Nu mi-a fost niciodata clar cam ce ar trebui sa fac in viata.
Am aptitudini moderate pentru mai multe domenii, dar nimic exceptional, specific, asa ca alegerile mele au fost tot timpul dificile.
Dupa ce ca nu stralucesc la modul absolut la nimic, mai sunt si ultracompetitiv, vreau sa fac perfect tot ce fac.
Sa zicem ca ar fi niste premise bune pentru o depresie cronica.
Ocupatiile mele au fost teribil de diferite, pe durate variabile.
De pian, de exemplu, m-am tinut doar vreo 2 ani, prin studentie, pana cand am intalnit cativa copilasi cu ureche absoluta si m-am lamurit ca sunt departe de varf.
La bowling m-am lamurit, tot cam in 2 ani, ca n-o sa fiu cel mai bun jucator din lume.
Mi-am gasit altele de facut, prin si pe langa bowling.
E un loc in care am stralucit, de-adevaratelea si de care sunt foarte mandru.
Nu e vorba de ce-am facut ca jucator, nici macar de ce-am facut ca antrenor.
Principalul mea mandrie e blogul "Just Bowling".
Blogul a modificat in mod esential comunicarea in bowling, a adus informatii, transparenta, discutii libere samd. A adus cu el si toate consecintele pe care le aduce comunicarea directa si libera, pozitive sau nu.
A fost un soi de masterat in comunicare, intr-un domeniu pe care nu mi l-am propus niciodata, in mod explicit.
Totul a inceput cu rezultatele de la diverse competitii, plus fotografii si videouri, fiindca prin 2009 nu gaseai online rezultatele la fel de usor cum le gasesti azi si nu prea exista streaming online.
Evolutia fireasca, dupa blog, a fost modificarea modului in care se comunica in interiorul federatiei. Am adus teleconferinta ca mod de lucru in board, prin intermediul telefoniei.
Sedintele prin comunicare electronica au fost introduse in statutul federatiei si a devenit unicul mod de lucru, practic. Evident,dupa ceea, s-au folosit si alte platforme tehnice- Whattsapp, Skype etc.
Rezultatele online au fost alt breakthrough, dupa ce am descoperit Google Drive: arbitrajul se efectueaza direct in Google spreadsheets si rezultatele pot fi vizualizate online, live.
Nu stiu daca mai exista vreun sport in lume in care oricine poate vedea live fisa de arbitraj, adica exact ce completeaza arbitrul.
Acum rezultatele sunt preluate de pe Google pe site-ul federatiei, dar acolo trebuie sa-i dai refresh manual.
Revenind la blog, Just Bowling e o denumire inselatoare, acolo nu e vorba doar de bowling.
A fost o platforma de comunicare, care a avut ca miez bowlingul, dar a depasit cu mult granitele lui.
Deseori am facut jurnalism de investigatie, alteori am cazut in jurnalismul monden gen gossip, am mai facut mici monografii de specialitate, jurnalism critic etc.
Uneori informatia facea diferenta, veneam cu lucruri pe care nu le stiau altii, nici macar cei din Bucuresti.
Alteori provocam, scoteam de pe fixul normalului oamenii si obiceiurile lor, pornind de la lucruri pe care eu nu le consideram in ordinea fireasca.
"Miscatul" oamenilor e un scop si o metoda.
Ce nu te misca ti-e indiferent, te lasa rece, nu schimba nimic.
Scosul celorlati din starea lor normala e un mod de a fi pentru mine, de mic copil.
Intodeauna faceam chestii neobisnuite, incepand de la gradinita.
Ce e interesant e ca nu faceam lucrurile ca sa-i impresionez pe ceilalti, efectele asupra lor erau o consecinta, eu asa ma purtam, in mod natural.
Parca as fi dorit sa fiu artist doar pentru mine si, ca un rezultat, le ofeream un spectacol celorlalti.
Imi joc mereu propria viata
La batranete am inceput sa devin un pic constient de modul meu de-a fi, dar nu chiar pe de-antregul, spontaneitatea a ramas principala metoda.
Asta a adus momente memorabile, dar si tot felul de tampenii., poate chiar mai memorabile.
Just Bowling a transformat din temelii comunicarea din bowling, a devenit noua realitate electronica.
Just Bowling a fost un specatcol, un show, un scandal!
Just bowling & me!
Plecarea mea a fost oarecum cu scandal, fiindca am dezvaluit nenorociri prin federatie si apoi m-am carat.
