Si eu am inghitit PISA nemestecata!

sursa: edupedu.ro

Toata lumea s-a intors cu curul in sus, ca Romania a scazut la testul PISA cateva punctisoare si ca asta arata drama totala a invatamantului romanesc!

Testul PISA este facut de OECD (Organizatia  pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) la fiecare 3 ani.
Sunt 3 probe: citit, matematica si stiinte.
In fiecare tara se da pe un esantion de 5.000 de elevi, sau, in cazul tarilor mai mici, pe toata populatia.

A devenit popular, asa ca unii au inceput sa triseze, elevii nu mai sunt alesi random, ci selectati.
E valabil pentru toate teritoriile chinezesti, in primul rand, care au inceput sa domine clasamentele.

Testele au fost gandite astfel incat un punctaj mediu sa fie 500.
In 2018 media pe tarile OECD a fost de 487, 489, 489.
In 2015 au fost 493, 490, 493.

Dintr-o data, observam ca scorurile medii au fost mai mici in 2018 decat in 2015.
Subiectele nu sunt si nu au cum sa fie identice, asa ca apar diferente de note de la editie la editie, oricum.

Orice cercetare sociologica are o marja de eroare, care nu poate fi sub 1%, indiferent ce (excluzand manipularile).
Plus ca unii dau testul pe hartie (noi si alti cativa din lumea a treia), restul de 70 si ceva pe computer.

Asa ca stam si ne vaitam ca  am pierdut cateva punctisoare fata de acum 3 ani, desi notele au fost mai mici acum, iar marja de eroare conteaza si ea in cateva punctisoare.
Adevarul e altul: de 9 ani incoace suntem intr-o banda de 3-4%, cand in sus, cand in jos.
Ganditi-va ca ati da acelasi test la fiecare 3 ani, iar notele voastre ar fi mereu intre 5,20 si 5,50, pe subiecte diferite.
So what???

Suntem mediocri, nu suntem geniile pe care ne visam si avem si o portie zdravana de analfabeti functional, in varsta de 15-16 ani.

Presupunand ca testul e absolut bestial, perfectiunea intruchipata, cu note identice samd, fluctuatia asta de 3-4% nu inseamna nimic dpdv statistic, suntem tot cam pe locul 40 si ceva in lume, dintre tarile participante.

Adica din 2009 incoace nu se intampla practic nimic semnificativ, e o fluctuatie minora.

Nu e niciun motiv de ingrijorare, copiii sunt la fel de destepti sau la fel de analfabeti cum erau si acum 9 ani. Stagnam.

Fata de acum 3 ani chiar am urcat in clasamentul neoficial pe natiuni, de pe 48, pe 47, desi acum sunt 79 de tari, fata de 72 in 2015.
Note mai mici, dar clasare mai buna!

Care-o fi problema?
Niciuna!
Sistemul de invatamant e la fel de prost ca si acum 9 ani.
Dar e bine ca toti sunt atat de prosti incat nu-si dau seama ca acest test nu e relevant!

Au intrat in panica si vor sa schimbe invatamantul fundamental!
Le dorim succes, actiunile marete pornite de la mize gresite trebuie incurajate!

Dar faptul ca pun o baza atat de mare pe acest test nu e un semn prea grozav, inseamna ca n-au invatat sa gandeasca cu mintile lor, analizand critic, iar asta s-ar putea sa insemne si ca schimbarile vor fi discutabile.
Deh, produsele sistemului de educatie centrat pe profesori, bazat pe disciplina si memorare!

Altii, mai destepti, de prin toata lumea, ar vrea oprit acest test, care nu aduce nicio solutie, de fapt.
Si-l mai si platim din greu!
Amanunte AICI

PISA, eu nu te halesc!
Sa gandim sanatos, rumegand cu creierele noastre!

Romania cu mai multe viteze

Romanii sunt oameni foarte mandri.
Mandri de istoria lor, de limba lor de origine latina, mandri de copiii lor inteligenti, care performeaza la olimpiade internationale, mandri de gimnastele care au dominat lumea acum 30-40 de ani samd.

Chiar si comunismul le trezeste placute convulsiuni patriotice.

Au o incredere nemarginita in capacitatile lor, sunt mai destepti decat oricine altcineva de pe aceasta planeta,  fie popoarele vecine,  fie unele indepartate dar dezvoltate: bulgari, americani, italieni, nemti samd.

Acestea au defecte incomensurabile, usor de punctat in 2 fraze.

Ironia e ca toti cei mai de sus ne-au dominat sau ne-au ocupat de-a lungul istoriei.

Taratul bulgar ne-a ocupat aproape complet, mult inainte de invazia hunilor, iar apoi am scris cu alfabetul lor, chirilic, sute de ani.

Sunt fapte nu prea populare prin istoria romaneasca si nimeni nu se mandreste cu ele.

Capacitatea romanilor de a fi orbi e imensa, mandria nationalista bate orice adevar, oricat de evident.

In prezent, suntem foarte suparati de viziunea franco-germana, a unei Europe cu 2 viteze: una vestica si una estica, care, din fericire, nu s-a concretizat.

Ne mai supara calitatea diferita a produselor din Vest, in comparatie cu cele din Est.

Suntem foarte suparati pe tot ce vine din afara,  oameni si idei, deopotriva, suntem suparati ca suntem colonizati industrial, comercial, bancar, ca ni se fura resursele s.a.

Ii criticam aprig pe straini si le cumparam produsele cu 2 maini.

Pe de alta parte, toata economia noastra duduie datorita unor imense concerne, care au ales sa investeasca in Romania: Renault si  Ford, printre ele, renumiti producatori auto.

Asta nu ne impiedica sa inghitim pe nemestecate tot felul de curente ecologiste, printre ele fiind veganismul, mersul cu bicicleta, alergatul corporatist prin munti, mancarea eco, renuntarea la masina, apararea ursilor, a padurilor etc...

Nimeni nu realizeaza ca astea sunt curente postindustriale, pentru cei care si-au adus deja societatile la un nivel inalt si acum se preocupa si de sanatatea  planetei.

Curentele eco sunt foarte populare in Bucuresti si in cateva orase mari.

Nimeni nu face nicio corelare intre realitatea "din tara" si ideile promovate, ca deh, e de la sine inteles ca fiecare vrea sa traiasca sanatos, nu?

Dar realitatea bate dogma: Romania e cea mai submotorizata tara din Europa si Romania nu prea polueaza, fiind iarasi pe unul din ultimele locuri europene.

In Bucuresti le plangem ursilor de mila, iar in tara ursii ucid oameni in mod frecvent.

