Cum arata o despartire

Plecarea mea din bowling e un pic atipica, din mai multe puncte de vedere.
Unul ar fi ca plec, dar ca nu dispar.
Adica continui sa exist, fizic, dar nu mai particip.

Despartirile sunt deobicei insotite de disparitie, ori mori, ori te cari definitiv.

Aici e un altfel de fenomen, te cari doar cu mintea si cu sufletul, dar corpul ti se mai plimba pe acolo. As zice ca e o varianta rara, mai dificil de gestionat.

"Don't look back!" ar trebui ar fie axioma oricarei despartiri de succes!

Invers fata de Orfeu, care a intors capul si si-a pierdut iubita.
Daca vrei s-o uiti, nu intoarce capul!
Altfel urmeaza iar regrete, lacrimi, sex de impacare samd.
Pur si simplu nu functioneaza!

Orfeu au rebours!

Despartirea mea de bowling a produs ceva reactii, mai putine decat ma asteptam, dar foarte surprinzatoare.

Asta mi-a permis sa developez multe dintre relatiile mele cu oamenii din jur (animalele n-au avut reactii, habar n-au despre ce vorbesc eu).

Au fost cativa, la care tineam mult, pe care i-am ajutat multi ani  si au avut o reactie minima sau 0.
Astia m-au deprimat, dar au fost cei mai folositori,  mi-am dat seama ca am luat cea mai buna decizie posibila.

Au fost altii, care au tras de mine, cu energie, cu emotie: nu se poate, hai inapoi!
Cu unii am avut interactii izolate in trecut, dar ei m-au impresionat cat mai mult, mi-au aratat ce efecte mari poti produce la distanta.

Au fost si surprize neplacute, iar astea chiar au fost mari, ca sunt pesimist din fire, e greu sa am surprize negative: unul m-a injurat, iar unul m-a sunat imediat, ca sa-mi preia activitatea, daca tot ma las.

Altul, cu care am colaborat intens ani de zile nu mi-a zis niciun cuvintel. Si e singurul om caruia ii raman dator pentru ajutorul si oportunitatile pe care mi le-a oferit in bowling. Si pentru disputele intense, desigur.

Altul, cu care sunt in relatii predominant negative, care m-a denigrat in public in mod repetat, a fost unul dintre putinii care m-a sunat si singurul care s-a oferit sa ma ajute!!!

Surprize-surprize!

Multi s-au bucurat, mai mult sau mai putin pe fata.
Altii m-au avertizat ca multi se vor bucura.

Unul a pus pariu cu mine ca peste 2 ani sunt inapoi.

Alt aspect este ca nu e o decizie intempestiva, de moment.

Cel mai greu a fost sa explic asta, ca a fost o decizie care zacea in latenta de cativa ani si ca nu e rezultatul a ceea ce se intampla acum prin federatie.

E pur si simplu incheierea unui capitol al vietii mele.
Unul foarte lung, foarte surprinzator si foarte intens.
De succes, as zice.

Not looking back...