De cate ori ati auzit expresia: “ cred, dar nu prea merg la biserica”?
Sau alte variante: ” sunt credincios, dar nu practic”, cred in Dumnezeu, dar nu cred in biserica” etc ?
Cu siguranta multi dintre cei care raspund asa sunt de fapt atei, agnostici, credinciosi simulati, rationalisti, nihilisti, anarhisti sau apartin ideatic unor zone in care credinta in divinitate nu are un rol important.
Aceste categorii nu ma intereseaza.
Ma intereseaza cei care simt, prin consecinta cred, ca exista Dumnezeu, dar nu sunt convinsi de niciuna dintre religii.
Cred in Divin, dar nu cred in sistem.
Sunt credinciosi, dar nu sunt religiosi.
Eu sunt un astfel de om.
Religiile, ca sisteme ale credintei, sunt pentru mine supuse esecului.
Religia este doar transformarea industriala a credintei pentru masele largi.
Credinta este supusa unor prelucrari, pornind de la formele primitive - miturile, trecand prin sfinte scripturi, sau sfinte oralizari ale miturilor, ulterior transcrise.
Cronologia religiilor ar putea fi sumarizata vulgar cam asa:
- Geneza- asociata cu un eveniment sau un om miraculos, ori cu geneza insasi
- mitizarea Genezei
- raspandirea sau sacralizarea faptelor initiale - oral sau scris
- initierea primara (botezare)
- definirea teoretica a sistemului: axiome, precepte si forme specifice, ritualuri, cutume, alegerea unor simboluri si “vehicule”- profeti, sfinti - care ilustreaza sau confirma constructia
- reglementarea apodictica a vietii de zi cu zi- sistem religios de trai
- initierea secunda - taina sacralizarii ca “raspandac autorizat”- preot, guru, imam, rabin etc
- creearea suprastructurii de putere - organe de conducere, proprietati, delimitarea si intarirea influentelor
- colonizarea cat mai multor oameni si teritorii
- interactiunea cu celelalte credinte: razboi
Orice religie se termina cu crime in numele ei.
Iar eu prefer sa iubesc Creatorul, nu ucigasul.
Nu am nevoie de un sistem sofisticat ca sa-mi spui ca trebuie sa-i omoram pe cei care ne ataca.
Nu trebuie credinciosul sa omoare necredinciosul, religiosul sa omoare alt religios!
E o complicatie teoretica prea mare, e nevoie doar de ura si de hormoni.
Ortodocsii cica nu au crime pe constiinta.
Zau?
si Stefan cel Mare si Sfant in numele cui ucidea turci si polonezi si moldoveni?
Nu in numele credintei?
De ce sunt capele pe toate fronturile si in toate armatele?
Prefer credinta solitara, neasociata religiei.
Prefer sa mananc natural, nu la fast-food-ul credintei.
Prefer credinta, nu religia.
Oricat de paradoxal si fals ar suna.
Acum un an un popa e fost nemultumit ca i-am dat prea putini bani la parastasul lui tata.
Criza, monser!
Cititi aici si ingroziti-va!
sau lamuriti-va: victimele religioase pot fi numarate!
Imi doresc de mult sa scriu un articol asemenator cu al tau, pentru ca iti impartasesc parerile. Dar eu sunt mai pornita si incrancenata, pentru ca am fost "indoctrinata", si din cauza asta as sfarsi prin a-mi revarsa furia si n-as reusi sa redau asa frumos si "pasnic", cum ai facut tu.
RăspundețiȘtergeream citit si eu cate ceva de la tine si mi-a placut.
RăspundețiȘtergeream ajuns prin Bogdan D.
e o problema grava, dar nimeni nu are curajul sa "o trateze".
secularizarea averilor manastiresti a fost considerata o mare reforma a sec. XIX, dar retrocedarile proprietatilor bisericesti sunt la moda in sec XXI...
toata lumea(sau aproape toata lumea) stie k religia k institutie e diferita de sentimentul religios, dar cu toate astea aproape nimeni nu il cauta si asta pentru ca am iesit din" cercul de incredere " al umanului, al comunitatii si al impart(as)irii... si asta se agraveaza pe secunda ce trece.