In Bucuresti plangem in mod ipocrit dupa paduri, dar cumparam cele mai mari cantitati de hartie si de mobila. 
Se poarta si mobila din lemn natur, care cica e eco!!!!

In Bucuresti oamenii se plang de trafic si poluare, dar in Romania rurala autostopul este foarte popular.
La tara nu toata lumea are masina personala si transportul in comun e slab, ca in orice tara "in curs de dezvoltare"

In Olt fete tinere au murit facand autostopul din motive economice, nu fiindca au dorit sa fie"eco"!

In Bucuresti primaria cauta sa limiteze si sa taxeze masinile, iar Romania e pe ultimul loc din Europa dupa numarul de masini/cap de locuitor!!!

Aceste discrepante apar fiindca Romania e o tara cu mai multe zone, cu mai multe viteze:

Bucurestiul, care se vrea european, dar e condus de prosti si/sau corupti, nu are drumuri, parcari, centura, piste de biciclete, cu cetateni care au salarii babane, se dau cu bicicleta, trotineta electrica, au conturi Revolut, alearga prin parcuri si sunt preocupati de hipstereli;

Orasele mari,  dintre care unele sunt mai atent gestionate, mai aerisite, unde se poate trai decent, desi nivelul economic e mai scazut decat in Capitala.

Zona rurala si o parte dintre orasele mici, care e mult inapoiata, care nu e conectata bine la nimic, incepand cu drumuri, apa curenta,  canalizare, transport public, internet samd.

Zone (cvasi) izolate, in care viata se desfasoara la fel din timpuri imemoriale. Exista inca zone in care opinca e de baza, sau cainele ciobanesc, sau barca.

Nu Europa cea cu mai multe viteze trebuie sa ne preocupe, ci Romania, cea cu prea multe viteze mici.

Doar educatia, gandirea performanta, implementarile rapide si ridicarea nivelului de civilizatie al intregii tari ne vor face cu adevarat europeni.

700 de km de autostrada construiti in 30 de ani nu ne duc in Europa!

Cat timp nu realizam ce a fost si ce este cu adevarat Romania si nu incepem sa gandim cu propriile noastre creiere, despre propriile noastre nevoi, o sa ramanem doar niste prosti fuduli!

Dubiile unui (fost) antreprenor

O firma cu pierderi nu poate supravietui decat cu ajutorul creditului.
Ca patron, m-am confruntat frecvent cu deficite financiare sau cu pierderi.
Returnarea creditului sau acoperirea pierderilor mi-au adus multe nopti nedormite sau chinuite.
Si enorm de multe zile.

La stat e altfel.
Pe ei ii cam doare in cur, deobicei!
Nu vorbesc doar de statul roman, ci de STAT, indiferent de unde.

USA traieste pe datorie de zeci de ani, China si Japonia la fel samd.
Paradoxul este ca imensa majoritate a statelor este datoare, ceea ce nu provoaca niciun fel de spaima, bursele salta vesele.

In Romania frenezia imprumutului nu a atins cote alarmante, faptul ca avem 110 md. Euro datorie externa nu ingrijoreaza pe nimeni.
Pentru mine, ca antreprenor, e ceva de neinteles.
Se pare ca traiul pe credit si lipsa de griji in ceea ce priveste rambursarea lui e locul comun al economiei mondiale din sec.21.

Ultimele date din Romania arata inflamarea puternica a indatorarii, s-au adaugat peste 9 md. euro doar in primele 8 luni ale acestui an, inainte de prima luna cu pensii majorate.
Deficitul bugetar a sarit de 4 miliarde, deficitul balantei de plati curente e la 7 miliarde, iar deficitul balantei comerciale la 10 miliarde. Euro!

Se repeta greselile din 2008, cand ne-am indatorat ca sa crestem salariile, ceea ce a adancit efectele din Romania ale crizei mondiale.

Eu sunt inspaimantat, fiindca  cetatenii considera normal sa avem salarii ca in Vest, eventual peste noapte, chiar daca ele vor creste pe datorie.

Singurii cu care sunt de acord sunt cei care chiar lucreaza in Vest.

In rest, dezvoltarea pe datorie va avea un moment al scadentei si atunci iarasi cetateanul obisnuit nu va intelege nimic.

Fiecare dintre noi are 5.000 de euro datorie si nu stie.
5000 de euro si pentru sugari, pensionari samd, adica cam 15.000 euro de familie.
Criza va veni cand fiecare va afla si va trebui sa plateasca datoria!

Cristian Socol ne spune ca nu e nicio legatura intre cresterea administrativa a veniturilor, pe baza de decizie a guvernului, si cresterea deficitelor.
Problema e ca deficitele nu tin cont de "genialul" Socol, cresc ca proastele.

Vom avea multe surprize neplacute, cand noul guvern va constata nivelul dezastrului real al finantelor tarii.
Deja ne imprumutam la cele mai mari dobanzi din Europa, de peste 4%, in timp ce hulitii greci se imprumuta la dobanzi negative, fiindca au ajuns la excedent bugetar, si au inceput sa-si plateasca datoriile.

Problema si mai mare este ca suntem o tara de stanga, unde toata lumea vrea salarii mari si impozite mici.

Norocul nostru este ca suntem in UE si NATO, iar regulile impuse de ei corecteaza aberatiile politice si economice romanesti, din cand in cand.
Altfel am fi un soi de Moldova 2, la cheremul rusilor.

Legaturile economice puternice cu Europa fac ca, in mod lent, sa devenim europeni adevarati.
Dar asta nu se va intampla in timpul vietii mele, e un ritm mult prea lent, fiindca avem prea multi prosti in tara.

Doar 26%  dintre romani au licente universitare si procentul e in scadere, fiindca creierele migreaza.
Printre emigrantii romani, 40% au licente universitare, adica la egalitate cu procentul mediu european.
Ei sunt deja europeni!

Ce-aveam in cap prin 2009?

Aproape aceleasi idei.
Unele dintre ele au devenit realitate.

Iata articolul: 
https://valipiros.blogspot.com/2009/05/o-viziune-asupra-bowlingului.html

Oda lui Ryanair

Nu sunt genul care sa manance kkt, care merge cu low costul si dupa aia il face cum ii vine la gura, ca bagajul e prea mic, ca locurile sunt prea inghesuite samd.
Astea sunt comentarii de analfabeti, care nu stiu sa citeasca toate conditiile calatoriei, sau comentarii de ipocriti, care se viseaza la first class, dar n-au bani decat de low cost.

Eu nu fac parte din niciun din categoriile de mai sus, merg cu low costul si ma cazez ieftin, ca sa pot cheltui nemasurat pentru chestii care chiar imi plac.
Si care-i plac mai ales nevesti-mii, care e moarta dupa plimbari in strainatate.

