procentul de neuroni

discutam cu un prieten foarte tanar si foarte iconoclast, pe alocuri obraznic (ma mangaie parinteste pe cap si-mi arata degetul mijlociu in semn de prietenie) despre cat de important este sa-ti antrenezi creierul.
(asta in timp ce exersam cu Subaru 0-100 la ora in 5 secunde)
tocmai remarcasem ca face figura izolata in generatia lui, a citit mult, iubeste istoria si traieste din numismatica.
adica vinde si cumpara monezi.
are si un “negrisor”, s-a extins, nu mai face fata singur.
are deja o relatie de 6 ani cu o fata (incheiata), dupa care tanjeste, in momentele lui de romantism discret.
“creierul e cel mai important muschi al omului si daca nu-l antrenezi, moare”
pentru 22 de ani e impresionant de destept.
“- stii ca e singura parte a corpului unde celulele incep sa moara de la inceput?
si daca nu faci exercitii te trezesti ca te tampesti”.
antrenamentul e necesar, care vasazica.
trebuie sa exersezi ca sa-ti pui in miscare cat mai multe din celulele inutile din cap.
neuroni, mai precis.
“- nu-i chiar asa, folosim ce-i drept 12 la suta din ele, dar odata ce mor, altele le preiau functiile”, zic eu.
deunazi am citit despre o fata de 17 ani caruia i-au extirpat aproape jumatate de creier si cealalta jumatate a inceput aproape imediat sa-i preia functiile.
ne-am mai contrazis un pic pe procente - el sustinea ca Einstein era campionul utilizarii eficiente – cu 4% etc
nu asta e important.
am studiat putin in seara asta si oamenii de stiinta cad de acord ca aproximativ 10% din creier e folosit pentru activitatile curente.
asta nu inseamna ca restul de 90% sta degeaba, fiindca nu sunt cunoscute cazuri de oameni cu 90% din creier lipsa care sa supravietuiasca.
deci e clar ca avem nevoie de tot.
poate restul e bun ca piesa de schimb: eu, neuron mor putin si tu, neuron, imi iei locul.
sau ca si capacitate de rezerva, pentru situatii neobisnuite sau pur si simplu pentru activitati care nu sunt curente.
de exemplu pentru acest blog folosesc 0,5% in plus din creierul meu si 15% in plus din suflet.
sau invers?
omul ramane un mare mister, este o colectie de potentialuri care asteapta sa se realizeze la un moment dat.
poate ca nu folosim mai nimic din ceea ce avem, nici 5% din creier, 1% din suflet, 0,5 la suta din muschi si nimic din capacitatea umarului drept, unde a fost odata o aripa de inger.
poate nici nu prea ne intelegem bine pana la capat, nu avem un statistician langa noi care sa ne spuna, ca la computer-durata bateriei- 90% remaining, 50, 12, 1, shutdown.
poate nici nu-i important sa stim.
poate doar e important sa ai cate un prieten cu douazeci de ani mai tanar, care sa-ti arate degetul mijlociu in gluma si sa te puna pe ganduri.
sa mai discuti putina istorie, niscaiva filosofie si sa iesi cu el la cate o bere.
iar din cand in cand sa-i mai dai cate o palma pe ceafa, in gluma: mars la biblioteca, prietene!
ai antrenament!