Pasiunea ca motivatie

Am norocul sa am ceva timp liber si pot astfel sa-mi intorc ochiul mintii spre interior, intr-un efort de autoreflectie prelungit.Viata mi se desfasoara ca un film al mintii si sufletului si sunt propriul meu spectator. O viata nici mai buna, nici mai rea decat a altora, cu multe zone interesante, cu unele mai obscure, cu reusite si esecuri. 
Ca intr-un film ce merita vazut, intriga e cea care pasioneaza. Si care-i intriga? Firul rosu al povestii este chiar mersul inainte al rotii timpului, de la o zi alta, de la un anotimp la altul, an dupa an, dupa an, dupa an...

Oare ce-i mai important in viata? Oare ce-i mai important in viata mea? 
Dar in a altora?

Stateam de vorba deunazi cu un prieten actor, care era un pic ingrijorat ca viata lui se felia in 4 parti importante si nu credea ca le poate face bine pe toate, din lipsa de timp si de energie. 
In plus se concurau intre ele si intru el, fiecare cerandu-si partea. 

Fara sa vreau m-am trezit ca aveam un raspuns : fa ceea ce crezi ca-i mai important, lucrul de care sa fii mandru, pe care ti-l doresti cel mai mult, chiar cu riscul de a le vitregi pe celelate. 
Fa ceea ce te pasioneaza cel mai tare, lucrul in care crezi cel mai mult, du-te acolo unde crezi ca esti cel mai bun. 
Urmeaza-ti vocatia! 

I-am povestit despre profesorul de fizica pe care l-am avut in liceu, Iulian Chelu. Faceam si fizica cu el, chiar foarte bine, dar mai ales ne invata sa gandim, despre fizica, despre noi si despre lume. 
Intr-un fel era un apostol motivational, era ce-l care-ti spunea: cunoaste-te pe tine insuti, cunoaste lumea si ia decizii in cunostinta de cauza. 
Alege ceea ce e mai potrivit pentru tine. 
Fizica e doar o poarta spre viitorul tau, dar mai sunt si altele.

Ioan, prietenul meu nu a avut un astfel de profesor si si-a urmat vocatia tarziu, cu o intarziere de 4 ani. 
Foarte mare intarziere, mai ales la varsta tineretii, cand timpul fuge impresionant, fiecare secunda e plina de revelatii si de senzatii, totul e nou si plin, timpul are o nerabdare si o importanta infinita. 

Aproape imediat Ioan a gasit proiectul esential al secundei, orei si anului urmator: un nou rol, fiindca am uitat sa va spun ca prietenul meu e actor, foarte talentat dealtfel.

Seara am avut alta surpriza: aveam pe mes un alt prieten deprimat - Horia. 
ce se intampla?
bani, femei, job, totul la pachet. 
Pai, parca-ti mergea bine pizzeria, deci bani si job ok.
eee, nu e chiar asa, tipa in mine dorinta sa mai joc ceva, doar sunt actor... 
hoopa, azi e ziua lor, cand sunt toti deprimati. 
pai bine - zic- dar nu te opreste nimeni sa faci ce-ti place, fuck the pizza, fuck the girls, love Hamlet! 
si-a revenit instant - nu vrei sa vii sa ma vezi intr-o piesa noua?

Sigur ca da, dar cel mai important rol e cel din propria ta viata, din propriul tau film. 
Cunoaste-te pe tine insuti ("gnothi se authon"- Socrate), cunoaste viata si fa ce-ti place, fara regrete. 
Fa ce te pasioneaza mai tare, fara priviri inapoi, implica-te total! 

acesta e motivatia ultima!