Time to be a whitster

Hipsterii sunt tinerii fara preocupari sociale sau politice, cu certe preferinte in materie de muzica, haine, biciclete si mod de viata.
O subcultura enclavizata in societatea moderna.

Etimologia cuvantului este incerta, geneza lui fiind prin America anilor '30-'40, in perioada de glorie a jazzului.

Nu pot fi un hipster, fiindca sunt batran, gras, nu-mi plac muzicile hipsteresti si bicicletele cu o singura viteza.
Dar pot sa ma port ca un hipster, sa nu-mi placa societatea si politica, sa ma refugiez printre prieteni, citind, vazand si ascultand ce-mi place si pisandu-ma pe societatea romaneasca.

Nu stiu niciun termen care sa-i defineasca pe seniorii cu parul alb (nu sunt blond, ma vopsesc, stiti?), care prefera sa traiasca cool, ignorand masele si preferand compania celor asemenea lor.

Whitster mi se pare un termen bun, de la white(hair) plus terminatia obisnuita, -ster.
Din categoria asta ar putea fi iubitorii de jazz si de rock, de filme de nisa, de exercitii fizice, de excursii prin tari exotice si de masini sport, de zic ceilalti ca au puta mica. Si iubitori de motoare, desigur.

Viata whitsterilor se duce in grupuri mici de prieteni, care ignora societatea si isi duc viata ca si cum ar fi frumoasa si fara de sfarsit.

Good to be a whitster!

Am parasit Romania, nu bowlingul!

Una dintre consecintele comunicarii libere este ca ajungi sa cunosti oamenii.
"Just bowling" m-a ajutat sa comunic usor si sa cunosc foarte bine comunitatea de bowling romaneasca.
Si m-am ingrozit!
Nu am avut niciodata o comunicare atat de intensa cu comunitati asa de mari de romani, iar concluziile, nu prea pozitive, le gasiti mai jos.

Romanilor nu le plac regulile, limitele, legile samd. 
Oricat de simpla si de laxa e o regula, ei sunt dispusi s-o incalce.
Acum avem cel mai lejer dresscode din istorie: in esenta trebuie sa porti tricoul de echipa si sa nu porti blugi. 
Cu toate astea, au fost 3 care au primit amenda doar la ultimul turneu, desi au fost 4 cei care l-au incalcat.
La europenele din 20o9 echipa nationala era sa ma linseze, cand am sesizat arbitrul ca unul din jucatorii nostri inchisese ilegal, dupa ce bila cazuse in sant.

Acum cateva saptamani le-am stricat bucuria unora, cand am anulat un strike ilegal, unde masina atinsese popicul. 
Mai bine sa fim prieteni, decat sa repectam regulile.
Tribul e mai important decat legea!

Romanilor nu le place justitia, decat atunci cand sunt ei victimele. 
Cand sunt victime, tipa din gura de sarpe, fac petitii, contestatii, se agita monstruos!
Altfel sunt "milosi", dispusi sa ierte greselile altora, daca nu sunt indreptate impotriva lor. Ba mai mult, se indreapta impotriva celor care cer dreptate!

Aici am nenumarate exemple: la un meci la care au fost exclusi 2, unul pentru fumat si unul pentru alcool, am fost luat de par, ca sa fiu pedepsit (eu facusem sesizarea).

Jucatorii galateni care au jucat fara vize medicale au fost iertati, chiar daca era un rezultat care influenta podiumul campionatului national pe echipe. Eee, si tu acum, le-au adus dupa doua zile!!!
Altadata, cativa jucatori pedepsiti cu galben s-au revoltat: "De ce trebuie sa platim amenda?"

Ca arbitru, am eliminat un jucator care fuma in timpul unei pauze si am fost pedepsit eu, ca nu i-am dat galben pentru parasirea spatiului de joc si i-am dat direct rosu.
Adica justitia poate fi diferita, pentru prieteni si pentru neprieteni.

Inclusiv greselile presedintelui pot fi trecute cu vederea : "lasa-l saracul, ca oricum i se termina mandatul !" Dar faptele si daunele nu se prescriu odata cu mandatul, stii?

Sindromul " Gigi Becali": daca sunt bogat, le stiu pe toate si am dreptate in orice. 
Si aici am mai multe exemple, dar nu le voi da, nu vreau sa para ca toate lucrurile le vad alb-negru.

Romanii nu stiu sa lucreze in grupuri. 
Orice discutie colectiva se transforma intr-o cearta lunga, cu rezultate incerte. Nu avem educatia deciziilor colective, iar aici cred ca nivelul si calitatea educatiei sunt decisive. 

Copiii sunt invatati de mici sa asculte de autoritatea parintilor, a profesorilor, nu sunt invatati sa gandeasca singuri sau sa ia decizii colective, bazate pe gandirea proprie.
La noi Biroul Federal si Adunarea Generala nu vor, nu sunt interesate, nu stiu si nu pot sa lucreze eficient, deobicei voteaza ce li se propune. 
Aici cred ca am inceput un pic de revolutie, oamenii au inceput sa constientizeze puterea grupului si a inceput un rodaj in proceduri, argumentari, deliberari si decizii.

