N-am trantit usa destul de tare?

Plecarea mea a fost oarecum cu scandal, fiindca am dezvaluit nenorociri prin federatie si apoi m-am carat.
Multi m-au acuzat ca am agitat apele si apoi am lasat un dezastru in urma.

Viziunea mea e un pic diferita.

Federatia asta s-a facut fiindca eu mi-am dorit asta intr-un mod monstruos si am actionat in consecinta.
Am fost ca un nebun  care si-a urmarit obsesia pana la capat, dupa ce altii, inaintea mea, au esuat in mod repetat.

Dar, la un moment dat, am detonat o bomba informationala care a facut ca bowlingul sa fie dat afara din federatia de popice si sa ne putem face propria noastra federatie. Bomba continea multe probleme financiare, in esenta.

Apoi lucrurile au luat-o pe alt drum, diferit de cel propus de mine.  Oferta mea a fost sa tin 2 ani federatia gratis, pana accesam fonduri MTS, dar a fost declinata, cluburile au hotarat ca altii sunt mai potriviti sa conduca bowlingul.

Realizarea federatiei, ca atare, a fost facuta de altii, in principal de colega noastra, jurista.

Nu am fost prea suparat, fiindca am putut sa raman independent, sa joc, sa construiesc jucatori si echipe samd.
Faceam ce-mi placea, fara stresul de a fi liderul care-si ia toate injuraturile si scuipaturile (cam asa e la noi).

A fost o perioada de 3-4 ani in care am tot sperat sa vina copii din spate, sa existe o mica speranta. Au venit cativa copii talentati, dar nu chiar top.
Dupa mondialele feminine 2017 eram deprimat, fiindca stiam ca nu trebuia sa ne ducem acolo, ca riscam sa fim ultimii, dar am cedat rugamintilor prietenilor.

M-am bucurat enorm, la inceputul lui 2018, cand presedintele a reusit sa acceseze bani de la buget, era un balon de oxigen! 
L-am sprijinit neconditionat pe presedinte, era un erou!

Asta a durat vreo 3 luni, pana cand am inceput sa observ chestii.
Intai a trebuit sa imprumut federatia, apoi banii nu mi-au venit inapoi la timp, iar, mai apoi, cheltuielile pareau facute discretionar si fara noima.

Prin mai au inceput tensiunile, cand presedintele insista ca trebuie sa trimitem lot de 6 fete, desi era clar ca nu aveam destule jucatoare decente; ca trebuie sa facem niste openuri pentru care nu aveam buget; ca trebuie facute tabere pentru copii, dar s-a rzgandit samd. 
Parea ca am intrat intr-o zona nebuloasa, de haos.

Ceea ce m-a deranjat enorm a fost ca la turneul din septembrie, de la Poiana, in loc sa le dea juniorilor cupele de la B si banii, a ales sa le faca morala: le reprosa ca nu au pic de respect fata de federatie, ca el a facut multe pentru ei, iar ei nu stau pana la sfarsitul concursului.
Adevarul era ca  se intarziase foarte mult, iar unul dintre copii unul pierdea trenul, iar celalalt oricum ajungea foarte tarziu acasa si mai avea si teme.

In plus, formatul era cu eliminare succesiva, cei de la B nu aveau finala separata, dar de asta nu-si daduse seama domnul presedinte decat cand a constatat ca are 8 jucatori ramasi si 16 diplome de acordat...
Si a inceput sa tipe la bietii copii, de fata si cu parintii.

Atunci mi-am dat seama ca o luase razna. 
Ulterior a inceput sa tipe la multi altii, le facea reprosuri, le inchidea telefoanele samd. 
Parea o atitudine care depasea comportamentul normal.

In octombrie, cand (in fine) s-a facut Adunarea Generala, am disperat brusc, cand am vazut ca fostul secretar de la popice concureaza pentru aceeasi pozitie la bowling.
Ala ne contrase si ne umilise mereu cat a fost la popice, plus ca era un tip obedient.
Mi se parea ca lucrurile devin dubioase, urma sa se formeze un binom discretionar.

De nervi, si la rugamintile prietenilor (iarasi), am hotarat sa candidez si eu.
Si, spre surpriza mea, am fost ales!

Atunci m-am gandit ca e momentul sa punem federatia pe un fagas normal, sa respectam statutul, sa ne organizam, sa facem regulamente acolo unde nu sunt, sa fie o implicare si o decizie colectiva.
Am impus disciplina financiara, am pornit campionatul in timp record, sedinte peste sedinte de BF, unde s-au luat decizii colective,  parea ok.  
Procese verbale online, transparenta totala!
Miros de revolutie!
Toata lumea a reactionat pozitiv, toti si-au platit taxele la termen, comisiile au inceput sa se completeze si sa lucreze in mod sustinut, cu proceduri, formulare samd.

Totul bun si frumos, pana am luat la puricat actele din urma, unde era dezastru. 
Asta desi la cont nu am avut acces deloc, iar la extrasele de cont doar din octombrie incolo. 
Presedintele tinea cu dintii de ele!

Conform statutului, eu eram responsabil pentru activitatea operativa a federatiei, inclusiv cea financiara si legala. 
Presedintele are atributii mai ca Iohannis asa, cu rol de reprezentare, nu executiv.
Iar secretarul cam ca Veorica, cu guvernarea.
Doar ca eu nu sunt Veorica, eu am mustata!

