Dom Barett & Stu Williams
Or Aviram
ROMANIA
vineri, 5 iunie 2009
joi, 4 iunie 2009
Calificarile din Danemarca pentru dublu si trio
s-au jucat 6 jocuri- 3 pe scurt si 3 pe lung.
fiecare jucator are in dreptul lui s sau l, in fuctie de pista pe care a inceput.
dublurile s-au stabilit asa- primii doi, urmatorii 2, si ultimii 2, fiindca au fost si compatibili ca trase.
astfel:
Romania1: Vali Fatu-Romeo Gagenoiu
Romania 2: Catalin Gheorghe-Vicky Pravat
Romania 3: Marius Piticariu- Bebe Ioancea
miercuri, 3 iunie 2009
marți, 2 iunie 2009
Lotul Romaniei
de sus in jos si de la stanga la dreapta: Bebe Ioancea, Catalin Gheorghe, Vali Fatu, Mihai Pavel, Vicky Pravat, Vali Piros, Marius Piticariu, Romeo Gagenoiu.
fotograf Viorel Pavel.
copyright Vali Piros
duminică, 31 mai 2009
sâmbătă, 30 mai 2009
Campionul Romaniei in 2009 la seniori este:
VALI FATU!
Constantenii au dominat intrecerea, singurii care le-au tinut "piept" au fost Bogdan Obada, care a ramas pe primul loc pana la sfarsitul jocului 6 (datorita mediei mari de intrare in finala) , dar a terminat pe 4, si Gabi Deaconu, care a cedat in ultimele trei jocuri, terminand pe 5.
Datorita unor probleme familiale Bogdan Obada s-a retras din lotul national (de ieri dimineata) si locul lui a fost luat de Bebe Ioancea, ca fiind cel mai bun jucator al momentului ce nu face parte din lot.
ca fapt divers: titlul s-a decis la mai putin de o popic, daca dadea Bebe cu unul in plus era el campion si nu Vali Fatu.
egalitatea era exclusa!!!!!
joi, 28 mai 2009
marți, 26 mai 2009
duminică, 24 mai 2009
Cele mai bune echipe din tara
Campionii - Amica
Vicecampionii - Elcomex
Cele mai bune echipe din tara- fac parte din ele 6 membri ai loturilor nationale
Bucuria victoriei
campioana este AMICA!!!
AMICA: Marius Piticariu, Odette Piticariu, Romeo Gagenoiu, Raluca Gandac, Alexandru Gandac
recorduri ale play-off-ului
Cel mai medii pentru tot turneul play-off (15 jocuri):
- Marius Piticariu (AMICA) -3149 (209,93 medie)
- Romeo Gagenoiu (AMICA) -3137 (209,13 medie)
- Marcel Tarase (ELCOMEX)- 2891 (206,5 medie din 14 jocuri)
- Viorel Simut (IDM) - 3065 (204,33 medie)
cea mai buna medie pe 5 jocuri-Dani Sotnic (CFR) - 220
cel mai bun joc- Andrei Manescu(CFR) - 257.
cele mai multe puncte individuale castigate: Marius Piticariu, Catalin Gheorghe, Marcel Tarase- cate 3 (adica toate disponibile), Romeo Gagenoiu si Viorel Simut- cate 2,5.
rezultatele complete mai jos.
Filme de la play-off
ultimele frame-uri din meciul 1, Amica-IDM. cele 3 popice lasate de Romeo vor face ca sa fie egalul lui Viorel Simut dupa cinci jocuri astfel incat Amica castiga(sau pierde ) jumatate de punct...
imagini din jocul 4 si inceputul jocului 5 dintre Elcomex si Idm. dupa 4 jocuri erau egale...
sâmbătă, 23 mai 2009
FOTO PLAY-OFF
AMICA INAINTE DE MECI
ELCOMEX SI CFR LA FINAL
ARBITRII- NEA FANICA TANASESCU, ANDREEA SI ANDRA
IDM INAINTE DE MECI
SECRETARUL FRPB SI ELCOMEX
joi, 21 mai 2009
"The" Big Nasty
2 jocuri de 300 consecutiv ...
si televizate pe deasupra...
vorba lui: ce altceva mai mi-as putea dori dupa "The Player of the Year" si 5 victorii consecutive(maxim posibil) in AMP King of Bowling, ultimele doua cu 300?
priviti si delectati-va:
bucurii de maturitate
am descoperit tarziu ca pot fi util comunitatii.
tarziu dupa standardele proprii, ma consideram pregatit de mult, sa fie zece ani, cel putin.
