sportul, viata grea

Am trait una din cele mai mari dezamagiri din viata mea sportiva. Poate doar moartea lui Senna m-a afectat mai mult, desi nu eram direct implicat.
dar simteam ca face parte cumva, in mod misterios, din mine. 
empatie de fan.
n-am fost niciodata dezamagit atunci cand stiam ca am facut tot ce puteam. incercam sa dau ce am mai bun si rezultatul depindea de ceilalti.
si azi am facut la fel.
am jucat prost, tocmai fiindca m-am implicat prea mult. 
arbitrasem inainte, tineam legatura cu Constanta, ca sa ne transmitem rezultatele, mai stateam de vorba cu un posibil elev etc
prea incarcat procesorul.
n-am intrat in tunelul de concentrare decat in jocul 4.
am ratat monstruos la spare, am dat splituri incredibile din pocket si pistele iarasi au hotarat ele (sau porcaria aia de masina care nu spala cum trebuie) ca e cazul sa se comporte original.
de fapt, de cand am vazut desenul ungerii, am zis ca n-or sa fie mai mult de 2-3 medii de 200.
a fost una.
am reusit sa dau 165 cu 6 strikeuri si fara ratare. 3 splituri cu broderie strike-split, strike-split , strike split.
stiam ca va fi cut-ul in jur de 180, putin sub.
m-am agatat cu dintii sa fac 178 si daca as fi reusit as fi fost in finala.
nu mi-a iesit -177,33.
media pare ridicola pentru cine nu stie nimic de bowling.
n-o sa inteleaga nici cum a dat PBA-ul 150 si 160 la mondiale, pe ungeri pe care nu le stia.
fiindca in bowling ungerea e aproape totul.
dupa ce s-a terminat, am aflat ca la Constanta era alta ungere, aceeasi de un an incoace. 
ulei putin pe 18 picioare(!!!) cu buffer pana la 40.
uscata, buna pentru jucatorii de drept.
adica drept, cu plastice aruncate ca la popice.
ceva ce nu mai vezi nicaieri prin lumea moderna a bowlingului.
de aceea se hotarase ca la semifinale si finale sa avem o ungere diferita, sa testam jucatorii.
nu s-a putut sau nu s-a vrut.
sau amandoua.
si am participat la doua competitii diferite, una la Bucuresti si una la Constanta.
unii cu ulei si unii fara.
ce conteaza, doar e sport, nu-i ceva important.
sau nu?