General si particular

.

Orice elev mai rasarit de liceu va va spune ca problema fundamentala a filosofiei este raportul intre materie si idee, respectiv intre existenta obiectiva si cea subiectiva.

Care este predominanta: materia sau ideea?
realul sau spiritualul?


Este mai importanta existenta concreta sau ceea ce percep eu despre ea, subiectivitatea “trairii” existentei?


Raspunsul este la fel de variat ca si umanitatea, atatia indivizi, atatea raspunsuri.


Cati filosofi, atatea teorii.


Mie imi vine greu sa definesc pana si raportul intre general si particular.

Cu siguranta cad in capcana generalizarilor in fiecare zi a vietii mele: imi exprim o parere simpla si cuprinzatoare despre orice: oameni, masini, foc, pomi sau mai stiu eu ce.


Daca n-as generaliza, mi-ar fi greu sa comunic cu ceilalti si cu mine insumi, cu constiinta mea interioara.


Daca nu generalizezi, ar fi aproape imposibil sa suporti sau sa povestesti .


Cand discuti despre ceva, ar trebui sa te rezumi in a da exemple variate si inevitabil contradictorii despre orice.


De exemplu: oamenii sunt albi, negri, rosii, galbeni si albinosi.


In loc de asta, accept conceptul de om, care in mintea mea defineste cuprinzator umanitatea in ansamblul ei.


Pe de alta parte, nu sunt niciodata de acord cu limitativitatea conceptului, care nu da seama niciodata despre un anume caz particular.


Conceptul de om rateaza practic definirea oricarui om  particular.


Aici conceptul de “om normal” (sau de “normal” pur si simplu) e sclipitor, toti il pot defini, dar un asemenea om nu exista.


Conceptul de “om” nu spune nimic despre mine ca individ, nici despre tine, sunt doar niste idei generale, pe care le poti infirma oricand si oriunde.


Asta face si ca filosofia clasica sa fie falimentara, vorbeste despre totul si despre nimic.


Toti marii filosofi au murit (si la propriu) sa construiasca un sistem filosofic universal, care sa explice fiecare particularitate a existentei.


O utopie, evident.


Oamenii de stiinta abordeaza mult mai pragmatic chestiunea si cauta o “ teorie unificata a fortelor”, care sa dea masura si cheia intregului univers fizic, Dumnezeu y compris.


N-as vrea sa par mai inteligent decat sunt, dar cred ca n-or sa aiba succes.


E doar un alt nivel al utopiei.


Alternativa ar fi sa ignori complet orice forma de generalizare si sa tratezi doar particularul, ca ipostaziere suprema a lui ”Carpe diem”.


Dar ce poate fi mai plicticos si mai neinteresant decat sa ma traiesc si sa ma povestesc doar pe mine insumi, in fiecare secunda a vietii mele?


Pe cine ar interesa de fapt fiecare secunda a vietii cuiva?


A incercat Marcel Proust si a fost initial o mare curiozitate, cu iz de capodopera, dar iti vine sa te sinucizi dupa ce-i citesti o suta de pagini din “In cautarea timpului pierdut”.


Asa ca nu-mi ramane decat sa esuez si eu in complicitatea si simbioza inefabila a generalului si a particularului, ca o dualitate imanenta a lumii.


Meci nul.

O mare dezamagire

E inalt, inteligent si foarte bogat.


nu a fost si nu este prietenul meu si nici nu i-am cerut vreodata ceva (printre putinii, presupun).


l-am abordat deseori, cand am crezut ca poate fi un partener pe drumul ce duce pentru progresul bowlingului.
da, din pacate e un subiect legat de bowling, dar nu am vrut sa-l pun pe celalalt blog, si asa e destul scandal.


azi trebuie sa recunosc ca m-a dezamagit.


poate fiindca e inconjurat de yes-meni,
poate fiindca nu accepta decat adevarurile spuse cu voce joasa si cu capul plecat,
poate fiindca are pe langa el doi specialisti ai informatiilor care dezinformeaza.


indiferent din ce motiv, a orbit.


desi regele grec e gol, el nu-l vede asa.
cica eu sunt de vina.


te rog deschide-ti ochii si judeca cu propria ta minte!
priveste faptele si intelege.
regele e gol!


iar eu sunt liber, nu cer, sunt incomod si zbier cat pot de tare.
joia viitoare o fie intre cei cinci, o sa vezi.
sper ca o sa vezi, de data asta.


am dorit sa fi putut schimba ceva si tu sa-mi fii alaturi.
n-a fost sa fie.
viata merge inainte...