Ryanair e o figura aparte printre low-costuri.

In primul rand e imensa, are patru sute si ceva de avioane si e cea mai mare companie low-cost din Europa.
Iar, dupa ultimele date, e si cea mai mare companie aeriana europeana, dupa numarul de calatori, fiindca in martie a depasit Lufthansa, cu toate subsidiarele ei.

E huge, carevasazica!

Are o flota foarte noua, de 6-7 ani vechime medie, numai Boeing 737.
Compania e infiintata in 1985, a transportat peste 1.100.000.000 de pasageri, fara ca sa inregistreze niciun deces, ceea ce reprezinta cel mai bun istoric de securitate aviatica din lume, in prezent.

La tarife n-are concurenta, cel putin nu in Romania.
Cand incep campaniile de reduceri, aloca deobicei juma de milion de bilete ieftine!!! Am zburat de trei ori cu ei.
Prima data mi s-a parut oribil, era un avion mai vechi, de vreo zece ani, si m-a disperat inghesuiala si designul, ma dureau ochii de atat galben si albastru.

A doua oara, avionul era mai nou, scaunele aveau scaune cu design imbunatatit, cu spatar subtire si aveai loc oarecum suficient.M-a distrat si chestia cu loteria, am cumparat si eu niste bilete (nu sunt jucator).

A treia oara m-am invatat minte, mi-am luat loc la culoarul de urgenta, ca sa-mi intind piciorusele si un bagaj suplimentar de mana (care e standard la cursele de linie).
Cu toate astea, a fost mult mai ieftin decat o cursa regulata, cam la doua treimi din pret.

A fost o mica problema: avionul trebuia sa decoleze la 6.45 si a decolat la vreo opt ore dupa!
M-am enervat, evident, mai ales ca intarzierea a fost anuntata in doua etape, prima de 3 ore si ceva si apoi restul...

Ne-au dat ceva de mancare si de baut moca, da am preferat sa ne ducem acasa si sa ne intoarcem.
Tinerii de la gate au avut nervi de fier, lumea striga si protesta, injurau tot, de la Ryanair pana la guvern samd, dar ei au rezistat eroic, fara sa ridice vocea.
Zici ca nu erau romani!

Stiam ca avem dreptul la despagubiri, conform legislatiei europene, 400 de euro de fiecare. 
Banii i-am primit fix la o luna de la cursa cu pricina. 
N-a trebuit decat sa depun un formular online, pe care l-am completat chiar in aeroport, in timp ce asteptam sa decolam.

 Chapeau!
 Eu o sa mai merg cu ei!

Lupta cu mine insumi

Cam tot timpul am fost gras, de mic copil.

In cel mai bun caz supraponderal, dar cel mai adesea gras bine sau extrem de gras.
Ajunsesem in pragul maximului de obezitate pe scara obezitatii, gradul 3, cand BMI depaseste 40.

Atunci a aparut un moment in care nu ma mai suportam, ma uitam in oglinda si eram ascuns intre niste forme rotunjite bine, ca o imagine a fostului eu care incepe sa fie napadit de o plapuma grasoasa.

Atunci am declansat (pentru a cata oara?) o cura intensa de autodistrugere numita, cel mai frecvent, cura de slabire.

Cura de slabire nu e secventa "normala" a realitatii, este secventa in care incerci sa-ti omori fratele porc, iar el rezista, se opune, lupta pentru supravietuire.

In timp ce ingrasarea are o justificare fiziologica, strangi resurse pentru o ipotetica supravietuire in conditii dificile, slabirea nu are nicio justificare,e  doar semnul unei autodistrugeri, in timp ce organismul incearca sa supravietuiasca.

Slabirea nu e un proces facil, oricum ai lua-o.
Iti trebuie nervi tari ca se sinucizi putin in fiecare zi, sa-ti chinui corpul si mintea, imputinandu-te.

In esenta, nu exista decat o singura metoda: foame si sport.
Foame, fiindca trebuie sa reduci alimentatia la un nivel insuficient, ca altfel nu slabesti.
Sportul e necesar ca sa poti arde grasimile eficient, altfel ar dura o vesnicie.
Sportul te tine activ si sanatos si e foarte greu sa slabesti fara sa faci nimic, mai ales cand esti sedentar, cum sunt eu.
Ce vedeti pe la concursurile de slabit televizate reprezinta maximul de aberatie si  e complet contraindicat.
In primul rand, efortul fizic este mult exagerat. Slabitul sanatos presupune efort aerob sustinut si de lunga durata.
 Aia ii chinuie ore intregi cu ridicat greutati si mancat mai nimic, sub 1000 de calorii pe zi, desi concurentii sunt aproape niste elefanti.
Ceea ce fac ei e impotriva a tot ceea ce spune medicia si stiinta pregatirii sportive, doar pentru maxim de audienta.
Emisiuni fara scrupule, ma mir ca n-a murit nimeni pana acum.
Din toate episoadele de la Biggest Loser, de exemplu, daca au ramas vreo doi slabi..


Modul in care faci foamea e bine sa fie sub supraveghere medicala, lucru pe care eu nu l-am facut niciodata.
Intotdeauna am avut ambitia sa fac lucrurile singur, chiar daca faceam niste prostii sinistre, cateodata.

Aspectul psihologic in cura de slabire e esential.
Trebuie sa ai nervii tari, chiar foarte tari.
In primul rand, fiindca te lupti cu foamea.
Ti-e foame in permanenta, iar asta doare, la un moment dat.
In plus, rutinele zilnice sunt complet date poeste cap: nu mai poti manca cand vrei, nu mai poti manca de nervi, de placere,  samd.
Trebuie sa mananci doar cat sa supravietuiesti.
Intri in survivor mode, cel putin in modul in care procedez eu.
Presiunea psihologica e imensa.

Trebuie sa fii disciplinat, ca altfel nu ajungi nicaieri.
Ca sa slabesti cateva kg pe saptamana, cum fac eu, iti trebuie o viata sportiva, ca un atlet profesionist, nu poti merge cu jumatati de masura.

Mancarea e masurata, efortul fizic la fel, trebuie sa te hidratezi suficient, sa te odihnesti.
Hidratarea trebuie tinuta la limita de jos, fiindca slabirea e in esenta deshidratare, dar nu vrei sa-ti distrugi organismul lasandu-l fara apa, il pui doar un pic in avarie.
Nu trebuie fortata deshidratarea, fiindca efectele pot fi dramatice, si fizice si psihologice, multe pe termen lung.
Distrugerea rinichilor e una dintre consecinte.