dar o maturitate tarzie nu e totusi de lepadat, a venit in cele din urma si ma bucur de ea.
in fiecare zi incep sa inteleg ca sunt multi in jurul meu pe care-i ajut, sau ii bucur, sau carora le aduc un plus in viata.
ar trebui sa le multumesc lor tot atat de mult cat ar trebui sa-mi multumeasca ei mie.
sau poate mult mai mult, e important sa te simti util, sa iesi din nevroza intelectualista care e un soi de boala profesionala a inteligentei.
in plus o maturitate tarzie e de bun augur, mai e mult pana la descompunerea inevitabila a mintii si a simturilor, pe care am inceput s-o percep tot mai mult.
tata a murit anul trecut, intr-un mod care l-a facut de nerecunoscut.
nici mama nu mai e cea de odinioara, iar mama-soacra, cea pe care am iubit-o de cand am vazut-o, e tot mai bolnava, mai mult prin spitale.
totdeauna am compatimit copiii superdotati, sunt un soi de accident aparent fericit al destinului, care cel mai adesea se termina devreme si nefericit, ca un meteorit foarte luminos, dar efemer, de care te bucuri o clipa.
prea putin, ca o floare care se ofileste dupa o zi.
intr-un fel ciudat incep sa descopar un sens al vietii.
pana acum eram convins ca firul rosu nu exista, ca “trecem” prin viata ca un rau etern care spala existenta , dar nu lasa urme.
nu, nu sunt un adept al lui Thales, nu am un cult al apei.
desi apa, ca simbol al femininului, ar putea sa-mi fie aproape...
imaginea mea e un soi de corcitura intre Heraclit (panta rhei-totul curge) si Thales unde totul e imuabil, cu apa drept componenta fundamentala.
existenta curgea ca apa, dar nu se schimba nimic (Piros).
pana acum.
simt ca e important sa predai mai departe adevarurile la care ai ajuns.
cu prietenie si cu dedicatie...
si asta creeaza un scop si o determinare apodictica simultan.
ma simt confortabil in maturitatea mea tarzie.
alaturi de voi, ceilalti, care ma ajutati cel putin la fel de mult cat va ajut eu pe voi.
eu descopar sensul vietii si nu va pot multumi indeajuns niciodata...
tarziu dupa standardele proprii, ma consideram pregatit de mult, sa fie zece ani, cel putin.
dar o maturitate tarzie nu e totusi de lepadat, a venit in cele din urma si ma bucur de ea.
in fiecare zi incep sa inteleg ca sunt multi in jurul meu pe care-i ajut, sau ii bucur, sau carora le aduc un plus in viata.
ar trebui sa le multumesc lor tot atat de mult cat ar trebui sa-mi multumeasca ei mie.
sau poate mult mai mult, e important sa te simti util, sa iesi din nevroza intelectualista care e un soi de boala profesionala a inteligentei.
in plus o maturitate tarzie e de bun augur, mai e mult pana la descompunerea inevitabila a mintii si a simturilor, pe care am inceput s-o percep tot mai mult.
tata a murit anul trecut, intr-un mod care l-a facut de nerecunoscut.
nici mama nu mai e cea de odinioara, iar mama-soacra, cea pe care am iubit-o de cand am vazut-o, e tot mai bolnava, mai mult prin spitale.
totdeauna am compatimit copiii superdotati, sunt un soi de accident aparent fericit al destinului, care cel mai adesea se termina devreme si nefericit, ca un meteorit foarte luminos, dar efemer, de care te bucuri o clipa.
prea putin, ca o floare care se ofileste dupa o zi.
intr-un fel ciudat incep sa descopar un sens al vietii.
pana acum eram convins ca firul rosu nu exista, ca “trecem” prin viata ca un rau etern care spala existenta , dar nu lasa urme.
nu, nu sunt un adept al lui Thales, nu am un cult al apei.
desi apa, ca simbol al femininului, ar putea sa-mi fie aproape...
imaginea mea e un soi de corcitura intre Heraclit (panta rhei-totul curge) si Thales unde totul e imuabil, cu apa drept componenta fundamentala.
existenta curgea ca apa, dar nu se schimba nimic (Piros).
pana acum.
simt ca e important sa predai mai departe adevarurile la care ai ajuns.
cu prietenie si cu dedicatie...
si asta creeaza un scop si o determinare apodictica simultan.
ma simt confortabil in maturitatea mea tarzie.
alaturi de voi, ceilalti, care ma ajutati cel putin la fel de mult cat va ajut eu pe voi.
eu descopar sensul vietii si nu va pot multumi indeajuns niciodata...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)