COD 29

a venit recensamantul!
intr-o forma noua, moderna pe alocuri, ridicola pe alocuri.

de exemplu, formularul trebuie semnat de capul gospodariei!

eu l-am semnat pe al meu, nevasta-mea pe al ei.
la religie era un cearceaf intreg de posibilitati, din care marea majoritatea foloseau doar "crestin -ortodox".

eu am fost botezat crestin-ortodox, m-am casatorit crestin-ortodox, iar copii mei sunt botezati la fel.

cu toate astea nu sunt crestin ortodox.
fiindca nu accept cutumele si obiceiurile Bisericii, nu cred si nu respect obiceiurile si sarbatorile ei si sunt complet isteric cand vine vorba de preoti.

si nici nu cred ca Iisus a inviat!

mi se pare cea mai de succes minciuna din istorie.
si sursa celui mai profitabil marketing din lume.

deci nu sunt crestin, cu alte cuvinte.

si nu cred in nicio religie, toate mi se pare niste megaafaceri pentru oameni fara tarie de spirit, care simt nevoia sa se agate de un sistem religios.

in plus au fost pretextul multor razboaie si maceluri sangeroase, dupa modelul: eu sunt crestin , tu nu (pagan), eu sunt musulman, tu crestin, etc.

la fel de inteligent cum ai spune: eu tin cu Steaua, tu cu Dinamo, hai sa ne luam la omor.
eu sunt neamtz, tu rus,  hai sa ne batem.

eu ma declar elvetian!

ma multumesc sa studiez analitic religiile si sa nu ader la niciuna.
un soi de analist amator de religie comparata.

cu toate astea, cred in Dumnezeu, cred ca la origine a fost UNU.
Marele Arhitect.

dar nu cred in justitia divina, nu cred in inviere, nu cred in Rai si in Iad, nici in Apocalipsa, nu cred in nimic din ceea ce constituie painea de toata zilele a religiei...
nu sunt ateu, sunt cod 29, conform recensamantului.

fara religie.

ateu e la alt cod....

Ce-o fi aia toleranta?

nu stiu pe nimeni care intoarce si obrazul celalalt.
nici macar la figurat, sa te iei de crestinismul omului si sa ti se ierte.
sa poti combate in continuare, fara sa ti se tranteasca o flegma in fata sau pe pantofi.
sau o privire ca si cum l-ar fi vazut pe diavol.
nu stiu pe nimeni pe care crestinismul sa-l fi transformat din agresiv in mielusel.
pentru mine asta ar fi o adevarata minune.
am vazut multi pocaiti aparent mielusei.
dar violenta aparea instantaneu, ca la ness, cand loveai, argumentat sau demonstrativ in credibilitatea Bibliei.
toti mieluseii crestini musca cu dinti de leu.
Richard-inima-de-leu era crestin.
si Stefan cel mare
si toti cruciatii.
sa intorci obrazul celalalt e o poveste frumoasa, o pilda pozitiva.
dar nu e din lumea noastra...
aceasta sa fie cheia?

Spleen de Pasti

nu cunosc personal nici un ateu.