Depresia devine prietenul tau, iar in ultimele faze, cand e din ce in ce mai greu sa dai cateva sute de grame jos, apare delirul.

Acum sunt departe de fazele finale, delirante, sunt doar pe la inceputul lungii calatorii, Intensitatea subtierii kilogramelor e undeva in zona medie de intensitate, intr-o zona de de relativ confort, in jur de 3kg/saptamana.

Am trecut prin faze teribile, in trecut, cand am dat jos 20 de kg intr-o luna, desi nu eram prea gras atunci. 
10 zile de delir, ultimele 2 teribile.

Acum sunt cu douazeci de ani mai batran, eforturile  necesare sunt mult mai mari, iar efectele mult mai mici.
Corpul  opune rezistenta, metabolismul e lent, vointa a mai scazut in intensitate.
Un  genunchi e paradit si asteapta bisturiul, asa ca alergarea a iesit din meniu si m-a lasat fara un aliat de baza.

Dar...
Sunt mai senin acum si pun mai putina presiune pe mine ca deobicei.
Am timp sa reflectez si sa ma autonalizez.
O gramada de timp.

Time to be a whitster

Hipsterii sunt tinerii fara preocupari sociale sau politice, cu certe preferinte in materie de muzica, haine, biciclete si mod de viata.
O subcultura enclavizata in societatea moderna.

Etimologia cuvantului este incerta, geneza lui fiind prin America anilor '30-'40, in perioada de glorie a jazzului.

Nu pot fi un hipster, fiindca sunt batran, gras, nu-mi plac muzicile hipsteresti si bicicletele cu o singura viteza.
Dar pot sa ma port ca un hipster, sa nu-mi placa societatea si politica, sa ma refugiez printre prieteni, citind, vazand si ascultand ce-mi place si pisandu-ma pe societatea romaneasca.

Nu stiu niciun termen care sa-i defineasca pe seniorii cu parul alb (nu sunt blond, ma vopsesc, stiti?), care prefera sa traiasca cool, ignorand masele si preferand compania celor asemenea lor.

Whitster mi se pare un termen bun, de la white(hair) plus terminatia obisnuita, -ster.
Din categoria asta ar putea fi iubitorii de jazz si de rock, de filme de nisa, de exercitii fizice, de excursii prin tari exotice si de masini sport, de zic ceilalti ca au puta mica. Si iubitori de motoare, desigur.

Viata whitsterilor se duce in grupuri mici de prieteni, care ignora societatea si isi duc viata ca si cum ar fi frumoasa si fara de sfarsit.

Good to be a whitster!

Am parasit Romania, nu bowlingul!

Una dintre consecintele comunicarii libere este ca ajungi sa cunosti oamenii.
"Just bowling" m-a ajutat sa comunic usor si sa cunosc foarte bine comunitatea de bowling romaneasca.
Si m-am ingrozit!
Nu am avut niciodata o comunicare atat de intensa cu comunitati asa de mari de romani, iar concluziile, nu prea pozitive, le gasiti mai jos.

Romanilor nu le plac regulile, limitele, legile samd. 
Oricat de simpla si de laxa e o regula, ei sunt dispusi s-o incalce.
Acum avem cel mai lejer dresscode din istorie: in esenta trebuie sa porti tricoul de echipa si sa nu porti blugi. 
Cu toate astea, au fost 3 care au primit amenda doar la ultimul turneu, desi au fost 4 cei care l-au incalcat.
La europenele din 20o9 echipa nationala era sa ma linseze, cand am sesizat arbitrul ca unul din jucatorii nostri inchisese ilegal, dupa ce bila cazuse in sant.

Acum cateva saptamani le-am stricat bucuria unora, cand am anulat un strike ilegal, unde masina atinsese popicul. 
Mai bine sa fim prieteni, decat sa repectam regulile.
Tribul e mai important decat legea!

Romanilor nu le place justitia, decat atunci cand sunt ei victimele. 
Cand sunt victime, tipa din gura de sarpe, fac petitii, contestatii, se agita monstruos!
Altfel sunt "milosi", dispusi sa ierte greselile altora, daca nu sunt indreptate impotriva lor. Ba mai mult, se indreapta impotriva celor care cer dreptate!

Aici am nenumarate exemple: la un meci la care au fost exclusi 2, unul pentru fumat si unul pentru alcool, am fost luat de par, ca sa fiu pedepsit (eu facusem sesizarea).

Jucatorii galateni care au jucat fara vize medicale au fost iertati, chiar daca era un rezultat care influenta podiumul campionatului national pe echipe. Eee, si tu acum, le-au adus dupa doua zile!!!
Altadata, cativa jucatori pedepsiti cu galben s-au revoltat: "De ce trebuie sa platim amenda?"

Ca arbitru, am eliminat un jucator care fuma in timpul unei pauze si am fost pedepsit eu, ca nu i-am dat galben pentru parasirea spatiului de joc si i-am dat direct rosu.
Adica justitia poate fi diferita, pentru prieteni si pentru neprieteni.

Inclusiv greselile presedintelui pot fi trecute cu vederea : "lasa-l saracul, ca oricum i se termina mandatul !" Dar faptele si daunele nu se prescriu odata cu mandatul, stii?

Sindromul " Gigi Becali": daca sunt bogat, le stiu pe toate si am dreptate in orice. 
Si aici am mai multe exemple, dar nu le voi da, nu vreau sa para ca toate lucrurile le vad alb-negru.

Romanii nu stiu sa lucreze in grupuri. 
Orice discutie colectiva se transforma intr-o cearta lunga, cu rezultate incerte. Nu avem educatia deciziilor colective, iar aici cred ca nivelul si calitatea educatiei sunt decisive. 

Copiii sunt invatati de mici sa asculte de autoritatea parintilor, a profesorilor, nu sunt invatati sa gandeasca singuri sau sa ia decizii colective, bazate pe gandirea proprie.
La noi Biroul Federal si Adunarea Generala nu vor, nu sunt interesate, nu stiu si nu pot sa lucreze eficient, deobicei voteaza ce li se propune. 
Aici cred ca am inceput un pic de revolutie, oamenii au inceput sa constientizeze puterea grupului si a inceput un rodaj in proceduri, argumentari, deliberari si decizii.

Sindromul "Olivia Steer": toti ne pricepem la orice si toate opiniile sunt egale, indiferent ca apartin unor nulitati sau unor experti.
Studiile si experienta nu au nicio importanta in Romania, important cine e mai credibil. 
Toata lumea se pricepe! 
Sunt doua sute si ceva de jucatori in Romania si cel putin cateva mii de antrenori: parinti, rude, privitori, jucatori amatori samd. 
Toti se pricep, exact ca in fotbal si ca in politica.

