Ura - elementul central al fenomenologiei politice romanesti

Am norocul de a trai intr-o tara pitoreasca, in care lucrurile nu snt niciodata asezate, sunt tot timpul in miscare, in transformare, in schimbare.
asta te face sa fii tot timpul atent, activ, viu.

totodata, am ghinionul de a trai intr-o tara in cautarea perpetua a civilizatiei si a culturii, unde instictele primare isi fac de cap in fiecare zi.
politica e primadona mass-mediei.
alaturi de fotbal, desigur.
ambele domenii au trasaturi comune, manifestarea deplina a instinctelor primare, in care ura fata de adversar este solista indisputabila a scenei.

am constatat, cu surprindere, ca marea majoritate a romanailor, indiferent de educatie, venituri samd sunt de acord cu vizunea conforma careia, cand puterea isi schimba culoarea, conducerea tuturor institutiilor publice, fie ele si independente, trebuie s-o urmeze.
seful fiscului, al politiei, al institutelor de tot felul sunt sacrificati instantaneu.
indiferent de competenta, performante, de merite, pe scurt.

la noi, meritocratia e inlocuita de manifestarea zgomotoasa si primitiva a galeriilor politice.
ura fata de adversar domina.
cazul cel mai recent este cel al Institultului Cultural Roman, unde o activiatea apreciata unanim de mediul cultural, este dezavuata politic si distrusa, prin diverse manevre politicianiste.

vor urma alte institutii mai importante, Presedintia, Curtea Constitutionala  si tot ce mai misca prin front.
democratia capata aspecte de dicatatura bolsevica.
opozitia din tara se rezuma in prezent la un singur om- Traian Basescu.
si ceva societate civila, activata de lupele europene, care studiaza cu atentie ce se intampla la frontierele estice ale Uniuni Europene.

situatii similare celor din SUA,  unde ministri independenti, numiti de  partidul advers, sunt mentinuti in functie, sunt de neconceput in Romania.
Aici invingatorul ia tot.
si aproape toti sunt de acord cu asta

asta face sa-mi placa foarte putin Romania, fiindca eu cred ca oamenii valorosi trebuie pastrati, nu alungati.
dar cine e de acord cu asta?
americanii?

aatunci eu ce caut pe aici?
sunt de dreapta, liberal in viziune si credinte, dar unde sunt liberalii, unde e dreapta?
flutura rosul peste tot, iar PNL-ul e fericit ca a ajuns la putere, alaturi de stanga cea cu radacini adanci in bolsevism si securitate.
se pregatesc de auto-distrugere, iar ei sunt fericiti.

tara trista, care-si canibalizeaza valorile.
asta e pretul pe care-l platim urii si inculturii.