pana si evreii pe care-i cunosc mi-au urat Paste fericit sau Hristos a inviat!                                                                                                                      si acest fapt ma ingrijoreaza peste masura. 
inseamna ca ateii sunt o specie rara, desi ma asteptam ca anumite categorii sociale sa populeze sanatos zona atee.
de exemplu juristii.
nu inteleg cum gandirea lor carteziana, capacitatile lor logice si rationalismul lor profund nu se exerseaza in zona religioasa.
de ce nu dezbat Biblia cu aceeasi ardoare cu care apara ciobanii infractori?
nu e “productiv”, nu?
nu iese niciun ban si in plus devii brusc impopular.
dar profesorii?
la ce le-au folosit toti anii de facultate daca nu pot dezvolta o judecata critica in zona religioasa?
dar toate profesiile care necesita cat de cat o minima pregatire stiintifica?
criminalistii, arheologii, astronomii etc...
de ce judecata tuturor se suspenda brusc cand e vorba de crestinism?
de unde acest conformism social dus la extrem?
e asa slaba fiinta umana sau doar romanii?
m-am uitat pe statisticile CIA (!) sa vad cam care este numarul de atei declarati la recensaminte.
in Romania sunt 0.1%.
In USA cam 4%.
si prin alte tari procentele sunt extrem de mici.
deci raspunsul este ca “homo religiosus est”
adica aproape toti sunt religiosi.
si eu.
dar cred ca ma incadrez la categoria “ agnostic teist”.
adica cred in cunoastere si in Dumnezeu.
nu inghit basmele cosmogonice din Geneza, sunt complet depasite si subsumate unei viziuni arhaice.
vreau o cosmogonie care sa inceapa cu Big-Bang: era pe cand nu era nimic, nici timp, nici materie, nimic. 
doar Dumnezeu.
si el le-a facut pe toate.
si nu e un mos cu barba... 
nu ca Adam le-a dat nume tuturor animalelor...
toate punctele tari ale crestinismului sunt prezentate in Biblie intr-un mod suparator de vag si ilogic.
Sfanta Treime nu apare nicaieri, se bazeaza pe puterea unui singur cuvant-pneuma, care inseamna respiratie si- prin extensie- spirit.
pana la Sfinta Treime lipseste orice fir...
nasterea lui Iisus e in ceata totala.
anul nasterii genereaza in continuare dispute fara sfarsit.
iar Invierea e partea cea mai neconvingatoare, cele 4 evanghelii sunt complet diferite in zona asta, nu corespund persoanele, locurile, actiunile etc.
si in plus Lazar a inviat primul, daca e sa luam de bune toate minunile de pe acolo...
acum lecturez o carte umoristica si oarecum iconoclasta, dar necesara:
Leo Taxil- Biblia hazlie - http://crestinism.wordpress.com/, multumita lui Radu Cherghizan- Schill, care mi-a trimis-o.
mi-e cam rusine ca o citesc asa tarziu, dar eram cam indiferent la sentimentele religioase ale fiintei,
dar de Pasti n-am avut incotro.
a rabufnit si in mine o traire religioasa...
numai ca pentru mine nu conteaza ca Iisus n-a inviat, de fapt.
eu cred si fara asta.
si fara celelate minuni din Biblie.
eu cred oricum.
problema e ca nu cred in religii.
si asta ma face sa ma simt singur si izolat
sau aproape...

De ce scriu :

Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος, καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν, καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος.

sau

La inceput era Cuvantul;  si Cuvantul era la Dumnezeu;  si Dumnezeu era Cuvantul.

(Ioan 1:1)

una din variantele  traducerii, de origine gnostica, care sustinea lipsa unui articol (se stie ca Evangheliile nu au  semne de punctuatie, accente si uneori nici articole)  si care a devenit eretica dupa Consiliul de la Niceea era:  "un Zeu era Cuvantul". 

zeul e de vina...

sau Dumnezeu

eu in niciun caz, sunt doar o trompeta dezacordata, altcineva canta...

Dumnezeu e in muzica

Am vazut in seara asta "The Last Waltz" in regia lui Marin Scorsese si am "definitivat" o revelatie pe care probabil ca am avut-o acum 20 de ani, cand m-am apucat de pian:
Dumnezeu e in muzica!
Da, chiar asa de simplu.
Fiindca muzica ne insoteste in toti timpii vietii noastre si toate locurile.
cand ne nastem, cand ne casatorim, cand murim avem muzica cu noi.
cand iubim, muzica e cu noi si in noi.
muzica este peste tot, in toate locurile.
cu siguranta ca si surzii si mutii au muzica lor interioara.
muzica e divina fiindca, pur si simplu, nu are niciun mesaj precis, ne inconjoara si ne defineste fiind simultan complet imprecisa din punct de vedere a textului.
de fapt muzica e sublima cand nu are text, cand cuvintele- desi sunt- fac act de prezenta.
cuvintele in muzica sunt la fel de inutile ca micile etichete puse langa tablouri.
Dumnezeu nu poate fi explicat.
toate sentimentele, bucuriile, amaraciunile, sentimentele, tot-tot... exista printe sunete. textele muzicii sunt doar pre-texte.
textul adevarat este cel fara de cuvant, este muzica in sine.
cea mai inaltatoare muzica nu are cuvinte, sau daca are, face simpla figuratie.
invatam textele ca sa nu uitam melodia, dar- de fapt- nu ne intereseaza deloc.
nu ma intereaza ca o iubeste pe Violeta, mie imi vorbeste despre cea pe care o iubesc eu.
artistii canta despre ei si eu inteleg ca vorbesc despre mine.
acest malentendu sublim, acest catharsis, e clar de inspiratie divina.
si Opera?
nu-i Opera domnilor, e "Templul" muzicii!