Credinta fara religie

De cate ori ati auzit expresia: “ cred, dar nu prea merg la biserica”?
Sau alte variante: ” sunt credincios, dar nu practic”, cred in Dumnezeu, dar nu cred in biserica” etc ?


Cu siguranta multi dintre cei care raspund asa sunt de fapt atei, agnostici, credinciosi simulati, rationalisti, nihilisti, anarhisti sau apartin ideatic unor zone in care credinta in divinitate nu are un rol important.

Aceste categorii nu ma intereseaza.


Ma intereseaza cei care simt, prin consecinta cred, ca exista Dumnezeu, dar nu sunt convinsi de niciuna dintre religii.
Cred in Divin, dar nu cred in sistem.
Sunt credinciosi, dar nu sunt religiosi.


Eu sunt un astfel de om.

Religiile, ca sisteme ale credintei, sunt pentru mine supuse esecului.

Religia este doar transformarea industriala a credintei pentru masele largi.
Credinta este supusa unor prelucrari, pornind de la formele primitive - miturile, trecand prin sfinte scripturi, sau sfinte oralizari ale miturilor, ulterior transcrise.

Cronologia religiilor ar putea fi sumarizata vulgar cam asa:


- Geneza- asociata cu un eveniment sau un om miraculos, ori cu geneza insasi
- mitizarea Genezei
- raspandirea sau sacralizarea faptelor initiale - oral sau scris
- initierea primara (botezare)
- definirea teoretica a sistemului: axiome, precepte si forme specifice, ritualuri, cutume, alegerea unor simboluri si “vehicule”- profeti, sfinti - care ilustreaza sau confirma constructia
- reglementarea apodictica a vietii de zi cu zi- sistem religios de trai
- initierea secunda - taina sacralizarii ca “raspandac autorizat”- preot, guru, imam, rabin etc
- creearea suprastructurii de putere - organe de conducere, proprietati, delimitarea si intarirea influentelor
- colonizarea cat mai multor oameni si teritorii
- interactiunea cu celelalte credinte: razboi


Orice religie se termina cu crime in numele ei.

Iar eu prefer sa iubesc Creatorul, nu ucigasul.

Nu am nevoie de un sistem sofisticat ca sa-mi spui ca trebuie sa-i omoram pe cei care ne ataca.
Nu trebuie credinciosul sa omoare necredinciosul, religiosul sa omoare alt religios!


E o complicatie teoretica prea mare, e nevoie doar de ura si de hormoni.

Ortodocsii cica nu au crime pe constiinta.

Zau?

si Stefan cel Mare si Sfant in numele cui ucidea turci si polonezi si moldoveni?
Nu in numele credintei?


De ce sunt capele pe toate fronturile si in toate armatele?


Prefer credinta solitara, neasociata religiei.

Prefer sa mananc natural, nu la fast-food-ul credintei.

Prefer credinta, nu religia.

Oricat de paradoxal si fals ar suna.


Acum un an un popa e fost nemultumit ca i-am dat prea putini bani la parastasul lui tata.

Criza, monser!


Cititi aici si ingroziti-va!

sau lamuriti-va: victimele religioase pot fi numarate!