Incercati sa aflati cati dintre cei care sunt antrenori au studii de specialitate si de ce nivel.
In mod frecvent, jucatori de bowling mi-au intrerupt antrenamentele, considerand ca ceea ce predau eu nu e "ce trebuie". 
E vorba de alti jucatori, nu de cei pe care-i antrenam, care vedeau ce  faceam si voiau sa se bage in seama. 
Plus parinti, alti "antrenori", Gigi Becali, Donald Trump samd

Romanii sunt orgoliosi.
Ei ar vrea sa sa invete, dar fara sa recunosca ca i-ai invatat tu! 
Sau vor sa te contrazica, fiindca nu accepta existenta unui ierarhii, in care antrenorul spune si elevul face. 
In bowling este o atitudine agravata de faptul ca mai toti jucatorii sunt batrani pentru sportul de performanta (marea majoritate peste 30 de ani), s-au apucat tarziu de sport si au deja personalitatea formata, au un status social inalt samd.

Am nenumarate exemple.
Ce e interesant ca uneori nu constientizeaza atitudinea asta.
Am avut un elev, care a facut un salt enorm, datorita unei corecturi de timing, intr-o singura sesiune, iar explicatia lui a fost ca a baut o bere si de aia i-a iesit asa bine.
Altul mi-a explicat ca e mai bine sa dea la brooklyn, de  ce tot tin eu sa dea in pocket?

Multi prefera sa altereze ce i-am invatat, ca sa nu para ca fac exact ce le-am spus sau, pur si simplu, ca sa fie originali.
Adaptarea tehnicii e o chestiune pozitiva, in esenta, dar deseori se face inconstient, sau  "dupa ureche", iar efectele pot fi contraproductive. 
Personalizarea tehnicii trebuie facuta sub supravegherea unui antrenor, este partea cea mai delicata si specializata, nu "hai sa incerc sa fac ca mine!"

Alti elevi ma contrazic pe fata, in timpul antrenamentului. 
Singurii carora le accept lucrul asta sunt copiii si adolescentii, pe care vreau sa-i educ ca sa aiba constiinta critica, sa judece tot ce fac, nu sa ia de-a gata. 
Nu vreau sa creez copii "credinciosi", care sa ia de bune toate povestile care li se indruga, fiindca asa voi creste niste adulti creduli si submisivi, o masa de manevra.

Strainii sunt intodeauna mai buni
Au venit multi antrenori straini la noi, adusi pe principiul ca sunt mult mai buni decat ai nostri. 
De fapt, cu doua exceptii, un grec si un finlandez, au clacat lamentabil, pe termen lung.

Asta e ca o consecinta a lipsei spiritului critic, nu tot ce zboara se manaca. 
Am avut doi antrenori americani, unul, fosta vedeta, care era genial (a venit doar o zi), si un altul, care era o nulitate. 
Ambii au fost tratati la fel, dar ultimul a fost mult mai bine platit, fiindca stia cum sa se vanda.
Nu spun ca romanii sunt mai buni, ci doar ca trebuie sa alegi valoarea, nu natia.

Sa moara capra vecinului
In Romania nu primesti niciodata recunoasterea cuvenita, decat dupa ce mori, in cel mai bun caz!
Indiferent de ceea ce faci, indiferent de rezultate, de straduinta, de banii pe care-i cheltui, de timpul pe care-l aloci, de studiile pe care le ai, n-o sa primesti decat vagi urme de recunostinta, de la grupuri extrem de mici de oameni.
Ba dimpotriva, toti cauta sa te denigreze, sa te conteste si sa te ingroape!
Valorile autentice sunt nevoite sa emigreze, aici e tara mancatoriei si a contestatiei.
Toate valorile Romaniei s-au afirmat in afara tarii sau dupa ce au murit.
Intamplator?

Cand ma intorc din strainatate, unde respectul si recunoasterea valorii sunt canoane bine stabilite, totul e deprimant.
Nu e ca atunci cand dai in gropi, venind din Bulgaria, e mult mai rau: vezi un grup de ostili care e gata sa muste din tine, desi tu tocmai ai obtinut cel mai bun rezultat din cariera. 
Si eventual sa-ti explice cat de prost esti tu si cat de destepti sunt ei!

Asa ca eu am parasit Romania, sufletul meu zboara liber...
Corpul se taraste pe aici, inca.

Cea mai tare realizare a mea

Nu mi-a fost niciodata clar cam ce ar trebui sa fac in viata.

Am aptitudini moderate pentru mai multe domenii, dar nimic exceptional, specific,  asa ca alegerile mele au fost tot timpul dificile.

Dupa ce ca nu stralucesc la modul absolut la nimic, mai sunt si ultracompetitiv, vreau sa fac perfect tot ce fac.
Sa zicem ca ar fi niste premise bune pentru o depresie cronica.

Ocupatiile mele au fost teribil de diferite, pe durate variabile.
De pian, de exemplu, m-am tinut doar vreo 2 ani, prin studentie, pana cand am intalnit cativa copilasi cu ureche absoluta si m-am lamurit ca sunt departe de varf.

La bowling m-am lamurit, tot cam in 2 ani, ca n-o sa fiu cel mai bun jucator din lume. 
Mi-am gasit altele de facut, prin si pe langa bowling.

E un loc in care am stralucit, de-adevaratelea si de care sunt foarte mandru.
Nu e vorba de ce-am facut ca jucator, nici macar de ce-am facut ca antrenor.

Principalul mea mandrie e blogul "Just Bowling".

Blogul a modificat in mod esential comunicarea in bowling,  a adus informatii, transparenta, discutii libere samd. A adus cu el si toate consecintele pe care le aduce comunicarea directa si libera, pozitive sau nu.

A fost un soi de masterat in comunicare, intr-un domeniu pe care nu mi l-am propus niciodata, in mod explicit.

Totul a inceput cu rezultatele de la diverse competitii, plus fotografii si videouri, fiindca prin 2009 nu gaseai online rezultatele la fel de usor cum le gasesti azi si nu prea exista streaming online. 

Evolutia fireasca, dupa blog, a fost modificarea modului in care se comunica in interiorul federatiei. Am adus teleconferinta ca mod de lucru in board, prin intermediul telefoniei.

Sedintele prin comunicare electronica au fost introduse in statutul federatiei si a devenit unicul mod de lucru, practic. Evident,dupa ceea, s-au folosit si  alte platforme tehnice- Whattsapp, Skype etc.

Rezultatele online au fost alt breakthrough, dupa ce am descoperit Google Drive: arbitrajul se efectueaza direct in Google spreadsheets si rezultatele pot fi vizualizate online, live.