Multi m-au acuzat ca am agitat apele si apoi am lasat un dezastru in urma.
Viziunea mea e un pic diferita.
Federatia asta s-a facut fiindca eu mi-am dorit asta intr-un mod monstruos si am actionat in consecinta.
Am fost ca un nebun care si-a urmarit obsesia pana la capat, dupa ce altii, inaintea mea, au esuat in mod repetat.
Dar, la un moment dat, am detonat o bomba informationala care a facut ca bowlingul sa fie dat afara din federatia de popice si sa ne putem face propria noastra federatie. Bomba continea multe probleme financiare, in esenta.
Apoi lucrurile au luat-o pe alt drum, diferit de cel propus de mine. Oferta mea a fost sa tin 2 ani federatia gratis, pana accesam fonduri MTS, dar a fost declinata, cluburile au hotarat ca altii sunt mai potriviti sa conduca bowlingul.
Realizarea federatiei, ca atare, a fost facuta de altii, in principal de colega noastra, jurista.
Nu am fost prea suparat, fiindca am putut sa raman independent, sa joc, sa construiesc jucatori si echipe samd.
Faceam ce-mi placea, fara stresul de a fi liderul care-si ia toate injuraturile si scuipaturile (cam asa e la noi).
A fost o perioada de 3-4 ani in care am tot sperat sa vina copii din spate, sa existe o mica speranta. Au venit cativa copii talentati, dar nu chiar top.
Dupa mondialele feminine 2017 eram deprimat, fiindca stiam ca nu trebuia sa ne ducem acolo, ca riscam sa fim ultimii, dar am cedat rugamintilor prietenilor.
M-am bucurat enorm, la inceputul lui 2018, cand presedintele a reusit sa acceseze bani de la buget, era un balon de oxigen!
L-am sprijinit neconditionat pe presedinte, era un erou!
Asta a durat vreo 3 luni, pana cand am inceput sa observ chestii.
Intai a trebuit sa imprumut federatia, apoi banii nu mi-au venit inapoi la timp, iar, mai apoi, cheltuielile pareau facute discretionar si fara noima.
Prin mai au inceput tensiunile, cand presedintele insista ca trebuie sa trimitem lot de 6 fete, desi era clar ca nu aveam destule jucatoare decente; ca trebuie sa facem niste openuri pentru care nu aveam buget; ca trebuie facute tabere pentru copii, dar s-a rzgandit samd.
Parea ca am intrat intr-o zona nebuloasa, de haos.
Ceea ce m-a deranjat enorm a fost ca la turneul din septembrie, de la Poiana, in loc sa le dea juniorilor cupele de la B si banii, a ales sa le faca morala: le reprosa ca nu au pic de respect fata de federatie, ca el a facut multe pentru ei, iar ei nu stau pana la sfarsitul concursului.
Adevarul era ca se intarziase foarte mult, iar unul dintre copii unul pierdea trenul, iar celalalt oricum ajungea foarte tarziu acasa si mai avea si teme.
In plus, formatul era cu eliminare succesiva, cei de la B nu aveau finala separata, dar de asta nu-si daduse seama domnul presedinte decat cand a constatat ca are 8 jucatori ramasi si 16 diplome de acordat...
Si a inceput sa tipe la bietii copii, de fata si cu parintii.
Atunci mi-am dat seama ca o luase razna.
Ulterior a inceput sa tipe la multi altii, le facea reprosuri, le inchidea telefoanele samd.
Parea o atitudine care depasea comportamentul normal.
In octombrie, cand (in fine) s-a facut Adunarea Generala, am disperat brusc, cand am vazut ca fostul secretar de la popice concureaza pentru aceeasi pozitie la bowling.
Ala ne contrase si ne umilise mereu cat a fost la popice, plus ca era un tip obedient.
Mi se parea ca lucrurile devin dubioase, urma sa se formeze un binom discretionar.
De nervi, si la rugamintile prietenilor (iarasi), am hotarat sa candidez si eu.
Si, spre surpriza mea, am fost ales!
Atunci m-am gandit ca e momentul sa punem federatia pe un fagas normal, sa respectam statutul, sa ne organizam, sa facem regulamente acolo unde nu sunt, sa fie o implicare si o decizie colectiva.
Am impus disciplina financiara, am pornit campionatul in timp record, sedinte peste sedinte de BF, unde s-au luat decizii colective, parea ok.
Procese verbale online, transparenta totala!