RăspundețiȘtergeretotusi una este sa te dezici de organizare si institutionalizarea credintei si alta e sa refuzi sa crezi k exista sau au existat sfinti adevarati care au tinut vie milenii de'a rindu' credinta. e ceva absolut necesar sa fie intrucitva centralizata si organizata evlavia de masa, fie ea de origine crestina, mozaica ,sau shamanic-indo-americana, dak vrei. caci credinta comuna uneste si duce la comunicare, cumenicare si astfel la iluminare. altfel sentimentul credintei se dilueaza de la o generatie la alta si nu mai ramine decit o nevoie a lui, neimpartasita si care urla surdo-aducator inexplicabil de depresie si sinucidere spirituala. suportul credintei mele este religia in care m am format k om religios. problema, din punctul meu de vedere, este k in astfel de civilizare, de orinduire k a noastra, unde Nordul nu mai stie nimeni unde este, unde criteriile de evaluare se schimba de la o secunda la alta... si alegerea este din ce in ce mai grea. si marele pacat este sa crezi k ai ales dezicindu te de tot si toate. e mai greu sa cerni, sa observi cu RABDARE unde sunt adevaratele revelatii si oamenii cu har care apartin unei religii... dar te asigur k ei exista si multi sunt mai aproape decit crezi...iar traditia tine de un ritual intim de curatenie care ne face puntile de comunicare cu DIVINUL mai fluente. sa facem dar diferenta intre sentimentul religios si religie pe de o parte si sentimentul de putere ce se declanseaza in inaltii demnitari bisericesti pe de alta. deci intre CARTEA SFINTA si EDICTE. intre tarie si putere. intre dragoste si propovaduirea ei ... si shantajul sentimental in masa...
cu dragoste de frate, al tau ioan
si mai e ceva, omule.... omul ala care ti a cerut mai multi bani a invatat niste ritualuri, a invatat niste reguli de le zice pe gura si se foloseste de asta ca orice om care a invatat ceva la o facultate sau vreo meserie, iar el e om, nici mai mult si nici mai putin evlavios sau cuprins de sfintenie decit veunul dintre noi....confuzia e la noi. noi alegem sa cautam dramul de sfintenie in cel ce ne indeamna la ea... sa cercetam unde de fapt nu e de cercetat si nici de judecat. ai intilnit un meschin intr un moment nefericit de a dreptul. dar crede ma k la schitul darvari, unde merg eu, de cind staretul a ales viata civila, plecind din institutia bisericii si angajindu se ceva pe la mitropolie(si care este un om cu totul special), vorbesc mai mult cu calugarii din rang inferior si in ei gasesc rezonanta. e k in societatea in care traim... cei cu vocatie stau ascunsi, dar asta nu inseamna k ei nu exista. e de datoria noastra sa ii aducem in fata. de aceea se spune "da puterea celui ce nu o vrea"
RăspundețiȘtergeretot ioan, tot al tau :)
sunt de acord cu tine, in principiu.
RăspundețiȘtergerepreotul ala n-a avut o zi proasta, are AUDI A6.
ca si ceilalti 2 din aceeasi parohie.
ar putea fi numita "Parohia A6"!
dar nu-l foloseste niciodata in timpul "serviciului",trebuie sa il plimbi tu cu masina ta.
dar eu incerc sa duc discutia intr-un plan superior.
cati oameni cred fara sa aiba nevoie de religie, fara sa "corporalize" credinta, fara sa utilizeze imagistica, simbolistica, patristica samd?
cati poarta credinta ca pe o camasa perfect lipita de piele,pe care nu o poti deosebi de pielea insasi, de aerul pe care-l respiri?
cati rezista fara o "imagine" a lui Dumnezeu?
poate matematicienii au experienta destula si mijloace sa descrie ceva, fara sa "vizualizeze" sau sa "corporalizeze".
dar e necesar un grad de abstractizare foarte inalt...
si asta tine de limitele umanului pe care suntem datori sa le intuim, imagina, caci de atins sau depasit nu o vom face niciodata... poate doar in clipa trecerii... cine stie :)(
RăspundețiȘtergereasta imi aminteste de un crez de al meu (apropos de credinta personalizata, haha), si anume ca voi trece dincolo exact in momentul in care voi savirsi ceva perfect...fie el si actul de a muri sau un banal stranut pe scena. ceva care prin perfectiunea sa sa declanseze katarzis intr o alta persoana si sa o lumineze... intr un fel!? mult prea mult pentru imaginatia mea sa identific ce anume, dar ma pregatesc pentru asta cit pot si eu mai bine :)))
nu stiu citi sunt care fac ce zici tu mai sus. poate multi, poate putini, dar incercarea de a i identifica ma pune oarecum in postura de a i juceca pe ceilalti si asta incerc sa nu fac, desi...
eu imi ascund obiectul cercetarii, al judecarii si al credintei. poate matematica inalta nu o face, desi cred ca acolo, in sferele inalte ale cunoasterii adimensionale(te) de fapt se deschid necunoscute la putere :)) si asta e minunat
cu bucurie, ioan
Salut Vali.Pot sa-ti spun ca si eu sunt de aceiasi parere,oamenii fac confuzie intre credinta si religie.Si nu numai!Intre posesivitate si dragoste,inca un exemplu puternic de confuzie.Sunt un om care nu crede intr-o religie anume ci aduna informatiile din fiecare,pun cap la cap si vad Divinul.Nu aleg o bucata din puzzle pentru a cunoaste Creatorul,pe Dumnezeu ci folosesc fiecare "bucata de puzzle" care ma poate ajuta sa vad Intregul. :) Religia pentru mine,e ca un fir de nisip ce-mi sta in palma gata sa fie suflat de vant. :) Credinta...o poate vedea numai Unul,nu ma risc sa cad in pacatul primordial,al mandriei. :)
RăspundețiȘtergere