Nu stiu daca mai exista vreun sport in lume in care oricine poate vedea live fisa de arbitraj, adica exact ce completeaza arbitrul.
Acum rezultatele sunt preluate de pe Google pe site-ul federatiei, dar acolo trebuie sa-i dai refresh manual.

Revenind la blog, Just Bowling e o denumire inselatoare, acolo nu e  vorba doar de bowling.
A fost o platforma de comunicare, care a avut ca miez bowlingul, dar a depasit cu mult granitele lui.

Deseori am facut jurnalism de investigatie, alteori am cazut in jurnalismul monden gen gossip, am mai facut mici monografii de specialitate, jurnalism critic etc.

Uneori informatia facea diferenta, veneam cu lucruri pe care nu le stiau altii, nici macar cei din Bucuresti.
Alteori provocam, scoteam de pe fixul normalului oamenii si obiceiurile lor, pornind de la lucruri pe care eu nu le consideram in ordinea fireasca.

"Miscatul" oamenilor e un scop si o metoda. 
Ce nu te misca ti-e indiferent, te lasa  rece, nu schimba nimic.

Scosul celorlati din starea lor normala e un mod de a fi pentru mine, de mic copil.
Intodeauna faceam chestii neobisnuite, incepand de la gradinita.

Ce e interesant e ca nu faceam lucrurile ca sa-i impresionez pe ceilalti, efectele asupra lor erau o consecinta, eu asa ma purtam, in mod natural.
Parca  as fi dorit sa fiu artist doar pentru mine si, ca un rezultat, le ofeream un spectacol celorlalti. 
Imi joc mereu propria viata

La batranete am inceput sa devin un pic constient de modul meu de-a fi, dar nu chiar pe de-antregul, spontaneitatea a ramas principala metoda.
Asta a adus momente memorabile, dar si tot felul de tampenii., poate chiar mai memorabile.

Just Bowling a transformat din temelii comunicarea din bowling, a devenit noua realitate electronica. 

Just Bowling a fost un specatcol, un show, un scandal!

Just bowling & me!

N-am trantit usa destul de tare?

Plecarea mea a fost oarecum cu scandal, fiindca am dezvaluit nenorociri prin federatie si apoi m-am carat.
Multi m-au acuzat ca am agitat apele si apoi am lasat un dezastru in urma.

Viziunea mea e un pic diferita.

Federatia asta s-a facut fiindca eu mi-am dorit asta intr-un mod monstruos si am actionat in consecinta.
Am fost ca un nebun  care si-a urmarit obsesia pana la capat, dupa ce altii, inaintea mea, au esuat in mod repetat.

Dar, la un moment dat, am detonat o bomba informationala care a facut ca bowlingul sa fie dat afara din federatia de popice si sa ne putem face propria noastra federatie. Bomba continea multe probleme financiare, in esenta.

Apoi lucrurile au luat-o pe alt drum, diferit de cel propus de mine.  Oferta mea a fost sa tin 2 ani federatia gratis, pana accesam fonduri MTS, dar a fost declinata, cluburile au hotarat ca altii sunt mai potriviti sa conduca bowlingul.

Realizarea federatiei, ca atare, a fost facuta de altii, in principal de colega noastra, jurista.

Nu am fost prea suparat, fiindca am putut sa raman independent, sa joc, sa construiesc jucatori si echipe samd.
Faceam ce-mi placea, fara stresul de a fi liderul care-si ia toate injuraturile si scuipaturile (cam asa e la noi).

A fost o perioada de 3-4 ani in care am tot sperat sa vina copii din spate, sa existe o mica speranta. Au venit cativa copii talentati, dar nu chiar top.
Dupa mondialele feminine 2017 eram deprimat, fiindca stiam ca nu trebuia sa ne ducem acolo, ca riscam sa fim ultimii, dar am cedat rugamintilor prietenilor.

M-am bucurat enorm, la inceputul lui 2018, cand presedintele a reusit sa acceseze bani de la buget, era un balon de oxigen! 
L-am sprijinit neconditionat pe presedinte, era un erou!

Asta a durat vreo 3 luni, pana cand am inceput sa observ chestii.
Intai a trebuit sa imprumut federatia, apoi banii nu mi-au venit inapoi la timp, iar, mai apoi, cheltuielile pareau facute discretionar si fara noima.

Prin mai au inceput tensiunile, cand presedintele insista ca trebuie sa trimitem lot de 6 fete, desi era clar ca nu aveam destule jucatoare decente; ca trebuie sa facem niste openuri pentru care nu aveam buget; ca trebuie facute tabere pentru copii, dar s-a rzgandit samd. 
Parea ca am intrat intr-o zona nebuloasa, de haos.

Ceea ce m-a deranjat enorm a fost ca la turneul din septembrie, de la Poiana, in loc sa le dea juniorilor cupele de la B si banii, a ales sa le faca morala: le reprosa ca nu au pic de respect fata de federatie, ca el a facut multe pentru ei, iar ei nu stau pana la sfarsitul concursului.
Adevarul era ca  se intarziase foarte mult, iar unul dintre copii unul pierdea trenul, iar celalalt oricum ajungea foarte tarziu acasa si mai avea si teme.

In plus, formatul era cu eliminare succesiva, cei de la B nu aveau finala separata, dar de asta nu-si daduse seama domnul presedinte decat cand a constatat ca are 8 jucatori ramasi si 16 diplome de acordat...
Si a inceput sa tipe la bietii copii, de fata si cu parintii.

Atunci mi-am dat seama ca o luase razna. 
Ulterior a inceput sa tipe la multi altii, le facea reprosuri, le inchidea telefoanele samd. 
Parea o atitudine care depasea comportamentul normal.

In octombrie, cand (in fine) s-a facut Adunarea Generala, am disperat brusc, cand am vazut ca fostul secretar de la popice concureaza pentru aceeasi pozitie la bowling.
Ala ne contrase si ne umilise mereu cat a fost la popice, plus ca era un tip obedient.
Mi se parea ca lucrurile devin dubioase, urma sa se formeze un binom discretionar.

De nervi, si la rugamintile prietenilor (iarasi), am hotarat sa candidez si eu.
Si, spre surpriza mea, am fost ales!

Atunci m-am gandit ca e momentul sa punem federatia pe un fagas normal, sa respectam statutul, sa ne organizam, sa facem regulamente acolo unde nu sunt, sa fie o implicare si o decizie colectiva.
Am impus disciplina financiara, am pornit campionatul in timp record, sedinte peste sedinte de BF, unde s-au luat decizii colective,  parea ok.  
Procese verbale online, transparenta totala!
Miros de revolutie!
Toata lumea a reactionat pozitiv, toti si-au platit taxele la termen, comisiile au inceput sa se completeze si sa lucreze in mod sustinut, cu proceduri, formulare samd.