Credinta fara religie

De cate ori ati auzit expresia: “ cred, dar nu prea merg la biserica”?
Sau alte variante: ” sunt credincios, dar nu practic”, cred in Dumnezeu, dar nu cred in biserica” etc ?


Cu siguranta multi dintre cei care raspund asa sunt de fapt atei, agnostici, credinciosi simulati, rationalisti, nihilisti, anarhisti sau apartin ideatic unor zone in care credinta in divinitate nu are un rol important.

Aceste categorii nu ma intereseaza.


Ma intereseaza cei care simt, prin consecinta cred, ca exista Dumnezeu, dar nu sunt convinsi de niciuna dintre religii.
Cred in Divin, dar nu cred in sistem.
Sunt credinciosi, dar nu sunt religiosi.


Eu sunt un astfel de om.

Religiile, ca sisteme ale credintei, sunt pentru mine supuse esecului.

Religia este doar transformarea industriala a credintei pentru masele largi.
Credinta este supusa unor prelucrari, pornind de la formele primitive - miturile, trecand prin sfinte scripturi, sau sfinte oralizari ale miturilor, ulterior transcrise.

Cronologia religiilor ar putea fi sumarizata vulgar cam asa:


- Geneza- asociata cu un eveniment sau un om miraculos, ori cu geneza insasi
- mitizarea Genezei
- raspandirea sau sacralizarea faptelor initiale - oral sau scris
- initierea primara (botezare)
- definirea teoretica a sistemului: axiome, precepte si forme specifice, ritualuri, cutume, alegerea unor simboluri si “vehicule”- profeti, sfinti - care ilustreaza sau confirma constructia
- reglementarea apodictica a vietii de zi cu zi- sistem religios de trai
- initierea secunda - taina sacralizarii ca “raspandac autorizat”- preot, guru, imam, rabin etc
- creearea suprastructurii de putere - organe de conducere, proprietati, delimitarea si intarirea influentelor
- colonizarea cat mai multor oameni si teritorii
- interactiunea cu celelalte credinte: razboi


Orice religie se termina cu crime in numele ei.

Iar eu prefer sa iubesc Creatorul, nu ucigasul.

Nu am nevoie de un sistem sofisticat ca sa-mi spui ca trebuie sa-i omoram pe cei care ne ataca.
Nu trebuie credinciosul sa omoare necredinciosul, religiosul sa omoare alt religios!


E o complicatie teoretica prea mare, e nevoie doar de ura si de hormoni.

Ortodocsii cica nu au crime pe constiinta.

Zau?

si Stefan cel Mare si Sfant in numele cui ucidea turci si polonezi si moldoveni?
Nu in numele credintei?


De ce sunt capele pe toate fronturile si in toate armatele?


Prefer credinta solitara, neasociata religiei.

Prefer sa mananc natural, nu la fast-food-ul credintei.

Prefer credinta, nu religia.

Oricat de paradoxal si fals ar suna.


Acum un an un popa e fost nemultumit ca i-am dat prea putini bani la parastasul lui tata.

Criza, monser!


Cititi aici si ingroziti-va!

sau lamuriti-va: victimele religioase pot fi numarate!

O analiza economica profesionista

facuta de un roman din City-ul londonez.
o gasiti aici
acum faceti comparatie cu Patriciu, care spune ca FMI-ul nu stie nimic despre economia romaneasca.
stie, dar e important sa nu se bage in ciorba de cumetrie...