Miros de revolutie!
Toata lumea a reactionat pozitiv, toti si-au platit taxele la termen, comisiile au inceput sa se completeze si sa lucreze in mod sustinut, cu proceduri, formulare samd.
Totul bun si frumos, pana am luat la puricat actele din urma, unde era dezastru.
Asta desi la cont nu am avut acces deloc, iar la extrasele de cont doar din octombrie incolo.
Presedintele tinea cu dintii de ele!
Conform statutului, eu eram responsabil pentru activitatea operativa a federatiei, inclusiv cea financiara si legala.
Presedintele are atributii mai ca Iohannis asa, cu rol de reprezentare, nu executiv.
Iar secretarul cam ca Veorica, cu guvernarea.
Doar ca eu nu sunt Veorica, eu am mustata!
Ceilalti au avut probleme in a accepta ce e scris negru pe alb in statut (portocaliu pe alb, pe siteul federatiei), despre rolul secretarului.
Toti credeau ca e o doar o problema personala intre mine si presedinte.
Suspiciunea a durat pana am facut o analiza a actelor de pana atunci, unde am constatat o gramada de probleme, incalcari ale statutului si mari probleme financiare.
Nu exista niciun PV al BF in tot anul 2018, desi e prevazut in statut!!!!
Niciun arbitru nu a semnat vreodata vreun contract sau stat de plata si nu s-a platit niciun impozit pentru niciunul.
Nu exista nicio incasare evidentiata in casa pentru niciunul dintre cel 3 openuri din vara, desi in Bucuresti am si semnat contracte de sponsorizare a federatiei, pentru cuantumul taxelor de intrare.
Eram si in incetare de plati, datoriile depaseau disponibilul (si acum suntem la fel).
Au inceput sa realizeze, putin cate putin, ca e nu e chiar o chestiune de ignorat, ba chiar ca e groasa rau.
Ce gasisem in finantele de la popice era o gluma proasta, fata de ce era la noi.
Am sustinut, cu probe, ca Presedintelui trebuie sa i se ceara demisia.
N-au vrut si au imbracat-o intr-un vot de neincredere.
Zero valoare.
Am propus, si s-a votat, ca sa ne intrerupem salariile in 2019, fiindca federatia nu putea sustine salarii din fonduri proprii si nimeni nu a aprobat niciodata asa ceva.
Eu mi-am cerut concediu fara plata, presedintele nu.
Ne sfida pe fata.
Era clar ca nu ajung la nicio concluzie nici cu boardul, nici cu presedintele.
Mi-am dat seama ca poate facusem o greseala majora, am facut federatia doar dintr-o ambitie personala prosteasca, cluburile nu erau pregatite sa-si duca singure o federatie.
Aveau nevoie de un tatuc, care sa le conduca!
Sau de o mamuca.
Iar ele sa doarma linistite.
Asa ca am hotarat sa plec, oricum eram uzat si deprimat de mai multa vreme, nu vedeam nicio perspectiva sportiva si nici organizationala.
Cel putin nu in viata asta.
In plus, nu-mi mai permit sa cheltui niciun leu pentru bowling, voi avea doua fete studente in strainatate.
M-am bucurat, totusi, cand am auzit ca boardul a hotarat sa convoace Adunarea Generala, sa se rezolve problemele si, eventual, sa demita presedintele.
Parea ca, in sfarsit, federatia intra pe fagasul ei normal, cluburile isi vor lua destinul in mana lor.
Da sa vezi chestie, lipsa cojones, nimeni nu mai vrea sa semneze convocarea, ca poate ramanem fara buget de la stat, ca a intrat presedintele in greva, ca nu mai face nimic, ca nu mai depune dosarul daca nu-l imbunam, ca hir si mir...
In prezent, presedintele e inactiv, nu s-a prezentat la sedinta de BF, nu mai face plati, de aceea la ultimul turneu arbitrul a ramas neplatit, nu mi-a platit salariul pe decembrie, desi banii de la minister au intrat de anul trecut.
Timp de 3 ani nu am avut buget, pana anul trecut, cand am avut.
Iar anul trecut s-a ales praful de el, am ramas si cu datorii, banii-s ochiul dracului, nu?
Ar mai fi fost nevoie de management si de control, desigur.
Adica am fi avut nevoie de o organizatie functionala, nu de un tatuc care zbiara la copii!
Bowling gratuit?
Adica vreo mie si ceva de lei pe luna de sala?