Totul bun si frumos, pana am luat la puricat actele din urma, unde era dezastru. 
Asta desi la cont nu am avut acces deloc, iar la extrasele de cont doar din octombrie incolo. 
Presedintele tinea cu dintii de ele!

Conform statutului, eu eram responsabil pentru activitatea operativa a federatiei, inclusiv cea financiara si legala. 
Presedintele are atributii mai ca Iohannis asa, cu rol de reprezentare, nu executiv.
Iar secretarul cam ca Veorica, cu guvernarea.
Doar ca eu nu sunt Veorica, eu am mustata!

Ceilalti au avut probleme in a accepta ce e scris negru pe alb in statut (portocaliu pe alb, pe siteul federatiei), despre rolul secretarului.
Toti credeau ca e o doar o problema personala intre mine si presedinte.

Suspiciunea a durat pana am facut o analiza  a actelor de pana atunci, unde am constatat o gramada de probleme,  incalcari ale statutului si mari probleme financiare.
Nu exista niciun PV al BF in tot anul 2018, desi e prevazut in statut!!!!
Niciun arbitru nu a semnat vreodata vreun contract sau stat de plata si nu s-a platit niciun impozit pentru niciunul.
Nu exista nicio incasare evidentiata in casa pentru niciunul  dintre cel 3 openuri din vara, desi in Bucuresti am si semnat contracte de sponsorizare a federatiei, pentru cuantumul taxelor de intrare.
Eram si in incetare de plati, datoriile depaseau disponibilul (si acum suntem la fel).

Au inceput sa realizeze, putin cate putin, ca e nu e chiar o chestiune de ignorat, ba chiar ca e groasa rau.
Ce gasisem in finantele de la popice era o gluma proasta, fata de ce era la noi.

Am sustinut, cu probe, ca Presedintelui trebuie sa i se ceara demisia. 
N-au vrut si au imbracat-o intr-un vot de neincredere. 
Zero valoare.

Am propus, si s-a votat, ca sa ne intrerupem salariile in 2019, fiindca federatia nu putea sustine salarii din fonduri proprii si nimeni nu a aprobat niciodata asa ceva.
Eu mi-am cerut concediu fara plata, presedintele nu. 
Ne sfida pe fata.

Era clar ca nu ajung la nicio concluzie nici cu boardul, nici cu presedintele.

Mi-am dat seama ca poate facusem o greseala majora, am facut federatia doar dintr-o ambitie personala prosteasca, cluburile nu erau pregatite sa-si duca singure o federatie.
Aveau nevoie de un tatuc, care sa le conduca! 
Sau de o mamuca.
Iar ele sa doarma linistite.

Asa ca am hotarat sa plec, oricum eram uzat si deprimat de mai multa vreme, nu vedeam nicio perspectiva sportiva si nici organizationala.
Cel putin nu in viata asta.

In plus, nu-mi mai permit sa cheltui niciun leu pentru bowling, voi avea doua fete studente in strainatate.

M-am bucurat, totusi, cand am auzit ca boardul a hotarat sa convoace  Adunarea Generala, sa se rezolve problemele si, eventual, sa demita presedintele.

Parea ca, in sfarsit, federatia intra pe fagasul ei normal, cluburile isi vor lua destinul in mana lor.

Da sa vezi chestie, lipsa cojones, nimeni nu mai vrea sa semneze convocarea, ca poate ramanem fara buget de la stat, ca  a intrat presedintele in greva, ca nu mai face nimic, ca nu mai depune dosarul daca nu-l imbunam, ca hir si mir...

In prezent, presedintele e inactiv, nu s-a prezentat la sedinta de BF, nu mai face plati, de aceea la ultimul turneu arbitrul a ramas neplatit, nu mi-a platit salariul pe decembrie, desi banii de la minister au intrat de anul trecut.

Timp de 3 ani nu am avut buget, pana anul trecut, cand am avut.
Iar anul trecut s-a ales praful de el,  am ramas si cu datorii, banii-s ochiul dracului, nu? 
Ar mai fi fost nevoie de management si de control, desigur.
Adica am fi avut nevoie de o organizatie functionala, nu de un tatuc care zbiara la copii!

Bowling gratuit?
Adica vreo mie si ceva de lei pe luna de sala?
Nu pot sustine salile/cluburile asa ceva? 
Ca e singurul lucru care a contat, cu adevarat, in 2018.
Aia e singura diferenta dintre 2018 si restul anilor, fara buget MTS.

Eu am plecat trantind usa, in speranta ca voi trezi locatarii din somn.
Inca nu stiu daca am trantit-o destul de tare...

Cum arata o despartire

Plecarea mea din bowling e un pic atipica, din mai multe puncte de vedere.
Unul ar fi ca plec, dar ca nu dispar.
Adica continui sa exist, fizic, dar nu mai particip.

Despartirile sunt deobicei insotite de disparitie, ori mori, ori te cari definitiv.

Aici e un altfel de fenomen, te cari doar cu mintea si cu sufletul, dar corpul ti se mai plimba pe acolo. As zice ca e o varianta rara, mai dificil de gestionat.

"Don't look back!" ar trebui ar fie axioma oricarei despartiri de succes!

Invers fata de Orfeu, care a intors capul si si-a pierdut iubita.
Daca vrei s-o uiti, nu intoarce capul!
Altfel urmeaza iar regrete, lacrimi, sex de impacare samd.
Pur si simplu nu functioneaza!

Orfeu au rebours!

Despartirea mea de bowling a produs ceva reactii, mai putine decat ma asteptam, dar foarte surprinzatoare.

Asta mi-a permis sa developez multe dintre relatiile mele cu oamenii din jur (animalele n-au avut reactii, habar n-au despre ce vorbesc eu).

Au fost cativa, la care tineam mult, pe care i-am ajutat multi ani  si au avut o reactie minima sau 0.
Astia m-au deprimat, dar au fost cei mai folositori,  mi-am dat seama ca am luat cea mai buna decizie posibila.

Au fost altii, care au tras de mine, cu energie, cu emotie: nu se poate, hai inapoi!
Cu unii am avut interactii izolate in trecut, dar ei m-au impresionat cat mai mult, mi-au aratat ce efecte mari poti produce la distanta.

Au fost si surprize neplacute, iar astea chiar au fost mari, ca sunt pesimist din fire, e greu sa am surprize negative: unul m-a injurat, iar unul m-a sunat imediat, ca sa-mi preia activitatea, daca tot ma las.

