marți, 28 aprilie 2009

Cum mi-am reglat somnul

cred ca n-am mai dormit 6 ore neintors de cativa ani.
multi.
sa va spun ce-am facut:
in primul rand am plecat din Bucuresti. 
m-a invitat un Prieten, printre putinii.
pe la deal, dupa Fieni, pe dreapta.
intr-o livada cu meri era ascuns un hotel.
sau un ranch, sau cum vreti voi sa-i spuneti.
acolo era Raiul!
eram aproape sigur de asta.
meri de jur imprejur, cai murgi pascand agale printre ei plus un iaz cu podet.
si oameni invizibili si draguti.
asadar Raiul.
mai putin centrala termica care mergea ca focul Iadului. 
cred ca erau 40 de grade in camera.
mai trebuia slefuit putin conceptul Raiului la Valea cu Meri.
oricum e de vanzare, aproape moca.
am dormit cam doua ore in reprize de 5 minute.
asta fiindca caloriferele erau imposibil de inchis si am deschios usa de la balcon.
temperatura a scazut brusc la 39 de grade.
nu stiu ce ardeau oamenii aia in centrala, credeam ca doar uraniul poate sa dea atata caldura.
dimineata la 7 in picioare, evident dupa alcool, tutun si nesomn din motive diabolic de calduroase.
la 9.30 incepea turneul de bowling in Bucuresti.
asta-mi mancase ficatii toata saptamana, ungerea fluctua zilnic si intra-day (ca la bursa).
ma simteam ca un Don Quijote natarau (pleonasm?).
incepand de vineri bowlingul incepuse sa-mi provoace bucurii.
ma calificasem in finala in mod neasteptat si chiar incepuse sa-mi placa jocul, nu se mai infratea cu nevrozele.
ce sanse ai sa joci bine cand esti nedormit si proaspat venit de pe drum?
aproximativ zero.
logica a fost rapusa de data aceasta.
bucuria a facut punte de vineri peste sambata si mi-a inseninat duminica ploioasa (aveam s-o aflu mai pe seara, cand am iesit din sala).
in mod suspect am stat concentrat de pe la noua pana pe la doua.
am progresat dintr-un tur in altul si in altul...
la un moment dat a inceput sa ma doara un picior.
apoi am calcat intr-o balta (lucru grav, se duce dracului talpa pantofului)
si alte mici problemutze.
sfarsitul previzibil, dar onorabil, nu m-a prostdispus, ca altadata.
desi venisem sa castig. 
locul 7 ar fi putut sa ma supere, nu era aproape de ce credeam.
totusi fericirea imi dadea tarcoale.
ma simteam bine in pielea mea.
dupa un an si jumatate de cand m-am apucat de bowling eram multumit de cum am jucat.
un an si jumatate de antrenamente si-au luat zborul de pe umerii mei.
m-am simtit liber si fericit.
am dormit neintors 6 ore.
iar azi n-am jucat.
tocmai dadusem o tura prin Rai!

2 comentarii:

  1. Deci... Multi ar spune ca pregatirile tale pentru finala sunt indeale.... Stiu ca la moment dat si Pete Weber avea aceeas tactica. Stii ce e? Faptul ca nu te astepti la prea multe cand esti in starea aia. Si atunci iti iese. Pentru instructiunii mai amanunte poti vizita o manastire de buddisti zen. Ca ei o explica cel mai bine...

    RăspundețiȘtergere
  2. am constatat des ca atunci cand esti "praf" dai ce-ai mai bun din tine.
    poate fiindca se esentializeaza totul, intelectul nu mai intervine, ramane un automatism de robot fericit cu repetita neganditoare.
    cine poate stii cand te viziteaza fericirea?

    RăspundețiȘtergere