Nu pot sustine salile/cluburile asa ceva?
Ca e singurul lucru care a contat, cu adevarat, in 2018.
Aia e singura diferenta dintre 2018 si restul anilor, fara buget MTS.
Eu am plecat trantind usa, in speranta ca voi trezi locatarii din somn.
Inca nu stiu daca am trantit-o destul de tare...
Plecarea mea din bowling e un pic atipica, din mai multe puncte de vedere.
Unul ar fi ca plec, dar ca nu dispar.
Adica continui sa exist, fizic, dar nu mai particip.
Despartirile sunt deobicei insotite de disparitie, ori mori, ori te cari definitiv.
Aici e un altfel de fenomen, te cari doar cu mintea si cu sufletul, dar corpul ti se mai plimba pe acolo. As zice ca e o varianta rara, mai dificil de gestionat.
"Don't look back!" ar trebui ar fie axioma oricarei despartiri de succes!
Invers fata de Orfeu, care a intors capul si si-a pierdut iubita.
Daca vrei s-o uiti, nu intoarce capul!
Altfel urmeaza iar regrete, lacrimi, sex de impacare samd.
Pur si simplu nu functioneaza!
Orfeu au rebours!
Despartirea mea de bowling a produs ceva reactii, mai putine decat ma asteptam, dar foarte surprinzatoare.
Asta mi-a permis sa developez multe dintre relatiile mele cu oamenii din jur (animalele n-au avut reactii, habar n-au despre ce vorbesc eu).
Au fost cativa, la care tineam mult, pe care i-am ajutat multi ani si au avut o reactie minima sau 0.
Astia m-au deprimat, dar au fost cei mai folositori, mi-am dat seama ca am luat cea mai buna decizie posibila.
Au fost altii, care au tras de mine, cu energie, cu emotie: nu se poate, hai inapoi!
Cu unii am avut interactii izolate in trecut, dar ei m-au impresionat cat mai mult, mi-au aratat ce efecte mari poti produce la distanta.
Au fost si surprize neplacute, iar astea chiar au fost mari, ca sunt pesimist din fire, e greu sa am surprize negative: unul m-a injurat, iar unul m-a sunat imediat, ca sa-mi preia activitatea, daca tot ma las.
Altul, cu care am colaborat intens ani de zile nu mi-a zis niciun cuvintel. Si e singurul om caruia ii raman dator pentru ajutorul si oportunitatile pe care mi le-a oferit in bowling. Si pentru disputele intense, desigur.
Altul, cu care sunt in relatii predominant negative, care m-a denigrat in public in mod repetat, a fost unul dintre putinii care m-a sunat si singurul care s-a oferit sa ma ajute!!!
Surprize-surprize!
Multi s-au bucurat, mai mult sau mai putin pe fata.
Altii m-au avertizat ca multi se vor bucura.
Unul a pus pariu cu mine ca peste 2 ani sunt inapoi.
Alt aspect este ca nu e o decizie intempestiva, de moment.
Cel mai greu a fost sa explic asta, ca a fost o decizie care zacea in latenta de cativa ani si ca nu e rezultatul a ceea ce se intampla acum prin federatie.
E pur si simplu incheierea unui capitol al vietii mele.
Unul foarte lung, foarte surprinzator si foarte intens.
De succes, as zice.
Not looking back...
Adica am revenit la blogul original, din care s-a desprins "just bowling", si care acum revine la origini, adica la scriitura personala, egoista, trufasa.
Cu bowlingul am terminat-o, spre surprinderea multora.
A fost un proces lung, o sastisire care s-a intins pe ani de zile.
A fost ca un tablou cu sute de amanunte minuscule, un soi de Hieronymus Bosch al bowlingului.
Am inteles cam de prin 2009 ca mare scofala ca jucator n-o sa fac, adica n-o sa ies campion mondial si nici prin PBA n-o sa fac mare branza.
Asa ca m-am indreptat spre coaching, spre care m-am aruncat cu capul inainte, full options!
Am cutreierat toata lumea, ca sa studiez, si am reusit sa-mi potolesc intrucatva setea de cunoastere.
Dupa 11 ani pot sa spun cu mana pe inima ca nivelul de cunostinte si de inteligenta necesar unui antrenor/jucator de bowling nu trebuie sa fie prea ridicat.
Si nici nu e.
Tehnologia are, in general, un rol minor in pregatirea jucatorilor, de aia n-o sa vezi prea multi ingineri implicati.