Altul, cu care am colaborat intens ani de zile nu mi-a zis niciun cuvintel. Si e singurul om caruia ii raman dator pentru ajutorul si oportunitatile pe care mi le-a oferit in bowling. Si pentru disputele intense, desigur.

Altul, cu care sunt in relatii predominant negative, care m-a denigrat in public in mod repetat, a fost unul dintre putinii care m-a sunat si singurul care s-a oferit sa ma ajute!!!

Surprize-surprize!

Multi s-au bucurat, mai mult sau mai putin pe fata.
Altii m-au avertizat ca multi se vor bucura.

Unul a pus pariu cu mine ca peste 2 ani sunt inapoi.

Alt aspect este ca nu e o decizie intempestiva, de moment.

Cel mai greu a fost sa explic asta, ca a fost o decizie care zacea in latenta de cativa ani si ca nu e rezultatul a ceea ce se intampla acum prin federatie.

E pur si simplu incheierea unui capitol al vietii mele.
Unul foarte lung, foarte surprinzator si foarte intens.
De succes, as zice.

Not looking back...

Am revenit la prima dragoste

Adica am revenit la blogul original, din care s-a desprins "just bowling", si care acum revine la origini, adica la scriitura personala, egoista, trufasa.

Cu bowlingul am terminat-o, spre surprinderea multora.
A fost un proces lung, o sastisire care s-a intins pe ani de zile.
A fost ca un tablou cu sute de amanunte minuscule, un soi de Hieronymus Bosch al bowlingului.

Am inteles cam de prin 2009 ca mare scofala ca jucator n-o sa fac, adica n-o sa ies campion mondial si nici prin PBA n-o sa fac mare branza.
Asa ca m-am indreptat spre coaching, spre care m-am aruncat cu capul inainte, full options!

Am cutreierat toata lumea, ca sa studiez,  si am reusit sa-mi potolesc intrucatva setea de cunoastere.
Dupa 11 ani pot sa spun cu mana pe inima ca nivelul de cunostinte si de inteligenta necesar unui antrenor/jucator de bowling nu trebuie sa fie prea ridicat.
Si nici nu e.

Tehnologia are, in general, un rol minor in pregatirea jucatorilor, de aia n-o sa vezi prea multi ingineri implicati.
Lucrurile au inceput sa se schimbe in ultimii 2 ani, de cand cu aparitia lui Specto, unde Or Aviram este guru-ul ingineresc din spatele sistemului.

Aparitia lui Specto  a permis demolarea unor teorii anterioare, cum ar fi L-31, care, ca o culme a prostiei, este inca predata de marile scoli de antrenori, americana si europeana, desi datele culese de Specto arata ca e un  bullshit total.

De unde se vede ca stinta si credinta pot salaslui confortabil in acelasi om, daca omul crede ceva  auzit de la altcineva, iar daca ochii ii spun contrariul, asta nu genereaza nicio tensiune gnoseologica.

In Romania e si mai rau, fiindca e o tara credincioasa, unde mitul e rege.
Aici adevarul este egal cu puterea de convingere.
Aici poti sa spui orice, daca esti convingator, esti Jesus!

Realitatea poate sa fie complet diferita, totusi.
Exemplu: cineva spune ca trebuie sa faci release-ul intr-un anumit fel, cu varful degetelor inspre popice, elevul executa crezand ca face asa, dar roteste degetele lateral pe bila (cum e si normal), lovitura iese perfect, iar elevul e fericit ca a descoperit un antrenor bun!!!
Religia bate stiinta, in Romania!

Si nu numai! Si pe la jucatorii profesionisti, americani sau mai stiu eu de care, nivelul stiintific e la cam la nivelul abacului.

Am avut elevi "stiintifici", care faceau exact ce le spuneam si au reprezentat o adevarata delectare intelectuala. Le spuneam: relaxeaza mana in timpul swingului (conform teoriei pendulului liber), ei relaxau mana si le cadea bila din mana! Ha, ha, ha!

Mi-a placut de Fred Borden, poate cel mai mare antrenor ever.
In primul rand, pentru vorbele lui celebre: "The only rule in bowling is that there are no rules".
Apoi, cand a fost intrebat daca e adevarat ca viteza picioarelor genereaza viteza bilei, el a raspuns: daca ai arunca bila cu picioarele ar fi adevarat, dar o arunci cu mana!

Eu sunt un habotnic al adevarului si al stiintei, un soi de jihadist descreierat, care calca oamenii in picioare, de dragul adevarului. In sens figurat, desigur.

Asa ca am inceput sa ma simt repede inconfortabil in bowling, chiar si pe la cursuri m-am contrat aprins cu cele mai "luminate" minti din bowling, care sustineau, cateodata, niste prostii feroce.

Asta mi-a generat un sentiment de "imigrant", ca si cum eu as fi un soi de Einstein, care aterizeaza intr-un trib care se inchina la idoli. Einstein nu sunt, dar comparatia nu e departe de adevar.

Bowlingul e la nivel de mestesug, in care relatia maestru-discipol functioneaza de minune. 
Si mai functioneaza maimutareala, adica imitarea a ceea ce vezi.
Restul e psihologie si ore de munca.

Daca gasesti pe cineva in care ai incredere si muncesti un milion de ore facand ce-ti spune el, o sa reusesti, indiferent de ce aberatii iti spune.
Important e sa fie convingator.

Daca gasesti unul care chiar stie ce spune, numarul de ore  va fi cu cateva ordine de marime mai mic, dar daca nu e convingator, daca nu are carisma, nu e placut, serviabil, culant samd, mesajul nu trece si colaborarea esueaza.

Pe partea asta eu am o problema, care m-a impiedicat ca devin un "mare" antrenor: sunt alergic la prostie si la prosti!
Si ca sa nu am un singur handicap, mi-e si foarte greu sa fiu "servitorul" unora pe care nu-i plac. Adica vreau sa-mi aleg eu elevii, nu ei pe mine!
Asa ca m-am descurcat de minune cu copii si adolescentii, sunt mult mai comunicativi si maleabili. Poate ca si varsta mea mentala e mai apropiata de a lor, cine stie?

Am rezistat mult in bowling, desi mereu m-am simtit ca un emigrant intr-o tara cu valori complet diferite de ale mele.
Ca sa fie lucrurile si mai rele, m-a mancat in cur sa fac federatie de bowling, sa ma bag in conducerea ei samd.
Acolo m-am inspaimantat de tot, asa ca m-am hotarat sa ma intorc la prima dragoste, spatiul dintre tamplele proprii!

Sa vedem ce aberatii mai clocesc, ca ma pricep la orice, numai la propria mea viata, nu!
Brain, aaa?