
De succes, as zice.

Not looking back...

Am revenit la prima dragoste

Adica am revenit la blogul original, din care s-a desprins "just bowling", si care acum revine la origini, adica la scriitura personala, egoista, trufasa.

Cu bowlingul am terminat-o, spre surprinderea multora.
A fost un proces lung, o sastisire care s-a intins pe ani de zile.
A fost ca un tablou cu sute de amanunte minuscule, un soi de Hieronymus Bosch al bowlingului.

Am inteles cam de prin 2009 ca mare scofala ca jucator n-o sa fac, adica n-o sa ies campion mondial si nici prin PBA n-o sa fac mare branza.
Asa ca m-am indreptat spre coaching, spre care m-am aruncat cu capul inainte, full options!

Am cutreierat toata lumea, ca sa studiez,  si am reusit sa-mi potolesc intrucatva setea de cunoastere.
Dupa 11 ani pot sa spun cu mana pe inima ca nivelul de cunostinte si de inteligenta necesar unui antrenor/jucator de bowling nu trebuie sa fie prea ridicat.
Si nici nu e.

Tehnologia are, in general, un rol minor in pregatirea jucatorilor, de aia n-o sa vezi prea multi ingineri implicati.
Lucrurile au inceput sa se schimbe in ultimii 2 ani, de cand cu aparitia lui Specto, unde Or Aviram este guru-ul ingineresc din spatele sistemului.

Aparitia lui Specto  a permis demolarea unor teorii anterioare, cum ar fi L-31, care, ca o culme a prostiei, este inca predata de marile scoli de antrenori, americana si europeana, desi datele culese de Specto arata ca e un  bullshit total.

De unde se vede ca stinta si credinta pot salaslui confortabil in acelasi om, daca omul crede ceva  auzit de la altcineva, iar daca ochii ii spun contrariul, asta nu genereaza nicio tensiune gnoseologica.

In Romania e si mai rau, fiindca e o tara credincioasa, unde mitul e rege.
Aici adevarul este egal cu puterea de convingere.
Aici poti sa spui orice, daca esti convingator, esti Jesus!

Realitatea poate sa fie complet diferita, totusi.
Exemplu: cineva spune ca trebuie sa faci release-ul intr-un anumit fel, cu varful degetelor inspre popice, elevul executa crezand ca face asa, dar roteste degetele lateral pe bila (cum e si normal), lovitura iese perfect, iar elevul e fericit ca a descoperit un antrenor bun!!!
Religia bate stiinta, in Romania!

Si nu numai! Si pe la jucatorii profesionisti, americani sau mai stiu eu de care, nivelul stiintific e la cam la nivelul abacului.

Am avut elevi "stiintifici", care faceau exact ce le spuneam si au reprezentat o adevarata delectare intelectuala. Le spuneam: relaxeaza mana in timpul swingului (conform teoriei pendulului liber), ei relaxau mana si le cadea bila din mana! Ha, ha, ha!

Mi-a placut de Fred Borden, poate cel mai mare antrenor ever.
In primul rand, pentru vorbele lui celebre: "The only rule in bowling is that there are no rules".
Apoi, cand a fost intrebat daca e adevarat ca viteza picioarelor genereaza viteza bilei, el a raspuns: daca ai arunca bila cu picioarele ar fi adevarat, dar o arunci cu mana!

Eu sunt un habotnic al adevarului si al stiintei, un soi de jihadist descreierat, care calca oamenii in picioare, de dragul adevarului. In sens figurat, desigur.

Asa ca am inceput sa ma simt repede inconfortabil in bowling, chiar si pe la cursuri m-am contrat aprins cu cele mai "luminate" minti din bowling, care sustineau, cateodata, niste prostii feroce.

Asta mi-a generat un sentiment de "imigrant", ca si cum eu as fi un soi de Einstein, care aterizeaza intr-un trib care se inchina la idoli. Einstein nu sunt, dar comparatia nu e departe de adevar.

Bowlingul e la nivel de mestesug, in care relatia maestru-discipol functioneaza de minune. 
Si mai functioneaza maimutareala, adica imitarea a ceea ce vezi.
Restul e psihologie si ore de munca.

Daca gasesti pe cineva in care ai incredere si muncesti un milion de ore facand ce-ti spune el, o sa reusesti, indiferent de ce aberatii iti spune.
Important e sa fie convingator.

Daca gasesti unul care chiar stie ce spune, numarul de ore  va fi cu cateva ordine de marime mai mic, dar daca nu e convingator, daca nu are carisma, nu e placut, serviabil, culant samd, mesajul nu trece si colaborarea esueaza.

Pe partea asta eu am o problema, care m-a impiedicat ca devin un "mare" antrenor: sunt alergic la prostie si la prosti!
Si ca sa nu am un singur handicap, mi-e si foarte greu sa fiu "servitorul" unora pe care nu-i plac. Adica vreau sa-mi aleg eu elevii, nu ei pe mine!
Asa ca m-am descurcat de minune cu copii si adolescentii, sunt mult mai comunicativi si maleabili. Poate ca si varsta mea mentala e mai apropiata de a lor, cine stie?

Am rezistat mult in bowling, desi mereu m-am simtit ca un emigrant intr-o tara cu valori complet diferite de ale mele.
Ca sa fie lucrurile si mai rele, m-a mancat in cur sa fac federatie de bowling, sa ma bag in conducerea ei samd.
Acolo m-am inspaimantat de tot, asa ca m-am hotarat sa ma intorc la prima dragoste, spatiul dintre tamplele proprii!

Sa vedem ce aberatii mai clocesc, ca ma pricep la orice, numai la propria mea viata, nu!
Brain, aaa?