Sindromul "Olivia Steer": toti ne pricepem la orice si toate opiniile sunt egale, indiferent ca apartin unor nulitati sau unor experti.
Studiile si experienta nu au nicio importanta in Romania, important cine e mai credibil. 
Toata lumea se pricepe! 
Sunt doua sute si ceva de jucatori in Romania si cel putin cateva mii de antrenori: parinti, rude, privitori, jucatori amatori samd. 
Toti se pricep, exact ca in fotbal si ca in politica.

Incercati sa aflati cati dintre cei care sunt antrenori au studii de specialitate si de ce nivel.
In mod frecvent, jucatori de bowling mi-au intrerupt antrenamentele, considerand ca ceea ce predau eu nu e "ce trebuie". 
E vorba de alti jucatori, nu de cei pe care-i antrenam, care vedeau ce  faceam si voiau sa se bage in seama. 
Plus parinti, alti "antrenori", Gigi Becali, Donald Trump samd

Romanii sunt orgoliosi.
Ei ar vrea sa sa invete, dar fara sa recunosca ca i-ai invatat tu! 
Sau vor sa te contrazica, fiindca nu accepta existenta unui ierarhii, in care antrenorul spune si elevul face. 
In bowling este o atitudine agravata de faptul ca mai toti jucatorii sunt batrani pentru sportul de performanta (marea majoritate peste 30 de ani), s-au apucat tarziu de sport si au deja personalitatea formata, au un status social inalt samd.

Am nenumarate exemple.
Ce e interesant ca uneori nu constientizeaza atitudinea asta.
Am avut un elev, care a facut un salt enorm, datorita unei corecturi de timing, intr-o singura sesiune, iar explicatia lui a fost ca a baut o bere si de aia i-a iesit asa bine.
Altul mi-a explicat ca e mai bine sa dea la brooklyn, de  ce tot tin eu sa dea in pocket?

Multi prefera sa altereze ce i-am invatat, ca sa nu para ca fac exact ce le-am spus sau, pur si simplu, ca sa fie originali.
Adaptarea tehnicii e o chestiune pozitiva, in esenta, dar deseori se face inconstient, sau  "dupa ureche", iar efectele pot fi contraproductive. 
Personalizarea tehnicii trebuie facuta sub supravegherea unui antrenor, este partea cea mai delicata si specializata, nu "hai sa incerc sa fac ca mine!"

Alti elevi ma contrazic pe fata, in timpul antrenamentului. 
Singurii carora le accept lucrul asta sunt copiii si adolescentii, pe care vreau sa-i educ ca sa aiba constiinta critica, sa judece tot ce fac, nu sa ia de-a gata. 
Nu vreau sa creez copii "credinciosi", care sa ia de bune toate povestile care li se indruga, fiindca asa voi creste niste adulti creduli si submisivi, o masa de manevra.

Strainii sunt intodeauna mai buni
Au venit multi antrenori straini la noi, adusi pe principiul ca sunt mult mai buni decat ai nostri. 
De fapt, cu doua exceptii, un grec si un finlandez, au clacat lamentabil, pe termen lung.

Asta e ca o consecinta a lipsei spiritului critic, nu tot ce zboara se manaca. 
Am avut doi antrenori americani, unul, fosta vedeta, care era genial (a venit doar o zi), si un altul, care era o nulitate. 
Ambii au fost tratati la fel, dar ultimul a fost mult mai bine platit, fiindca stia cum sa se vanda.
Nu spun ca romanii sunt mai buni, ci doar ca trebuie sa alegi valoarea, nu natia.

Sa moara capra vecinului
In Romania nu primesti niciodata recunoasterea cuvenita, decat dupa ce mori, in cel mai bun caz!
Indiferent de ceea ce faci, indiferent de rezultate, de straduinta, de banii pe care-i cheltui, de timpul pe care-l aloci, de studiile pe care le ai, n-o sa primesti decat vagi urme de recunostinta, de la grupuri extrem de mici de oameni.
Ba dimpotriva, toti cauta sa te denigreze, sa te conteste si sa te ingroape!
Valorile autentice sunt nevoite sa emigreze, aici e tara mancatoriei si a contestatiei.
Toate valorile Romaniei s-au afirmat in afara tarii sau dupa ce au murit.
Intamplator?

Cand ma intorc din strainatate, unde respectul si recunoasterea valorii sunt canoane bine stabilite, totul e deprimant.
Nu e ca atunci cand dai in gropi, venind din Bulgaria, e mult mai rau: vezi un grup de ostili care e gata sa muste din tine, desi tu tocmai ai obtinut cel mai bun rezultat din cariera. 
Si eventual sa-ti explice cat de prost esti tu si cat de destepti sunt ei!

Asa ca eu am parasit Romania, sufletul meu zboara liber...
Corpul se taraste pe aici, inca.