Ceilalti au avut probleme in a accepta ce e scris negru pe alb in statut (portocaliu pe alb, pe siteul federatiei), despre rolul secretarului.
Toti credeau ca e o doar o problema personala intre mine si presedinte.

Suspiciunea a durat pana am facut o analiza  a actelor de pana atunci, unde am constatat o gramada de probleme,  incalcari ale statutului si mari probleme financiare.
Nu exista niciun PV al BF in tot anul 2018, desi e prevazut in statut!!!!
Niciun arbitru nu a semnat vreodata vreun contract sau stat de plata si nu s-a platit niciun impozit pentru niciunul.
Nu exista nicio incasare evidentiata in casa pentru niciunul  dintre cel 3 openuri din vara, desi in Bucuresti am si semnat contracte de sponsorizare a federatiei, pentru cuantumul taxelor de intrare.
Eram si in incetare de plati, datoriile depaseau disponibilul (si acum suntem la fel).

Au inceput sa realizeze, putin cate putin, ca e nu e chiar o chestiune de ignorat, ba chiar ca e groasa rau.
Ce gasisem in finantele de la popice era o gluma proasta, fata de ce era la noi.

Am sustinut, cu probe, ca Presedintelui trebuie sa i se ceara demisia. 
N-au vrut si au imbracat-o intr-un vot de neincredere. 
Zero valoare.

Am propus, si s-a votat, ca sa ne intrerupem salariile in 2019, fiindca federatia nu putea sustine salarii din fonduri proprii si nimeni nu a aprobat niciodata asa ceva.
Eu mi-am cerut concediu fara plata, presedintele nu. 
Ne sfida pe fata.

Era clar ca nu ajung la nicio concluzie nici cu boardul, nici cu presedintele.

Mi-am dat seama ca poate facusem o greseala majora, am facut federatia doar dintr-o ambitie personala prosteasca, cluburile nu erau pregatite sa-si duca singure o federatie.
Aveau nevoie de un tatuc, care sa le conduca! 
Sau de o mamuca.
Iar ele sa doarma linistite.

Asa ca am hotarat sa plec, oricum eram uzat si deprimat de mai multa vreme, nu vedeam nicio perspectiva sportiva si nici organizationala.
Cel putin nu in viata asta.

In plus, nu-mi mai permit sa cheltui niciun leu pentru bowling, voi avea doua fete studente in strainatate.

M-am bucurat, totusi, cand am auzit ca boardul a hotarat sa convoace  Adunarea Generala, sa se rezolve problemele si, eventual, sa demita presedintele.

Parea ca, in sfarsit, federatia intra pe fagasul ei normal, cluburile isi vor lua destinul in mana lor.

Da sa vezi chestie, lipsa cojones, nimeni nu mai vrea sa semneze convocarea, ca poate ramanem fara buget de la stat, ca  a intrat presedintele in greva, ca nu mai face nimic, ca nu mai depune dosarul daca nu-l imbunam, ca hir si mir...

In prezent, presedintele e inactiv, nu s-a prezentat la sedinta de BF, nu mai face plati, de aceea la ultimul turneu arbitrul a ramas neplatit, nu mi-a platit salariul pe decembrie, desi banii de la minister au intrat de anul trecut.

Timp de 3 ani nu am avut buget, pana anul trecut, cand am avut.
Iar anul trecut s-a ales praful de el,  am ramas si cu datorii, banii-s ochiul dracului, nu? 
Ar mai fi fost nevoie de management si de control, desigur.
Adica am fi avut nevoie de o organizatie functionala, nu de un tatuc care zbiara la copii!

Bowling gratuit?
Adica vreo mie si ceva de lei pe luna de sala?
Nu pot sustine salile/cluburile asa ceva? 
Ca e singurul lucru care a contat, cu adevarat, in 2018.
Aia e singura diferenta dintre 2018 si restul anilor, fara buget MTS.

Eu am plecat trantind usa, in speranta ca voi trezi locatarii din somn.
Inca nu stiu daca am trantit-o destul de tare...

Din intelepciunea populara

conversatie la terasa, in Bucuresti, intre oameni tineri, in jurul a 30 de ani:

- "Ce se intampla pe 19, il alegem pe altul?
- Noo, votam numai daca sa plece asta sau nu
- Cine, Chiorul?
- Da
- Sa plece, sa mai fure si altii!"

Cam asta e nivelul la care e perceputa realitatea politica romaneasca: e locul in care se fura!
Greu de contestat.

si asta e democratia, in care  toti adultii au drept de vot, indiferent daca au 18 sau 100 de ani, daca sunt educati sau nu, daca sunt interesati de politica sau nu etc.
e miraculos care sunt argumentate voturilor unuia si altuia: e betiv, e chior, fi-sa e analfabeta, sau siliconata in buze, a furat flota etc.

discutii despre legi, constitutie, dictatura, alea sunt pentru 1 la mie din populatie.

de aia am rezistat asa mult sub toate ocupatiile, intr-un anonimat total: eram  adanc preocupati sa vietuim, nu sa valorizam.
civilizatia bazata pe meritocratie e un film SF, care ruleaza prin America.

noi suntem o adunatura de fosti, actuali sau viitori tarani, indignata de catre o mica grupare de intelectuali isterici.
din ce in ce mai putini, desigur.
fiindca bac-ul se ia din ce in ce mai greu, in zilele noastre.
poate o sa ajunem sa avem mai multi "doctori" decat bacalaureati.
in politica se poate orice.