Lucrurile au inceput sa se schimbe in ultimii 2 ani, de cand cu aparitia lui Specto, unde Or Aviram este guru-ul ingineresc din spatele sistemului.
Aparitia lui Specto a permis demolarea unor teorii anterioare, cum ar fi L-31, care, ca o culme a prostiei, este inca predata de marile scoli de antrenori, americana si europeana, desi datele culese de Specto arata ca e un bullshit total.
De unde se vede ca stinta si credinta pot salaslui confortabil in acelasi om, daca omul crede ceva auzit de la altcineva, iar daca ochii ii spun contrariul, asta nu genereaza nicio tensiune gnoseologica.
In Romania e si mai rau, fiindca e o tara credincioasa, unde mitul e rege.
Aici adevarul este egal cu puterea de convingere.
Aici poti sa spui orice, daca esti convingator, esti Jesus!
Realitatea poate sa fie complet diferita, totusi.
Exemplu: cineva spune ca trebuie sa faci release-ul intr-un anumit fel, cu varful degetelor inspre popice, elevul executa crezand ca face asa, dar roteste degetele lateral pe bila (cum e si normal), lovitura iese perfect, iar elevul e fericit ca a descoperit un antrenor bun!!!
Religia bate stiinta, in Romania!
Si nu numai! Si pe la jucatorii profesionisti, americani sau mai stiu eu de care, nivelul stiintific e la cam la nivelul abacului.
Am avut elevi "stiintifici", care faceau exact ce le spuneam si au reprezentat o adevarata delectare intelectuala. Le spuneam: relaxeaza mana in timpul swingului (conform teoriei pendulului liber), ei relaxau mana si le cadea bila din mana! Ha, ha, ha!
Mi-a placut de Fred Borden, poate cel mai mare antrenor ever.
In primul rand, pentru vorbele lui celebre: "The only rule in bowling is that there are no rules".
Apoi, cand a fost intrebat daca e adevarat ca viteza picioarelor genereaza viteza bilei, el a raspuns: daca ai arunca bila cu picioarele ar fi adevarat, dar o arunci cu mana!
Eu sunt un habotnic al adevarului si al stiintei, un soi de jihadist descreierat, care calca oamenii in picioare, de dragul adevarului. In sens figurat, desigur.
Asa ca am inceput sa ma simt repede inconfortabil in bowling, chiar si pe la cursuri m-am contrat aprins cu cele mai "luminate" minti din bowling, care sustineau, cateodata, niste prostii feroce.
Asta mi-a generat un sentiment de "imigrant", ca si cum eu as fi un soi de Einstein, care aterizeaza intr-un trib care se inchina la idoli. Einstein nu sunt, dar comparatia nu e departe de adevar.
Bowlingul e la nivel de mestesug, in care relatia maestru-discipol functioneaza de minune.
Si mai functioneaza maimutareala, adica imitarea a ceea ce vezi.
Restul e psihologie si ore de munca.
Daca gasesti pe cineva in care ai incredere si muncesti un milion de ore facand ce-ti spune el, o sa reusesti, indiferent de ce aberatii iti spune.
Important e sa fie convingator.
Daca gasesti unul care chiar stie ce spune, numarul de ore va fi cu cateva ordine de marime mai mic, dar daca nu e convingator, daca nu are carisma, nu e placut, serviabil, culant samd, mesajul nu trece si colaborarea esueaza.
Pe partea asta eu am o problema, care m-a impiedicat ca devin un "mare" antrenor: sunt alergic la prostie si la prosti!
Si ca sa nu am un singur handicap, mi-e si foarte greu sa fiu "servitorul" unora pe care nu-i plac. Adica vreau sa-mi aleg eu elevii, nu ei pe mine!
Asa ca m-am descurcat de minune cu copii si adolescentii, sunt mult mai comunicativi si maleabili. Poate ca si varsta mea mentala e mai apropiata de a lor, cine stie?
Am rezistat mult in bowling, desi mereu m-am simtit ca un emigrant intr-o tara cu valori complet diferite de ale mele.
Ca sa fie lucrurile si mai rele, m-a mancat in cur sa fac federatie de bowling, sa ma bag in conducerea ei samd.
Acolo m-am inspaimantat de tot, asa ca m-am hotarat sa ma intorc la prima dragoste, spatiul dintre tamplele proprii!
Sa vedem ce aberatii mai clocesc, ca ma pricep la orice, numai la propria mea viata, nu!
Brain, aaa?
